,,Suntem prima generație care poate să trăiascăde două ori. Existențele noastre sunt, simultan, trăite și editate. Prezentate.Împachetate. Lustruite pentruprotecția noastra.” este replica plină de adevăr apersonajului Peter Maldonado, din seria de filme American Vandal.
În opinia mea, și nu numai, posibilitateaoamenilor de a activa în mediul virtual în anonimitate poate avea efecte benefice, în măsuraîn care aceasta nu contribuie la crearea unei duble identități sau la manipularea altora, ci la depășireabarierelor precum frica față de reacțiile negative ale cunoscuților,timiditatea, izolarea, crearea legăturilor sociale.
Identitatea, din punct de vedere psihologic, este imaginea pe carepersoana se angajază sau este dispusă să și-o asume. Pe langa datele biograficedin documentele oficiale, cunoștințe, experiență de viață, talent șiaptitudini, înfațișare,persoana este și proiecția a ceea ce dorește să fie, în ochii lui și aiinterlocutorilor. Sunt mulți cei care consideră că libertatea de exprimare estecondiționată de ascunderea identității adevărate, ceea ce a condus la apariția identităților virtuale,false, proiecții ale identității individului, izvorâte din năzuințele acestuia,în paralel cu identitatea reală.
Un prim argument în privințabeneficiilor anonimității, este faptul că aceasta a oferit oamenilor posibilitatea de aspune ce cred cu adevărat fără să se simtă constrânși de strâmtoarea normelor sociale și fără să seteamă că vor fi judecaţi, internetulcontribuind în acest sens la apropierea acestora, facilitându-le posibilitateade a comunica, de a se împrieteni, de a se exprima liber, la ștergereadistanțelor și la anularea barierelor geografice. Anonimitatea în acest caz nueste o chestiune de moralitate, de bine sau de rău, ci un impuls pentru oamenide a fi sinceri și fără inhibiții, un lucru util, astfel după cum afirmă șipsihologul Bogdana Bursuc, de la MindInstitute: „Dacă ne dorim să auzim păreri sincere, anonimatul este util.Dacă vrem să auzim lucruri în conformitate cu normele sociale, atunci situaţiaeste discutabilă.”. În acestfel, imaginea proiectată a individului, așa cum dorește acesta să fie perceput în plan social, şi imaginea reală,nu se află în contradicție, ci contribuie la exprimarea liberă a părerilor, atrăirilor, a sentimentelor, a gândurilor.
Conform statisticilor, rețelele de socializare sunt folosite de 80,5% din totalitatea utilizatorilor de internet, intensitatea participării acestora fiind facilitată tocmai de lipsa presiunii sociale în comunicarea aflată sub protecția anonimității. “Dacă utilizarea mijloacelor de comunicare pe internet ar fi condiţionată de divulgarea identităţii, activitatea ar fi foarte slabă.”, afirmă psihologul Bogdana Bursuc.
Un al doilea argument îl constituie faptul că, într-o anumită măsură, oamenii se simtmai relaxați atunci când au posibilitatea de a comunica fără să își dezvăluie identitatea. Frica oamenilor de a nu fi răniţi pentruceea ce fac, spun sau gândesc, temerea față de reacțiile negative a celor cunoscuți, îi împiedică să comunice liber șisincer, să se integreze în viațasocială reală. Anxietatea interioară constituie astfel principalul factor îndecizia de a socializa sub protecția anonimatului, care conferă oamenilorconfort psihic și îi ajută să scape de inhibiţii.
Unal treilea argument al beneficiilor aduse de anonimatul pe internet, îlconstituie faptul că, în cazuladolescenţilor singuri, introvertiți, aceasta constituie mijlocul de depăşire aperioadei critice şi de identificare a propriei personalități, de creștere astimei de sine, de încredere în propriile puteri, cu condiţia ca utilizareaexcesivă a acestuia să nu conducă la dependenţă şi la izolarea şi mai mare aacestor adolescenţi vulnerabili. În sprijinul acestui argument vine și studiuldin anul 2008, al profesorilor de comunicare, Patricia Valkenburg si PeterJochen, de la Universitatea din Amsterdam, care a subliniat faptul că adolescenţiiintrovertiţi experimentează cel mai mult identități diferite, anonime, înspaţiul virtual, tocmai pentru a învăţa să socializeze, pentru a-şi dezvoltaabilităţile de relaţionare si pentru a compensa lipsa vieţii sociale dinspaţiul real.
Un ultim argument, în susținerea ipotezei că anonimitatea virtuală poateconstitui un beneficiu, este capacitatea acesteia de a elimina prejudecata șidiscriminarea. Sub umbrela anonimității, factori precum aspectul fizic,culoarea pielii, vârstasau etnia, nu mai au importanță. Psihologul Lena Rusti este de părere că,nemaiexistând acești factori care să influențeze interacțiunea între oameni,aceștia au posibilitatea să „intre în joc” de la același nivel. Deasemenea, cercetătoarea Kimberly M. Christopherson de la Universitatea dinDakota de Nord, SUA, a remarcat faptul că prin comunicarea anonimă, mediată decalculator, dispare și importanțarolului pe care indivizii îl au în societate.
Pe de altă parte, pe lângăbeneficiile pe care le poate aduce utilizarea anonimatului în mediul virtual,consider că acesta poate avea, în egală măsură, și consecințe negative.
Un efect negativ al anonimatului îl constituie faptul că acesta poate deveni un instrument de manipulare a altora.Folosind un nume fals sau o imagine nereală și având grijă să elimine informațiilecare pot conduce la sursă, pe reţelele desocializare de tipul Facebook, Instagram sau Twitter pot activa tot felul deinfractori, precum pedofilii, hakerii, traficanții de persoane. Totodată, submasca anonimității pot fi aduse ofense persoanelor, conducerii politice sauinstituționale. „Dezinhibarea produsă deanonimat poate duce la comportamente antisociale”, concluzionează psihologul Lena Rusti.
Crearea unei realități false, mincinoase, atunci când este dusă la extreme,incontrolabilă, cu intenția de a face rău celor din jur, nu poate avea decât unimpact negativ, chiar și asupra persoanei care o crează. O interfață ireală,trucată, este doar o metodă de autoamăgire, de evadare într-o viață himerică.
Anonimatulasigurat de spaţiul virtual conferă ajutor înprocesul de adaptare la activitatea de relaţionare cu o persoană necunoscută,permițând o reinventare a propriei imagini, fără nicio legătură cu imaginea reala,o modelare în funcție de preferinţele interlocutorului virtual, fără a se oferiindicii vizuale care ar putea influența viaţa reală și ar putea face dialogulul imposibil.
Imaginea virtualăidealizează identitatea reală, zugrăvind-o în culorile plăcute sau acceptate deceilalți, după norme sociale impuse sau dorite, visate. Gestionând în acest feleul social, arăți celorlalți doar ceea ce crezi că te ajută să te acomodezi cupulsul vieții reale. Un exemplu semnificativ în acest sens îl constituie aprecierile,sau like-urile, așa cum sunt uzitate, care au un important impact motivaționalpentru a-ți crea o imagine care săatragă aprecierea interlocutorilor virtuali. Această experiență poate fibenefică, în măsura în care te ajută săînveți roluri sociale, să comunici cu ceilalți, să contribui la propriatransformare, cât mai apropiată de cea ideatică.
Avândîn vedere toate aceste argumente, utilizarea anonimatului în mediul virtualconstituie un beneficiu, numai în măsura încare sunt îndeplinite două condiții esențiale: acesta să constituie un prim paspentru ieșirea din carapacea emoțională, următorul pasfiind declararea propriei identități și asumarea răspunderii pentru propriiledecizii, fapte, vorbe.
În concluzie, pe langa multiplele beneficii ale anonimității – precumconfortul personal, dezinhibarea, relaționarea sinceră, creșterea stimei desine, eliminarea stereotipurilor – identitatea virtuală nerealăpoate duce la o degradare a personalității reale, la neglijarea capacității dedezvoltare personală, la relații false, fără fundament real și fără beneficiilepe care le pot oferi relațiile interumane adevarate, bazate pe stimă și respectreciproc. Identitatea virtuală trebuie să se plieze către sinele real, pe caretrebuie să îlcontureze, și, totodată, să-l formeze, să-l dezvolte și să-l sprijine pentru aobține o libertate reală, specifică doar identităților adevărate, care în niciun caz nu pot trăi de două ori.
Folosirea identității în comunicareavirtuală, implică curaj si responsabilitate, fiind cea mai puternicăcaracteristică a personalității umane.
