Când eram copil, la fiecare două străzi din orice oraș din România exista câte o brutărie. Astăzi, pe aproape fiecare stradă, răsar, viu colorate și de diferite dimensiuni, săli de jocuri de noroc și case de pariuri. Sălile de jocuri au devenit omniprezente în România, de la deschiderea primei săli mari de jocuri din București, în primăvara anului 1990, la câteva luni după Revoluție. În 2019 funcționau 77.913 aparate de jocuri de noroc în România, iar numărul lor a crescut constant. Instituția care autorizează, controlează și monitorizează întreaga industrie este Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN), aflată în subordinea Guvernului.
În societatea contemporană, jocurile de noroc şi pariurile reprezintă o formă de divertisment acceptată social, dar riscul ca practicarea acestora să degenereze într-un obicei necontrolat, cu numeroase consecinţe negative, a transformat jocurile de noroc din activitate recreativă, într-o activitate economică aducătoare de mari profituri pentru organizatori şi chiar în obiect de studiu pentru statisticieni, psihologi şi sociologi. Încă dinainte de anii 2000, jocurile de noroc patologice au fost recunoscute de autoritățile medicale din mai multe țări drept o tulburare cognitivă care afectează puțin mai mult de 1% din populație și a început dezvoltarea diferitor programe de tratament și terapie pentru a face față acestei probleme.
În urma unui studiu realizat de ROMSLOT (Asociația Organizatorilor de Sloturi) în 2016 s-a concluzionat că incidența jocurilor de noroc în România la acel moment era de 15%, respectiv 2,4 milioane de indivizi peste 18 ani au practicat măcar o dată jocuri de noroc în anul respectiv. Ultimele studii și statistici realizate pe tema jocurilor de noroc în România datează din anii 2012-2016. Acest aspect ar trebui cel puțin să ridice un semn de întrebare, dacă nu chiar să stârnească un sentiment de îngrijorare, dată fiind lejeritatea cu care unele companii tratează problema dependenței de jocuri de noroc.
Rezultatele jocurilor de noroc pot fi determinate doar de întâmplare, ca în mișcarea pur aleatorie a unei perechi de zaruri aruncate sau a bilei pe o roată de ruletă sau de îndemânarea fizică, antrenament sau priceperea în competițiile atletice sau printr-o combinație a strategiei și a șansei. Regulile după care se joacă jocurile de noroc servesc uneori la accentuarea confuziei relației dintre componentele jocului, care depind de îndemânare și șansă, astfel încât unii jucători pot fi capabili să manipuleze jocul pentru a-și atinge propriile interese. Cunoașterea jocului este utilă, spre exemplu, pentru jocul de poker sau pentru pariuri pe curse de cai, dar nu este de folos pentru achiziționarea de bilete de loterie sau pentru jocul la slot machines.
Cu cât apar tot mai multe case de pariuri și cazinouri, cu atât problema dependenței de jocuri de noroc capătă amploare, iar ignoranța și neglijența industriei pun la îndoială angajamentul autorităților și al companiilor din România de a combate dependența de jocuri de noroc.
Conform European Gaming and Amusement Federation (Euromat) între 2004 și 2013, numărul de aparate de jocuri de tip slot machine din România a crescut de patru ori, ajungând la 62.000.
În 2014, statul român a încasat aproximativ 147 de milioane de euro din licențe și autorizații de jocuri de noroc, potrivit Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN), instituția care supraveghează piața jocurilor de noroc în România. Aproximativ 87% din sumă a venit de la operatorii de aparate de tip slot machine – păcănele sau țacane, cunoscute de întreaga populație, preferatele jucătorilor dependenți și cu venituri mici. În 2015, încasările statului au crescut la 266 milioane de euro. Ultimul studiu din domeniu, întocmit de două asociații ale operatorilor de jocuri de noroc, ROMSLOT și Romanian Bookmakers, estimează că, în anul 2016, numărul celor numiți de industrie „jucători problematici” s-a ridicat la aproximativ 98.000, la o populație de sub 20 de milioane.
Astfel, se poate vorbi de o creștere a dependenței de jocuri de noroc la noi în țară, lipsa reglementărilor în domeniu reprezentând o adevărată problemă pentru societate.
CASA IESE PE PLUS. ÎNTOTDEAUNA
Ca punct de pornire este relevant comportamentul marilor companii care se ocupă cu jocurile de noroc: atitudinea acestora față de clienții lor este una ignorantă, orientată doar spre propriul profit. Felul în care e construită industria dă impresia unei eventuale șanse de câștig și încurajează jucătorul să revină de cât mai multe ori, inducându-i ideea că își face norocul cu propria mână. Însă, de fapt, algoritmii și regulile după care casa își concepe strategiile sunt în relație directă cu scopul companiilor de a ajunge pe plus la finalul zilei.
Cazinourile obțin profituri plătind mai puțin decât ar trebui pentru pariuri câștigătoare. De exemplu, o roată de ruletă are 37 de numere, așa că un jucător care pariază un dolar are o șansă de 1/37 de a câștiga și ar trebui să primească înapoi 37 USD pe un număr câștigător. Dar cazinoul plătește doar 36 USD. În medie, un jucător pierde 1 USD pentru fiecare 37 USD pe care a pariat, aceasta însemnând o pierdere de 2,7%. Acesta este costul jocului și este profitul pe care îl face cazinoul, adesea numit „procentul casei”.
Acest fenomen este susținut de mărturisirea unui fost angajat la o companie de pariuri, care, într-un documentar Informer creat de VICE, prezintă aspecte negative ale industriei, de la încurajarea adicției, la spălare de bani. Bărbatul, a cărui identitate este mascată, descrie cum marile companii ce se ocupă cu jocurile de noroc au ca scop atragerea unui număr cât mai mare de clienți care să piardă. Pentru a-și atinge scopul, companiile cunosc moduri de publicitate eficiente, algoritmi potriviți, strategii de maximizare a profitului – prin determinarea clienților să piardă din ce în ce mai mult. Fostul supervizor de cont, amintește faptul că, odată cu tehnologia secolului 21, pariorul nu știe cu adevărat ce se întâmplă. Iar în culise se desfășoară toate calculele care analizează pariurile jucătorului și se asigură că mereu compania câștigă. Clienții sunt clasificați în funcție de profitabilitatea lor, așa că dacă un client pierde milioane de dolari ar fi etichetat ca VIP și doar cei mai buni angajați ar vorbi cu el, dar dacă ai fi un client „problematic” – adică ai câștiga des bani – ai fi etichetat cu un buget mare, însemnând că reprezinți o problemă pentru companie. Evaluarea riscului se face printr-un algoritm. Acesta constă într-un raport între cât de mult a pierdut jucătorul și alte valori pe care companiile au decis să le utilizeze în calcul. În esență, evaluarea riscului îi oprește pe câștigători din a paria. În același timp, algoritmul mărește viteza jocului pentru oricine pierde, astfel încât să poată pierde din ce în ce mai mulți bani. Aceasta este de fapt o caracteristică de design pentru a se asigura că cei care pierd au voie și să piardă mai mult sunt încurajați să o facă.
Acest comportament este distructiv pentru jucător. Dacă un client spune ceva care ar putea indica faptul că au o problemă cu jocurile de noroc, angajatul tebuie doar să treacă printr-o serie de întrebări și atât – comportament care nu îl ajută cu nimic pe jucătorul dependent. Apelurile de sinucidere trebuiau rezolvate doar de un manager senior, dar supervizorul de cont spune: „am avut un manager care mi-a spus că trebuie să ia o decizie bazată pe amenințare. Și că nu a contat odată ce a închis telefonul. Nu știau dacă și-au dat curs cu amenințarea lor, astfel încât nu conta cu adevărat. Probabil că este cel mai rău lucru pe care l-am auzit vreodată. Pentru că nu știi dacă s-au sinucis sau nu, nu a contat.”
În plus, un lucru cunoscut în industrie este faptul că jocurile de noroc sunt folosite în întreaga lume pentru a spăla bani. Compania ar trata diferit clienții, în funcție de țara din care provin. Dacă ar exista o mulțime de clienți în Anglia ce se înscriu cu detalii similare s-ar suspecta un sindicat care încearcă să-l avanseze pe unul din ei în companie. „Dacă ar fi să estimez pe baza numărului de conturi similare pe care le-am văzut, ar fi trebui să fie milioane și milioane de dolari pe care le-a spălat în fiecare an doar acea companie. Când îți dai seama că companiei nu-i pasă de oameni, te face să te simți îngrozit și oarecum dezgustat de tine pentru că știi că ajuți o companie să facă rău oamenilor în mod deliberat.” În acea cultură este vorba doar de venituri. Distrug viețile oamenilor, le iau banii, le distrug familiile; personalul este fie îndoctrinat, fie nefericit. Niciuna dintre aceste companii nu va permite jucătorului să câștige pe termen lung.
DĂM „NOROCUL” AFARĂ DIN ȚARĂ
Alături de intențiile ascunse ale caselor de pariuri, fenomenele ce au avut loc pe teritoriul României – bazate pe încurajarea jocurilor de noroc și, mai mult decât atât, continuarea lor, parierea la infinit, în speranța oarbă de a câștiga sau de a recupera pierderile – demonstrează neglijența cu care companiile își tratează clienții.
Această indiferență ilustrează un model distructiv pentru societate, în care pariorii păcăliți de sistem în a deveni dependenți de jocurile de noroc sunt nevoiți să plece din țară pentru a-și putea plăti datoriile. La noi în țară, posibilitățile de angajare cu un venit avantajos, dar având un grad de educație mediu (profilul dependentului de jocuri de noroc, conform ultimului studiu în domeniu) sunt reduse. Iar pentru a nu rămâne datori toată viața, oamenii aflați în astfel de situații sunt constrânși să-și găsească de lucru în străinătate. România pierde, astfel, forță de muncă, din cauza lipsei unui progres în aplicarea măsurilor pentru prevenirea și tratamentul dependenței de jocuri de noroc.
Acesta a fost cazul lui Cătălin, un tânăr care s-a angajat ca paznic de noapte la un hotel ce avea la parter un mic cazino. După turele sale, Cătălin a început să joace la cazino – să parieze inițial sume mici. Văzând că are norocul să câștige din când în când, tânărul s-a ambiționat și a continuat. La un moment dat, atât de mult își dorea să câștige, încât a pariat casa mamei lui, în speranța că va recupera înzecit. Însă, norocul nu i-a luat partea și de această dată. Pierzând casa, Cătălin a rămas cu datorii mari, iar mama lui l-a trimis să lucreze pe vapor. Astfel, acesta a plecat din țară, urmând să lucreze drept chelner timp de cinci ani. Ulterior, i-a fost oferită poziția de șef de sală, a obținut cetățenie americană și a lucrat ca șofer de limuzină la Hilton, iar în prezent lucrează pe platou, la Hollywood. Deși povestea lui nu pare una cu final nefericit, dorul de casă și singurătatea sunt resimțite de Cătălin, care își regretă alegerile din tinerețe.
Cazul lui este doar unul din multele cazuri din România, în care familii au pierdut o bună parte din bunurile sau averea lor, fiind țepuiți de scheme sau jocuri create de oameni cu interese ascunse. Caritas a fost prima şi cea mai mare escrocherie de după Revoluţie. Ioan Stoica, un contabil din Braşov, a înființat compania Caritas și a promis că oricine va depune bani în conturile sale va primi, după trei luni, de opt ori mai mult. Aproximativ 260.000 de români au fost păgubiţi cu zeci de milioane de dolari. Laura și Marius, au făcut parte din victimele escrocheriei. Auzind de joc și de posibilitatea de câștig, aceștia au pariat toți banii de nuntă, urmând să piardă tot când SRL-ul a intrat în faliment în 1994.
VIAȚA NU E O SIMULARE
Odată cu dezvoltarea tehnologiilor și popularizarea sistemelor de pariuri online, simularea online a jocurilor de noroc e privită drept o alternativă la jocul propriu-zis, unde există o miză reală, materială (nu virtuală), însă, în același timp, prezintă riscul de a promova jocurile de noroc din viața reală, creând și mai multă dependență. Deși genurile acestea de simulări sau chiar site-urile de pariuri și jocuri de noroc reușesc într-o mare măsură să aibă un control asupra vârstelor persoanelor care le accesează și le frecventează, foarte mulți tineri cad pradă jocurilor de noroc online. Existând din ce în ce mai multe posibilități de a paria, individul este atras mai ușor, iar impactul asupra populației, în special asupra tinerilor, este unul mult mai puternic. În lipsa unor reglementări stricte din partea companiilor din industrie, nu are loc nici prevenirea dependenței în rândul adolescenților.
Un studiu realizat în 2018, de către Tobias Hayer, Jens Kalke, Gerhard Meyer și Tim Brosowski, vizează observarea comportamentului adolescenților atunci când se confruntă cu posibilitatea de a paria, căutând să descopere dacă activitățile de jocuri de noroc simulate prezic participarea la jocurile de noroc pe bani reali în timpul adolescenței. Studiul a fost realizat pe un eșantion de 1178 adolescenți din Germania, iar rezultatele acestuia demonstrează o ușoară tendință de a continua pariurile pe bani după participarea la activitățile simulate. Însă, unul din participanți a fost identificat drept având un comportament problematic, cu o posibilă înclinare spre adicție.
Cu toate că numerele sunt mici, studiul atrage atenția asupra problemei dependenței de jocurile de noroc în general. Conform unui alt studiu realizat de Statista, în anul 2019, 66% din totalul de 3764 de adolescenți de 16 ani participanți au pariat în anul respectiv la jocuri cu cărți sau zaruri, 51% la pariuri sportive, 35% au jucat la slot machines, iar 29% la loterie. Cu cât plăcerea câștigului e cultivată de la vârste fragede, cu atât mai mult va afecta comportamentul tinerilor ulterior. Nu poți dezvăța un copil de un joc, odată ce a prins gustul victoriei.
S-ar fi crezut că o pauză de la activarea sălilor și a caselor de pariuri ar fi fost o posibilă soluție pentru diminuarea nevoii de a paria a jucătorului dependent. Cu toate acestea, nici pandemia de Covid19 nu i-a putut ține pe oameni departe de prețiosul joc. Se poate spune chiar că industria a profitat în urma izolării populației. Astfel că piața de jocuri de noroc şi pariuri online din România a sărit de pragul de 500 de milioane de euro după o creştere de circa 90% în 2020, conform datelor citate de Superbet.
THE GAMBLING MAN – O NOUĂ SPECIE
Lipsa de interes față de populație a industriei jocurilor de noroc și ignorarea angajamentului de a combate dependența au un impact permanent asupra creierului uman – creierul dependentului de jocuri de noroc suferă anumite modificări structurale, observabile atât în momentul în care acesta se pregătește să parieze, cât și în momentul câștigului efectiv.
În cadrul unei emisiuni făcute de BBC, în anul 2016, profesorul David Nutt, specialist în adicții, a condus un experiment care urmărea creierul unei persoane dependente de jocuri de noroc, cu scopul de a evidenția modificările ce apar în creier atunci când persoana pariază. „Dependența de jocuri de noroc nu reprezintă lipsă de voință, ci este o boală a creierului ce e adesea vânată de industria jocurilor de noroc. Odată ce devii dependent, este foarte greu să te oprești pentru că te-ai transformat, ți-ai schimbat creierul. Creierul dependentului este un creier care s-a schimbat pentru a deveni antrenat de dorințele jocurilor de noroc.” Experimentul consta în observarea modificărilor creierului uman când cineva joacă ceva similar cu un terminal de pariuri cu cote fixe din interiorul unui scaner RMN. La început, înainte să joace, creierul nu este foarte activ. Însă, odată ce omul decide asupra unui pariu, regiunile emoționale din creier sunt activate, generând emoția pe care o simte dependentul de jocuri de noroc. În cadrul experimentului s-a observat că singura diferență reală între câștig și momentul în care jucătorul așteaptă să vadă dacă a câștigat este o zonă în care se observă un sentiment de satisfacție.
În general, câștigul propriu-zis și anticiparea câștigului, momentele în care jucătorul așteaptă să vadă dacă a câștigat, determină aceleași emoții, căutate de jucători. Astfel că nu doar câștigul contează, dar și participarea în mod repetat, aspect ce susține adicția.
Cu toate că aceste modificări ale creierului se manifestă inițial drept simple emoții plăcute, de satisfacție, acestea devin din ce în ce mai intense, ducând la dependență. Atunci apare o tulburare comportamentală, caracterizată – în cazurile jucătorilor patologici – de căutarea acțiunii, a plăcerii, de plăcerea de a-și asuma riscuri și de lipsa inhibițiilor. Cu timpul, practicarea în exces a jocurilor de noroc are consecințe negative asupra jucătorului, dar și asupra întregii societăți. Mare parte din indivizii care exagerează în această practică prezintă simptome de depresie, anxietate, tulburări de personalitate dependentă sau antisocială.
Derevensky și Gupta au observat drept consecințe asociate formei patologice a jocului de noroc faptul că jucătorii au tendința de a-și schimba comportamentul în mod negativ: aceștia mint, fură, manipulează; tind să se izoleze de ceilalți și pot avea probleme legale. Caracterul lor se deteriorează rapid, jocul ajungând să le domine viața, iar pierderile financiare determină chiar ideea de suicid. Alte studii în ceea ce privește domeniul, efectuate de Alexander Blaszczynski, profesor în psihologie, specializat în studiul tulburărilor date de jocurile de noroc, au relevat faptul că forma patologică a jocului de șansă determină efecte negative asupra jucătorilor, precum: depresia, gândurile suicidare, anxietatea, consumul de alcool și de droguri, dificultăți în menținerea locului de muncă, minciuni și înșelătorii, scăderea performanțelor cognitive, dureri de cap, valori ridicate ale tensiunii arteriale, senzații de oboseală, dureri musculare.
ROMÂNUL ÎNCEARCĂ, DAR NU PREA REUȘEȘTE
În încercarea de a controla proliferarea sălilor de jocuri de noroc, Parlamentul României a aprobat în mai 2015 o lege care include măsuri pentru prevenirea și tratamentul dependenței de jocuri de noroc.
Deși legea actuală denumește companiile drept responsabile pentru combaterea dependenței de jocuri de noroc, acestea profită de lege, iar psihologii angajați de industrie pentru a-i ajuta pe dependenți au avut până recent interese financiare legate de industria jocurilor de noroc. Nu se observă niciun progres semnificativ în aplicarea măsurilor pentru prevenirea și tratamentul dependenței de jocuri de noroc.
Unii sceptici ar spune că prevenirea comportamentului dependent de jocuri de noroc ar sta la latitudinea jucătorului. Acesta este un individ capabil să ia decizii raționale, să gândească jocurile și strategiile care i-ar asigura câștigul, să depășească algoritmii impuși de casa de pariuri și de cazinouri. În acest sens, multe cercetări se concentrează pe numărarea cărților, folosirea calculelor și a algoritmilor matematici, a probabilității, pentru a determina momentul oportun sau felul în care un pariu poate aduce succes maxim. În fond, ține de natura umană ca acesta să aspire către echilibru, însă pentru a atinge acest ideal va trebui să fie rațional și cumpătat în alegeri. Or, pentru a putea fi vorba de echilibru în industria jocurilor de noroc, elementele cheie țin tot de rațiune și cumpătare. Doar atunci când individul va înțelege și va aprecia că lucrurile bune vin cu măsură, se va bucura într-adevăr de un câștig în participarea la jocuri de noroc.
Cu toate acestea, s-a observat că oricât de inteligenți și de determinați ar fi, oamenii nu reușesc să asimileze regulile numerice și, mai degrabă, iau decizii pe baza „instinctului”, a „intuiției” sau a ceea ce simt, în loc să pornească de la datele care li se prezintă. Pentru a reuși să depășească regulile jocurilor, jucătoru trebuie să învețe să privească lumea în mod probabilistic. Însă, de multe ori, aflat în febra jocului, pariorul ignoră numerele în favoarea propriei experiențe. În cartea sa, Maria Konnikova, doctor în psihologie, amintește cum, în final, jucătorii tind să se încreadă în instinct și în experiență, nu în statistici și studii.
AȘADAR
Așadar, odată cu înmulțirea caselor de pariuri și a sălilor cu jocuri de noroc, crește considerabil și riscul de a dezvolta o dependență. Iar acest risc ajunge să se transforme într-un comportament distructiv pentru că autoritățiile și companiile din România nu își iau în serios angajamentul de a lupta contra dependenței de jocuri de noroc, de a-i ajuta pe cei prinși fără scăpare în această activitate.
Gravitatea dependenței de jocuri de noroc a fost subliniată prin ilustrarea a patru perspective asupra subiectului: interesele companiilor, care în loc să își ajute toți clienții, îi favorizează pe cei care pierd, determinându-i să piardă mai mult, pentru a avea ele profit; soluțiile mai puțin fericite la care sunt supuși să recurgă cei care cad în plasa unui sistem plin de escrocherii; încurajarea jocurilor de noroc online și monopolul acestora supra tinerilor și, nu în ultimul rând, modificările cognitive și comportamentale observate în cazul unui dependent de jocuri de noroc.
