Bullying-ul este un comportament prezent la nivelul grupurilor de copii și se referă la umilirea și excluderea victimelor, sunt constante, repetate sau fac parte dintr-un tipar care se manifestă pentru o perioadă lungă de timp. Acest fenomen se poate manifesta sub diverse forme, inclusiv verbal, fizic, social, sau chiar și cyberbullying, și implică, deobicei, un dezechilibru de putere unde agresorul se impune asupra victimei. 73% dintre elevi au fost martorii unei situații de bullying în mediul școlar, iar 3 din 10 copii sunt amenințați cu abuzul fizic din partea colegilor sau excluși din grupuri sociale. Cu toate acestea, comportamentele de tip bullying sunt cel mai adesea ascunse de ochii adulților și persistă odată cu lipsa unor măsuri preventive.
Efectele răsunătoare ale bullying-ului
La vârsta de doar 14 ani, lumea mea a fost umbrită complet de influența tulburătoare și copleșitoare a bullying-ului. Holurile școlii mele, clasa în care mă duceam în fiecare dimineață ar fi trebuit să răsune cu fericire și prietenie, dar în schimb s-au putut auzi numai șoaptele izolatoare din spatele meu. M-am aflat supusă la batjocuri și împinsă pe marginea cercurilor mele sociale, iar lucrurile mele, penarele sau rechizitele, au ajuns în scurt timp să fie aruncate sau să dispară din fața ochilor mei. Strigătele mele de ajutor au rămas neauzite de către profesorii mei, de către diriginta mea, în timp ce agresorii mei mințeau printre dinți și descriau actele lor de bullying drept “glume proaste”, în timp ce îmi tratau propria suferință ca pe o exagerare, o melodramă. Povara emoțională a unei astfel de experiențe nu poate fi subestimată, dar totuși, școala și cadrul didactic rămân adesea spectatori neimplicați.
Ce mi-a fost furat și aruncat nu au fost numai lucrurile fizice, dar și vocea mea, puterea mea și încrederea de sine au fost furate. Exclusă de colegi și ignorată de cadrul didactic, singurele persoane la care mă puteam descărca emoțional erau părinții mei și psiholoaga mea, Simona Hinț.
O declarație în numele schimbării
“Școlile fac eforturi pentru a aborda problema bullying-ului, dar tot rămâne o problemă persistentă care afectează viețile multor copii,” afirmă psiholog Simona Hinț într-o conversație după atâția ani de când mă aflam, plângând, în biroul ei. “Fiecare copil are propriile mecanisme de apărare. Unii suferă în tăcere și în frică, iar alții cer ajutor. Din păcate, deobicei, acel ajutor nu apare, sau apare mult prea târziu.”
Prin faptul că nu iau măsuri preventive, instituțiile de învățământ și cadrele didactice contribuie, fără să vrea, la reducerea la tăcere a nenumăratelor voci ce strigă pentru ajutor, pentru sprijin și înțelegere. Faptul că nu se abordează cauzele ce stau la baza bullying-ului perpetuează o atmosferă toxică care afectează nu numai victimele imediate, dar și întregul spațiu educațional, indiferent de cât de mult vorbesc cadrele didactice despre empatie și despre respect. “E foarte dureros să văd suferința prin care trec atâți copii, fie de vârsta la care erai tu, fie mai mici sau mai mari,” reflectă Simona Hinț. “Impactul bullying-ului asupra unei minți așa tinere este uneori chiar ireversibil și sunt unii copii cărora le trebuie un psiholog pentru ani întregi. E greu, mulți își pierd încrederea în sine și în persoanele din jurul lor, unii chiar ajung să își piardă speranța.”
Absența empatiei în mediul școlar
O școală din satul Bărboasa, comuna Oncești, s-a confruntat cu un scandal grav de bullying în luna noiembrie 2023, când un elev a fost agasat, bătut și umilit de către colegii lui pentru că a luat o notă considerabil de mare la un test. Mama copilului a observat imediat ce se întâmplă, dar, în încercările ei de a lua măsuri și a vorbi cu autoritățile locale, a fost doar redirecționată să apeleze la numărul de urgență pentru copii, 119. Deși actele de bullying au fost persistente, nu s-au luat măsuri deloc până în 6 noiembrie 2023, iar potrivit declarației mamei, victima nici nu mai voia să meargă la școală din cauza acestei traume.
Cu toate acestea, în tot acest timp, cadrele didactice și directorul școlii nu au acționat deloc până în momentul în care mama copilului a persistat să se ia anumite măsuri și până când s-a deschis o anchetă. Florin Dimofte, directorul școlii, afirmă într-un interviu: “A fost de mai multe ori la noi, incidente minore au mai fost, nu pot să neg, dar le-am rezolvat pe cale amiabilă,” afirmând astfel existența a unor cazuri de bullying precedente ce au fost, cel mai posibil, trecute cu vederea.
Breaking the cycle: nevoia urgentă de programe anti-bullying
Uneori ignoranța nu se limitează doar la cadrul didactic – uneori până și părinții pot fi capabili de ignoranță. Le poate fi greu de înțeles ce se întâmplă defapt, mai ales dacă aceștia sunt mai neimplicați în viețile copiilor lor. O multitudine de cercetări arată că bullying-ul nu apare din anumite caracteristici individuale, specifice, ci este un fenomen mult mai complex, de grup, ce poate fi greu de înțeles sau de crezut până și pentru persoanele apropriate victimelor. Se poate manifesta în nenumărate moduri, în funcție de relațiile formate deja între colegi, cultura și normele din zonă și modelele sociale ce s-au format în interiorul clasei.
Schimbarea începe de la conștientizarea adulților cu privire la efectele devastatoare ale bullying-ului și responsabilizarea lor în creșterea și educarea copiilor prin crearea unor modele comportamentale de urmat. În ultimii ani s-a sesizat o creștere cu aproape o treime a situațiilor de bullying în cadrul școlilor și instituțiilor educaționale față de anii anteriori, dar în realitate, fenomenul este mult mai grav. O multitudine din aceste cazuri rămân nedocumentate, iar statisticile arată niște proporții nemaiîntâlnite: 1 elev din 2 este victima actelor de amenințare, umilire sau violență fizică, iar 4 din 5 copii asistă, activ participanți sau în tăcere, la situații de bullying. Cu toate acestea, organizația Salvați Copiii au luat acțiuni împotriva bullying-ului pe parcursul anilor recenți, prin inițierea unor grupuri de acțiune antibullying sau intervenții similare.
Concluzie
Experiența mea personală, ca multe alte experiențe ale altor victime, au rolul de a reaminti societății de impactul profund al bullying-ului asupra unei persoane tinere, mai ales într-un mediu ce ar trebui considerat un spațiu în care copiii se pot dezvolta și exprima în siguranță. Perspectivele psihologului meu, Simona Hinț, și a organizației Salvați Copiii subliniază nevoia urgentă de a avea anumite intervenții în mediul școlar împotriva bullying-ului care nu numai îi protejează pe elevi de la hărțuire fizică și verbală, ci și promovează empatia și sprijinul oferit de către adulți pentru victime. Nu mai este timp să trăim în tăcere și ignoranță; este imperativ ca școlile să ia măsuri proactive pentru a asigura liniștea și siguranța fiecărui elev.
