16. La fiecare 16 ore o persoană moare din cauza homofobiei în Brazilia. 16 și totuși, cu o simplă căutare pe google putem afla că Brazilia este cea mai avansată țară din America latină în ceea ce privește drepturile persoanelor LGBTQ+. În acest punct îmi asum că ești confuz. Cum ar putea țara ce se mândrește cu cel mai mare festival de pride din lume să ucidă mai mult decât țările în care persoanele queer se confruntă cu pedeapsa cu moartea? De ce aceste lucruri nu sunt aduse la cunoștință publicului larg?
DIN ACEST MOTIV AU PLECAT ȘI EI…
Răspunsurile se află ascunse în poveștile cuplurilor ce au ales să fugă din Brazilia, cerând azil în țările europene. Este un lucru ușor ironic dacă luăm în considerare faptul că însăși Brazilia are un program prin care primește refugiații LGBTQ+ ca să îi protejeze. Însă… cum ai putea fi protejat chiar de abuzator? Răspunsul întrebării îl au Lucas Barbosa și Deivid Ferreira, un cuplu gay din São Paulo ce este împreună de 6 ani și a ales să părăsească Brazilia, cerând azil în Spania.
Aceștia și-au dat seama că trebuie să părăsească Brazilia cu orice preț în momentul în care le era frică să plece de acasă fără să știe dacă se vor întoarce vii sau morți: ,,Brazilia nu a fost niciodată un loc sigur, imaginați-vă pentru homosexuali. A fost dificil să luăm această decizie pentru că aveam o viață stabilă în Brazilia, dar este inutil dacă nu avem dreptul fiecărui cetățean, acesta fiind libertatea de a ieși în lume fără frica de a fi atacați. Atunci am decis să renunțăm la tot și să căutăm un loc în care legile să funcționeze și să ne simțim din nou în siguranță cu a fi cine suntem. Cunosc multe persoane care ar pleca din Brazilia dacă ar putea însă, din păcate, nu toată lumea are condițiile necesare pentru a face acest lucru.” Lucas și Deivid nu sunt singurii ce au recurs la această decizie, multe cupluri queer părăsind anual țara, în special în urma alegerii pentru președinție a lui Jair Bolsonaro, cunoscut pentru sprijinul manifest față de conservatorismul naționalist. Acesta este împotriva comunității LGBTQ+, alegerea sa, cât și discursurile instigatoare la ură motivând populația să devină mai agresivă cu persoanele queer. El nu a mai fost reales drept președinte, mandatul său terminându-se în decembrie 2022.
Jean Wyllys, un activist pentru drepturile omului a menționat într-un interviu uciderea din 21 ianuarie 2019 a unei femei trans, al cărei ucigaș i-a rupt pieptul și a plasat acolo o imagine religioasă. Un studiu a demonstrat de asemenea că cele mai frecvent utilizate metode de ucidere a homosexualilor de sex masculin și a persoanelor transsexuale au fost armele reci și, respectiv, armele de foc. Cu toate acestea, omuciderile implicau frecvent bătăi, sufocare și alte cruzimi. Chiar și profesorii au fost amenințați cu moartea, deoarece îi educau pe elevi despre sexualitate și comunitatea LGBTQ+. În aceste condiții, nu este de mirare că multe cupluri LGBTQ+ cer azil în țări europene. Lucas Barbosa a confirmat acest lucru: ,,Da, când Bolsonaro a fost ales, au apărut mai multe cazuri de grupuri ce se formau pentru a extermina persoanele gay. În acel moment eu și iubitul meu ne gândeam la cea mai rea și foarte evidentă frică.”
MUȘAMALIZAREA CAZURILOR DE AGRESIUNE
Poliția braziliană omite adesea cazurile de violență și omucidere din cauza homofobiei sau transfobiei atunci când întocmește rapoarte, acest lucru fiind susținut și de către publicația The New York Times. Din acest motiv, numărul cazurilor de agresiune este unul foarte mic, Brazilia părând din afară o țară ce își acceptă cetățenii. Lucas Barbosa ne ajută să vedem însă realitatea, din perspectiva unei persoane ce a fost atacată și nu a fost ajutată de către poliție: ,,Brazilia încearcă să ascundă situația reală, vrea să dea impresia că este o țară care acceptă și respectă, dar numai cei care sunt și trăiesc aici știu de fapt că este o mare minciună. Este ironic cum țara care are cel mai mare festival de pride din lume este chiar țara care ucide cel mai mult și are agresiuni zilnice. Am trecut printr-o situație foarte delicată de abuz fizic și psihologic la locul de muncă. M-am dus la secția de poliție pentru a depune o plângere, moment în care mi-am dat seama că era cel mai rău loc în care aș fi putut merge, nu m-au luat în serios, Au râs de mine și m-au pus în situația de a fi vinovat. În acel moment mi-am dat seama cu adevărat că autoritățile din țara mea nu sunt pregătite pentru comunitate, marea majoritate sunt macho. Nu m-au ajutat și m-au supărat foarte tare. Este frustrant să fii într-o situație în care nu ai pe nimeni la care să apelezi pentru ajutor.”
care a fost povestea lor de ,,coming out”?
Lucas Barbosa a știut încă de când era foarte tânăr că este diferit: ,,amintindu-mi de copilărie, mă vedeam mereu manifestându-mă cu gânduri diferite față de ceilalți băieți cu care am crescut, nu-mi plăceau lucrurile băiețești pe care societatea le impunea, așa că primele mele amintiri mă vedeau deja ca un băiat gay.”
Momentul în care și-a făcut coming out-ul în fața familiei și prietenilor nu a fost unul ușor: ,,Acest moment este întotdeauna partea cea mai delicată și importantă pe care o avem. Cu prietenii este întotdeauna mai ușor de mărturisit, deși există unele excepții. Unii dintre ei nu au dorit să fim văzuți mergând împreună pe stradă de teamă că oamenii vor crede că și ei sunt la fel. Cu familia este complicat, am crescut într-un mediu religios, așa că în cazul meu a fost dificil. Există rude care încă nu mă acceptă pentru că ei cred că este un păcat. Am avut însă independența mea la 16 ani, odată cu mutarea pentru facultate. Am început să lucrez, atunci a fost cel mai bun moment pentru a vorbi cu familia, deoarece nu am depins economic de ei. Desigur, este imposibil să accepți tot, dar în momentul de față îți pot spune că am câștigat respectul lor, care pentru mine este suficient.”
DE CE SPANIA CA ȚARĂ DE REFUGIU?
Spania a legalizat căsătoria între persoanele de același sex încă din anul 2005, motiv pentru care Lucas și Deivid duc în momentul de față viața la care au visat dintotdeauna. Cuplul se află momentan într-un parteneriat domestic însă își dorește să se căsătorească în Spania.
Lucas a explicat motivul pentru care au ales Spania ca țară de refugiu: ,,Pentru că am început să investigăm țările care acceptă comunitatea LGBTQ+, unde legile funcționează și am fi în siguranță, am venit în Spania. Am avut cunoștințe care locuiesc în Castellón de la Plana și vă pot spune că de când am ajuns aici, fericirea și dorința de a trăi doar crește. Ne simțim super încrezători, nu vedem priviri critice, putem fi cine suntem cu adevărat, fără teama de a fi judecați.”
SE MAI ÎNTORC PERSOANELE ÎN BRAZILIA?
Lucas nu crede că se va mai întoarce în Brazilia: ,,Astăzi răspund că nu. Această securitate pe care o avem aici, nu o vom avea niciodată în Brazilia. Doare foarte mult să fim departe de țară, familie și oamenii de care vrem să fim aproape. Dar nimic nu se compară cu pacea și securitatea pe care o avem astăzi în Spania. Până când Brazilia nu ne oferă ceea ce avem aici, nu vom alege niciodată să trăim acolo.”
