Regimul comunist a reprezentat o periodă grea pentru români fiind împânzită de reforme dure, printre care se numără creșterea populației României prin interzicerea avortului fără justificații. Acest fapt, împreună cu sărăcia din rândul populației defavorizate a dus la abandonul a numeroși copii, orfelinatele ajungând la o suprapopulare ce depășea orice limită.
Generația DEcrețeilor
Decretul-Lege nr. 770 din 1966 emis de către guvernul comunist condus de Nicolae Ceaușescu a restricționat drepturile femeilor în privința avortului. Decretul a interzis avortul, cu excepția cazurilor în care sarcina punea în pericol viața mamei sau alte cazuri excepționale, cum ar fi sarcina în urma unui viol. Aceasta a dus la o creștere a numărului de avorturi ilegale și a riscului de deces al femeilor care au încercat să obțină un avort în mod ilegal. Decretul a rămas în vigoare până în 1989, când a fost revocat în urma căderii regimului comunist.
“Decrețeii” este termenul folosit pentru generația de copii născuți în România, în perioada decreului pro-natalitate impus de Ceaușescu, despre care se spune că a fost unul dintre cele mai dure și represive regime din istorie.
Decretul avea ca scop principal creșterea populației, ceea ce s-a și întâmplat, însă un efect negativ al acestuia a fost numărul foarte mare de copii nedoriți sau ai căror părinți nu erau în măsură să le ofere un trai decent. Acest decret a dus la o crestere masivă a populației, după cum putem vedea în următorul grafic, care s-a încheiat odată cu revocarea decretului.
Orfelinatele românești au avut parte de o istorie nefericită, cu o lipsă mare de resurse, cum ar fi hrana și îngrijirea medicală adecvată, pe lângă suprapopulație. Condițiile oferite de acestea erau teribile, copiii erau ținuți mare parte din zi în „țarcurile” lor, iar fiindcă erau în număr foarte mare nu primeau atenția necesară. Copiii au suferit adesea abuzuri emotionale și fizice din partea personalului, iar accesul pe care îl aveau la educație și activități recreative era limitat. O problemă gravă în orfelinate era lipsa de echipament medical, mulți copii ajungând să fie înțepați cu același ac. Aceste condiții, de departe a fi sterile, au dus la o rată absurdă de cazuri de hiv copiilor din orfelinatele românești.
orfelinatul cighid, iadul copiilor abandonați
Orfelinatul din Cighid, situat în apropierea orașului Beiuș din județul Bihor, a fost înființat în anii ’60 și a găzduit copii fără familie sau cu familii care nu puteau să îi îngrijească din diverse motive. Orfelinatul a fost controlat de stat și administrate de către autoritățile locale, condițiile din orfelinat lăsau de dorit, ca în majoritatea orfelinatelor vremii ceaușiste, cu o lipsă de resurse și personal insuficient. Adesea se spune că acesta o fost cel mai dur loc în care un orfan se putea afla, la acea vreme.
O echipă de jurmaliști germani aparținând televiziunii Spiegel TV a realizat o investigație în anul 1990 și au dezvăluit condițiile inumane din orfelinat. Au ajuns la concluzia că în jur de 130 de copii și-au găsit sfârșitul acolo, rata de mortalitate ajungând să fie cea mai mare din Europa.
Adopțiile ca urmare a mediatizării situației din orfelinate
Între anii ’80-’90, o bună parte dintre jurnaliștii români ai vremii au realizat rapoarte detaliate despre condițiile din orfelinate, acestea fiind publicate în reviste de investigație și ziare locale. Aceste rapoarte au fost mai apoi preluate de presa internațională și au ajuns să fie publicate de instituții media de prestigiu, precum The New York Times, The Guardian sau Le Monde.
După mediatizarea condițiilor precare din orfelinatele românești în presa internațională, numeroase familii (în special din Statele Unite și Europa de Vest) au început să adopte copii români pentru a-i salva din sărăcie și condițiile mizere oferite de orfelinatele din țară. Procesul de adopție din acea periodă a fost adesea criticat de presă pentru faptul că era corupt și prost reglementat, primid acuzații cum că unii oficiali acceptau mită și falsificau documente pentru a facilita adopțiile. Presa a amintit și despre aspectele controversate ale adopției, de exemplu, unele dintre agențiile de adopție percepeau taxe mari părinților ce doreau să adopte, iar copiii erau luați fără verificări adecvate cu privire la trecutul familiei adoptive și capabilitatea acesteia de a oferi condiții bune copiilor.
Povestea unui tânăr dintre cei norocoși
Printre copii din orfelinatul din Constanța, în anul 1997, se număra și Cristian, un tânăr adoptat de o familie de americani, cu o poveste din cele fericite, ce a acceptat să-mi ofere câteva detalii despre experiența lui. Având doar 2 ani pe când a fost luat din România, adaptarea lui Cristian la noua familie din America a venit în mod natural. Acesta a crescut în Wisconsin, dar în momentul de față locuiește în Texas alături de propria familie. Este recunoscător familiei adoptive pentru că aceasta i-a oferit șansa la o viață mai bună, pe care mama biologică nu i-ar fi putut-o oferi. „Am o relație bună cu familia adoptivă, mereu m-au tratat normal și nu au făcut să pară un lucru rău faptul că am fost adoptat”, povește Cristian.
Drumul către cunoașterea originilor
„Nu-mi amintesc un moment specific, dar știu că am vrut să-mi cunosc familia biologică încă de când eram mic”.
Pe Cristian l-am întâlnit pe grupul de facebook numit „The never forgotten Romanian children”, ce are ca scop ajutarea copiilor adoptați din România în găsirea familiilor lor biologice. Prin intermediul lor, cu ajutor din partea comunității, Cristian a putut să-și cunoască familia, moment la care a visat de multă vreme. Și-a întâlnit astfel rudele prin video call, și spune că a decurs mai bine decât se aștepta: „A fost mai bine decât mi-aș fi putut imagina. La început eram înspăimântat, dar nu într-un sens rău.” Cristian a putut să-și revadă astfel întreaga familie (din câte știe la momentul de față) după aproape 24 ani. Își propune să țină legătura cu aceștia și speră să îi întâlnească personal în viitorul apropiat.
S-a schimbat situația orfelinatelor din anii ’90?
Orfelinatele au suferit schimbări semnificative după căderea regimului comunist. Condițiile din orfelinate s-au îmbunătățit, prin modernizarea acestora și eliminarea supraaglomerării, însă problemele referitoare la resurse și personal insuficient sunt încă existente. În prezent, autoritățile și organizațiile non-guvernamentale încearcă să găsească alternative la orfelinate, cum ar fi plasarea copiilor în familii de tip foster sau adoptarea. Există programe de reformare a sistemului de protecție a copilului în curs de implementare și se lucrează pentru reducerea numărului de copii în orfelinate, prin încurajarea adoptiilor și plasarea copiilor în familii foster.
