Pe vremuri, Fabrica de Rulmenți URB Suceava a reprezentat un simbol al orașului, cu o importanță majoră asupra economiei locale, dar și a dezvoltării regiunii. A fost proiectată pentru a fabrica rulmenți ce pot fi folosiți în cele mai importante industrii ale țării: auto, electrică, agricultură, mașini-unelte, minerit.
Însă, după 2000, fabrica începe a dispărea. În 2024, ceea ce era un punct forte al orașului, a devenit o parcare publică cu o clădire aproape abandonată. De unde vedeai sute de dacii 1300 în culori diferite, astăzi vezi 10 mașini abandonate. Practic, o parcare publică.
Întrebarea este: Ce s-a întâmplat? Cum a reușit această emblemă a orașului să dispară fără ca noi să observăm? De ce a suferit această ”moarte lentă”? Acest reportaj tinde să răspundă acestor întrebări prin explorarea istoriei fabricii și a oamenilor ce au avut o implicare majoră în formarea succesului acesteia.
Potențialul fabricii
Fabrica a fost dezvoltată pentru a oferi 3000 locuri de muncă. Pentru a face față numărului mare de lucrători, a fost construit un cartier de blocuri (acum numit Obcini). În cazul în care nu dispuneai de locuință, angajații puteau depune o cerere care, dacă era aprobată, ți se oferea posibilitatea de a locui în unul din acele blocuri cu chirie.
În anul 1987 fabrica a fost pusă în funcțiune. Deși la momentul respectiv în țară existau foarte multe fabrici de rulmenți, URB era specializată pe 3 tipuri de rulmenți unici în țară: rulmenți radiali cu bile si role, rulmenți radiali axiali cu role conice și rulmenți radiali cu role cilindrice. Cei cu bile și role sunt cei mai uzuali, fiind folosiți în electrocasnice și mașini. Totodată, după 1989 fabrica a început să exporteze în străinătate
Aflând aceste lucruri stai să te gândești și să spui că sună imposibil ca această fabrică să dea greș, însă treburile au stat altfel.
Adevărul
Pentru a înțelege mai bine, am luat legătura cu tatăl meu, Adrian Baban, șeful oficiului de calcul la URB Suceava. A fost pasionat de tehnologie încă de când s-a inventat CD-ul, absolvind în 1982 academia Ștefan Gheorghiu, secția programare informatică. În plus, Adrian este persoana care a realizat întregul oficiu de calcul din cadrul fabricii, reușind să digitalizeze procesul de evidență a producției.
Părerile altor angajați
Ilie Cibu
Ilie Cibu și-a construit toată cariera în jurul rulmenților. A terminat Facultatea de Mecanică din cadrul Universității Tehnice „Gheroghe Asachi” din Iași. După absolvire și-a făcut stagiatura la fabrica Rulmentul Bârlad timp de 3 ani. În 1985 a venit la Rulmentul Suceava, iar până la pensionare a activat aici și a lucrat în diverse sectoare: producție, pregătirea fabricației, proiectarea rulmenților, calitate și dezvoltarea furnizorilor.
„[Fabrica Rulmentul Suceava] a fost proiectată sa producă 30 milioane de rulmenti pe an, având o producție integrată a tuturor componentelor. Menționez că producția anuală de la fabrica din Suceava era echivalentă cu producția de rulmenți a tuturor țărilor socialiste europene (Ungaria, Iugoslavia, Cehoslovacia, etc),cu excepția URSS. Din păcate această capacitate nu a fost niciodată atinsă.”
Totodată, Ilie susține același lucru pe care Adrian l-a declarat în interviu: faptul că fabrica nu dispunea de cele mai performante utilaje pentru a atinge potențialul maxim.
„Un factor determinant în destinul fabricii din Suceava a fost privatizarea. Timpul a dovedit că doar fabricile românești ce s-au privatizat alături de companii de top din domeniu au rezistat. Dăm exemplu aici fabrica din Alexandria ce a fost achiziționată de Koyo Japonia sau Fabrica de Rulmenți Grei din Ploiești ce este acum parte a companiei Timken și sunt considerate povești de success în domeniu. Celelalte au dispărut, fiind pur și simplu demolate – Fabricile din Slatina sau parțial demolate – Fabrica Koyo Bârlad.”
Cristina Ficiuc
Cristina Ficiuc a avut un rol foarte important care, la prima vedere, omul simplu nu îi dă mare importanță. A fost șefa compartimentului management personal. Ea a avut grijă ca personalul să fie calificat și cât mai potrivit pentru funcția în cauză. Pe scurt, Cristina a fost responsabilă de atragerea, menținerea și dezvoltarea resursei umane, contribuind astfel direct la eficiența fabricii.
Din punctul ei de vedere, chiar personalul a fost un factor ce a contribuit la dispariția fabricii: „Resursa umană cu pregătire specifică a fost foarte greu de găsit, ținând cont că unele activități din fabrică erau unice în Suceava, de exemplu forjă. Astfel, anumite procese importante din fabrică nu s-au putut realiza din cauza lipsei personalului calificat.”
Decăderea
Conform listafirme.ro, S.C. URB RULMENTI SUCEAVA SA a avut mulți ani profitul pe minus, iar datoriile depășesc în anumiți ani cifra de afaceri. Din 2005 până în 2022, numărul angajaților a fost în scădere, de la 730 angajați până la 57.
„Numărul personalului a fluctuat în funcție de anii în care societatea a mers pe profit sau a fost în pierdere, înregistrând un număr maxim de personal in 1996-1998, având 2100 angajați”, declară Cristina.
În 2005 a fost un protest al angajaților URB, fiind „nemulțumiți de nivelul scăzut al salariilor”, amenințând chiar cu blocarea drumului european 576 (cel ce trece pe lângă fabrică). „Angajații unității au recurs la acest protest după ce patronatul nu a fost de acord cu solicitarea lor de creștere cu o sută de lei a salariilor și că li s-a propus o majorare a salariilor cu 40 de lei, cu conditia disponibilizarii a 30 la suta dintre angajati”. (Proteste la URB Rulmenti Suceava, Arhivat în 5 martie 2016, Wayback Machine, 25 octombrie 2005, curierulnational.ro)
Datoriile au reprezentat o problemă foarte mare pentru fabrică. Un factor relevant pentru care existau aceste datorii este creșterea prețului al energiei electrice și a gazelor, așa cum ne spune Cristina: „Prețul crescut al energiei electrice si a gazelor determina creșterea prețului rulmentului, iar acesta putea fi negociat numai la închirierea contractului, nu în timpul derulării acestuia. Utilajele din fabrică erau mari consumatoare de energie electrică. În plus, prețul kilowatului era plătit pe toată perioada la nivelul maxim înregistrat”.
În 2022 s-a înregistrat un profit net record pentru ultimii 17 ani de aproximativ 23 milioane de lei. „Acest profit a existat pentru că în anul respectiv am vândut toate utilajele rămase din fabrică”, declară Adrian.
Incendiul
În data de 28 iunie 2023, a izbucnit un mare incendiu la o hală din cadrul platformei Rulmentul. Spațiul afectat este de aproximativ 10000 de metri pătrați, iar pierderile au fost de ordinul milioanelor de euro.
În ce stadiu se află acum
În 2023, fabrica a fost vândută. Cumpărătorul este SIDEM SA care a transformat halele în spații de depozitare pentru închiriat. La finalul lunii august 2024 au fost concediați ultimii angajați. Ceea ce a fost un imperiu al rulmenților acum este doar o amintire.
