Problema supravegherii în masă a devenit din ce în ce mai importantă în ultimii ani, deoarece progresele tehnologice au făcut mai ușor pentru guverne și organizații să monitorizeze activitățile persoanelor fizice la scară largă. Acest lucru a ridicat întrebări etice importante cu privire la echilibrul dintre libertate și securitate și dacă beneficiile supravegherii în ceea ce privește prevenirea criminalității și a terorismului depășesc potențialele încălcări ale vieții private și ale libertăților civile. Deși există îngrijorări legitime cu privire la impactul supravegherii în masă asupra libertății individuale, există, de asemenea, justificări etice importante pentru utilizarea acesteia în anumite contexte.
Una dintre principalele preocupări etice ridicate de supravegherea în masă este potenţialul abuzului de către cei de la putere. Istoria ne-a arătat că guvernele și organizațiile au folosit adesea tehnici de supraveghere pentru a-și spiona propriii cetățeni, pentru a suprima disidența și pentru a menține controlul asupra populației. De exemplu, utilizarea supravegherii de către regimurile totalitare din secolul al XX-lea, cum ar fi Stasi din Germania de Est, este o reamintire puternică a modului în care supravietuirea intruzivă poate submina libertatea și intimitatea individuală. Aceasta constituie o încălcare clară a libertății individuale și a vieții private și contravine principiilor democrației și drepturilor omului. În cartea sa, “The Age of Surveillance Capitalism: The Fight for a Human Future at the New Frontier of Power”, Shoshana Zuboff susține că această creștere tehnologică aduce beneficii societății, dar lipsește transparența, în special în ceea ce privește modul în care informațiile private sunt folosite pentru câștiguri economice, care pot fi dăunătoare. Pe măsură ce capacitățile tehnologiei de supraveghere continuă să avanseze, riscul abuzurilor crește, ceea ce face esențială instituirea unor mecanisme stricte de control și răspundere pentru a preveni abuzurile.
În plus, supravegherea în masă are potențialul de a crea un efect de răcire asupra libertății de exprimare și a disensiunii. Atunci când indivizii știu că fiecare mișcare a lor este monitorizată, ei pot fi mai puțin dispuși să exprime opinii controversate, să se angajeze în activism politic sau să vorbească împotriva nedreptății. Acest lucru poate duce la o societate în care conformitatea și tăcerea sunt norma, sufocând creativitatea, inovația și progresul social. De exemplu, în țările cu supraveghere extinsă, cum ar fi China, au existat numeroase rapoarte de persoane care își autocenzurează discursul și comportamentul pentru a evita să atragă controlul guvernului. În acest sens, supravegherea în masă poate fi privită ca o ameninţare la baza unei societăţi democratice, în care autonomia individuală şi libertatea de exprimare sunt foarte apreciate.
În introducerea cărții sale “The Hacker And The State: Cyber Attacks And The New Normal Of Geopolitics”, Buchanan discută despre Agenția Națională de Securitate (NSA), mobilizarea militară și țările străine care au capacitatea de a ataca mari corporații americane sau agenții guvernamentale. El discută despre modul în care China, Rusia, Coreea de Nord, Marea Britanie și Statele Unite se atacă reciproc într-o luptă persistentă pentru dominație globală. Analiza sa a “signalizării și modelării” în introducere permite cititorului să conceptualizeze credibilitatea informațiilor pe care le are sau le poate avea și modul în care aceste informații sunt folosite pentru a modela sau schimba un anumit concept sau strategie pe care utilizatorul final o poate avea sau nu.
În cartea “No Place to Hide”, Greenwald începe cu relatarea sa personală a întâlnirilor cu Edward Snowden în Hong Kong în mai 2013, unde amploarea programelor interne de colectare ale NSA a fost făcută cunoscută. El susține în text că dreptul publicului de a ști în ce măsură guvernul SUA a încălcat libertățile civile ale cetățenilor americani prin desfășurarea acțiunilor pe care le-a considerat ilegale a înlocuit în mod clar nevoia de a proteja securitatea națională sau sursele și metodele de informații.
Cu toate acestea, este, de asemenea, important să se ia în considerare justificările etice pentru supravegherea în masă în anumite contexte. În lupta împotriva terorismului și a criminalității organizate, supravegherea poate fi un instrument valoros pentru prevenirea atacurilor, perturbarea rețelelor criminale și protejarea siguranței și securității populației. În aceste cazuri, beneficiile potențiale ale supravegherii în ceea ce privește salvarea de vieți și prevenirea daunelor pot depăși riscurile pentru viața privată și libertatea individuală. De exemplu, utilizarea supravegherii de către agenţiile de informaţii a fost creditată cu descurajarea numeroaselor planuri teroriste, protejând astfel siguranţa publică. În plus, multe programe de supraveghere sunt concepute pentru a fi direcționate și concentrate, mai degrabă decât nediscriminatorii, minimizând impactul asupra persoanelor nevinovate și reducând riscul de abuz.
În plus, progresele tehnologice au făcut posibilă utilizarea supravegherii în moduri care sunt mai puțin intruzive și mai eficiente decât metodele tradiționale. De exemplu, folosind algoritmi și tehnici de analiză a datelor, este acum posibil să se identifice modele de comportament suspect și potențiale amenințări fără a fi nevoie de o monitorizare pe scară largă a tuturor persoanelor. Această abordare specifică poate contribui la găsirea unui echilibru între securitate și libertate, permițând detectarea și prevenirea amenințărilor, minimizând în același timp impactul asupra vieții private a persoanelor. Utilizarea analizei metadatelor, care se concentrează mai degrabă pe modele decât pe conținut, este un exemplu al modului în care supravegherea poate fi efectuată într-un mod mai conștient de confidențialitate.
Cu toate acestea, punerea în aplicare a programelor de supraveghere trebuie abordată cu prudenţă. Transparența și responsabilitatea sunt esențiale pentru a se asigura că supravegherea nu depășește limitele etice. Organismele independente de supraveghere, cadrele juridice clare şi conştientizarea publicului sunt necesare pentru a preveni utilizarea abuzivă a competenţelor de monitorizare. De exemplu, înființarea de organisme de supraveghere, cum ar fi Comitetul de Supraveghere a Confidențialității și a Libertăților Civile (PCLOB) în Statele Unite, are ca scop asigurarea faptului că activitățile de monitorizare respectă legile și libertățile civile.
Mai mult decât atât, dezbaterea privind supravegherea în masă nu este doar despre securitate versus intimitate; implică, de asemenea, considerente de încredere şi coeziune socială. Supravegherea excesivă poate eroda încrederea publicului în instituţiile guvernamentale, ducând la o societate mai fragmentată şi mai neîncrezătoare. Acest lucru subliniază necesitatea unei abordări echilibrate care să respecte drepturile individuale, abordând în același timp preocupările legate de securitate.
În concluzie, implicaţiile etice ale supravegherii în masă sunt complexe şi multifacetate, necesitând un echilibru atent al intereselor şi valorilor concurente. Deși există îngrijorări legitime cu privire la potențialul de abuz și eroziune a libertăților individuale, există, de asemenea, justificări importante pentru utilizarea supravegherii în anumite contexte, cum ar fi securitatea națională și prevenirea criminalității. “Ne supunem supravegherii, crezând că nu avem nimic de ascuns. Sau încercăm să ne protejăm confidențialitatea sau să negociem termenii în care alții au acces la datele noastre. În acelaşi timp, participăm la supravegherea copiilor, monitorizăm ceilalţi utilizatori ai drumurilor şi ne protejăm proprietăţile.” (Lyon David, 2018)
În cele din urmă, cheia este să ne asigurăm că programele de supraveghere sunt transparente, răspunzătoare și direcționate, cu garanții solide în vigoare pentru a proteja viața privată și libertățile civile. Numai prin atingerea acestui echilibru putem reconcilia nevoia de securitate cu imperativul libertății într-o societate democratică. Prin adoptarea unei abordări nuanțate și sofisticate a acestei probleme complexe, ne putem asigura că beneficiile supravegherii în ceea ce privește prevenirea criminalității și a terorismului sunt realizate fără a sacrifica valorile fundamentale ale libertății și democrației.
Bibliografie
- Lyon, David. The Culture of Surveillance: Watching as a Way of Life. Polity Press, 2018.
- Zuboff, Shoshana. The Age of Surveillance Capitalism: The Fight for a Human Future at the New Frontier of Power. PublicAffairs, 2019.
- Greenwald, Glenn. No Place to Hide: Edward Snowden, the NSA, and the U.S. Surveillance State. Metropolitan Books, 2014.
- Taylor, Linnet. Surveillance Futures: Social and Ethical Implications of New Technologies for Children and Young People. Routledge, 2020.
- Bridle, James. New Dark Age: Technology and the End of the Future. Verso Books, 2018.
- Buchanan, Ben. The Hacker and the State: Cyber Attacks and the New Normal of Geopolitics. Harvard University Press, 2020.
- Schneier, Bruce. Click Here to Kill Everybody: Security and Survival in a Hyper-connected World. W. W. Norton & Company, 2018.
