Pe Vârful Matterhorn, într-o expediție, Ionuț Ștefănescu a fost scos cu elicopterul aproape de 200m de vârf. Primul lui gând a fost să își sune familia să îi asigure că totul este bine. Ajuns în Piatra-Neamț, orașul în care locuiește, le-a povestit elevilor săi despre toate întâmplările. Astăzi, inspiră în continuare copii, elevi, dar și alți oameni în a își împlini visele și a-și găsi pasiunile.
Ionuț Ștefănescu, profesor de sport, karate și fotografie, dar și alpinist, a descoperit o pasiune pentru alpinism încă de mic. Sportul pe echipă, artele marțiale, escalada au fost mereu o parte foarte importantă din viața lui, găsind siguranță și stabilitate în acestea. Le-a consider ca fiind niște trepte de dezvoltare și a încercat mereu să devină mai bun. Fotografia a devenit recent o pasiune atât de îndrăgită, reușind să învețe tainele ei, pe care le dezvăluie acum elevilor lui.
Începutul
Deși a făcut mai multe expediții în Europa și în România, cele care i-au adus cele mai frumoase amintiri sunt cele de pe Munții Himalaya. Printre primii munți pe care i-a cucerit se numără Munții Alpi, Muntele Olimp și Muntele Gran Paradiso. Aceste cuceriri au fost un antrenament bun pentru următoarele expediții, deoarece au învățat nu doar din propria experiență, dar și din experințele altor alpiniști.
„Până la talent este nevoie de multă, multă muncă.”
Ionuț Ștefănescu
În 2010 a făcut prima expediție pe munții Himalaya și a urcat singur pe vârful Chulu West, un vârf de peste 6000 de metri din regiunea Annapurna. Mai apoi în 2014, a cucerit vârful Baruntse, de 7129 de metri, fiind
primul român care a ajuns pe acest vârf. În 2016 a cucerit vârful Cho Oyu, de 8201 de metri. În toate expedițiile pe care le-a realizat, acesta a urcat fără rezervă de oxigen. Ne spune că o expediție durează între 3 săptamâni și o lună jumătate, în funcție de înalțimea vărfului, perioada
petrecută pe munte fiind una destul de scurtă, în comparație cu drumul până acolo.
În 2010 a făcut prima expediție pe munții Himalaya și a urcat singur pe vârful Chulu West, un vârf de peste 6000 de metri din regiunea Annapurna. Mai apoi în 2014, a cucerit vârful Baruntse, de 7129 de metri, fiind primul român care a ajuns pe acest vârf. În 2016 a cucerit vârful Cho Oyu, de 8201 de metri. În toate expedițiile pe care le-a realizat, Ionuț Ștefănescu a urcat fără rezervă de oxigen. Acesta ne spune că o expediție durează între 3 săptamâni și o lună jumătate, în funcție de înalțimea vărfului, perioada petrecută pe munte fiind una destul de scurtă, în comparație cu drumul până acolo.
Greutățile unei expediții
Deși vorbește cu foarte mare drag de expedițiile pe care le-a realizat, acesta spune că fiecare expediție vine cu întâmplările și „pățăniile” ei. Într-una dintre ele, a rămas singur, iar ca organizator trebuie să ai grija fiecărui coechipier. Se gândea să se întoarcă pentru a aduce un coleg care se simțea rău, dar acesta a rămas în bază cu un alt coleg, Ionuț reușind să termine expediția singur. Râmas singur i-au trecut 2 gânduri prin cap, cel că a râmas fără colegi și al doilea că poate să se concentreze doar la el și la sănătatea lui.
Ionuț Ștefănescu spune și despre familia lui că au strâns din dinți de fiecare dată când a plecat pe un munte, unul dintre motive fiind faptul că, pe atunci, era foarte greu cu comunicațiile, mergeau pe principiul “no news, good news”.
În prima expediție, cea de pe vărful Chulu West, Ionuț l-a cunoscut pe Peme Sherpa, un ghid nepalez, care i-a devenit un prieten foarte bun. A făcut următoarele expediții cu Peme și spune că i-a ușurat foarte mult experiențele. Peme a ajuns și în România, a fost impresionat de țara noastră, iar cu ajutorul unor români a reușit să își facă propria firmă de turism în Nepal.
Costurile unei expediții
Costurile totale a unei expediții pot ajunge și pănâ la 70.000 de dolari. Astfel, un alpinist are nevoie de foarte multe sponsorizări pentru a ajunge pe munte. Echipamentul, biletele de avion, antrenamentul, dar și expediția în sine, sunt incluse în costurile totale. Ionuț Ștefănescu spune că aceste costuri sunt cel mai mare prag pe care un alpinist trebuie să îl treacă, pe langă antrenamentele fizice și psihice. A spus că de multe ori, înainte să plece într-o expediție, se gândea dacă poate să ajungă acolo, dacă îi vor ajunge banii, dacă va trebui să anuleze expediția și să returneze banii sponsorilor.
Gestionarea eșecului
Decizia de a te întoarce, de a anula expediția când ceva merge rău este una dintre cele mai grele decizii pe care un alpinist poate să o ia. În momentul în care eșuezi orice este de vină pentru insuccesul tău, de la faptul că ai băut apa de azi și nu cea de ieri, până la culoarea tricoului purtat. Găsești vinovați peste tot, iar frustrarea, alimentată de perioada pe munte, te face să nu fii atent și să faci greșeli.
„Eu sunt 100% determinat, nu am îndoieli, atunci eu nu caut absolut nicio scuză și în fiecare secundă caut alte soluții pentru a ajunge pe vârf. Dacă ceva nu se întâmpla așa cum am programat, atunci schimb și caut altă soluție imediat, dar mergând din schimbare în schimbare s-ar putea să te retragi prea târziu.”
Ionuț Ștefănescu
Expedițiile pot deveni imprevizibile, se pot întâmpla schimbări de vreme sau probleme de sănătate, dar fiindcă ai ajuns deja pe munte și ai făcut foarte multe sacrificii, te poți să te păcălești singur, crezând că ești în stare să continui. Momentul în care iei decizia de a te întoarce este unul crucial, deoarece te poți pune în pericol pe tine, dar și pe echipa ta. Ionuț se consideră norocos, deoarece de fiecare dată a luat aceste decizii corect, astfel încât atât el cât și echipa lui s-au întors în siguranță acasă.
potențialul creativ al fotografiei
Tot în 2010, Ionuț Ștefănescu, sfătuit de șoția lui, și-a descoperit pasiunea pentru fotografie. A realizat că este unul din puținii oameni privilegiați să vadă niște locuri pe care cei din jurul lui nu vor avea ocazia să le vadă și că prin cuvinte nu ar reuși să descrie frumusețea munților pe care i-a cucerit.
„La fel cum am plecat cu mult elan în sport, la fel am avut vreo 7 ani în care de dimineață până seara mâncam fotografie, visam fotografie.”
Ionuț Ștefănescu
Și-a dorit ca ceea ce a învățat el, din cursuri de la formatori și profesori fotografi, să reușească să împartășească și altor oameni. Astfel, a ajuns să predea tainele fotografiei celor pasionați, cei ce s-au încris la cursul său de fotografie de la Palatul Copiilor din Piatra-Neamț.
Acesta spune că fotografia, prin potențialul creativ al acesteia, l-au ajutat să descopere foarte multe lucruri despre el, atât pe partea intuitivă, cât și pe cea creativă. Spune despre rezultatele elevilor săi că sunt fantastice, deoarece fotografia îi îndeamnă pe tineri să intre într-un spațiu creativ, solicitându-le obiective. Elevii lui reușesc să ajungă la niște rezultate, realizând de ce potențial dau dovadă și dorindu-și să facă și mai mult.
Întoarcerea acasă
Ionuț Ștefănescu spune că mereu se bucura să vadă că cei de acasă sunt bine, dar un moment anume îi făcea cea mai mare plăcere atunci când ajunge înapoi în Piatra-Neamț. Abia aștepta să le povestească cunoștiințelor, elevilor, dar și celor apropiați, „picanterii” și lucruri despre civilizațiile pe care le-a întâlnit, despre cultura lor, religia lor, mediul de viață. Cel mai interesant aspect după întoarcerea acasă devenea programarea următoarei expediții.
