Peste tot auzim stereotipul că perioada studenției este incomparabilă cu oricare perioadă din viața noastră și că nu ne vom întâlni niciodată cu atata libertate, totodată controlată de responsabilitățile de adulți în devenire, alături de oportunități, petreceri și oameni faini la un loc. Cu toate acestea, idila unei povești studențești pe care am visat-o nu ar fi posibilă fară asocițiile de voluntariat care îți oferă posibilitatea de a aduce la realitate tot ce ai așteptat încă de pe băncile liceului: oportunități faine de dezvoltare alături de oameni cu care să îți creezi cele mai dragi amintiri pe care să le povestești și nepoților.
Având în vedere faptul că voluntariatul este exclusiv despre experiențe, am încercat să adun cele mai reale povești ale oamenilor trecute prin filtrele lor personale: emoții, sentimente și frici.
”Cu timpul am reușit să arunc câte o frică, apoi alta și tot așa”
Primul an de facultate este presărat cu speranțe dar și cu frici. Pentru unii dintre noi, poate e prima dată cand plecam de acasă, cand locuim singuri, când învățăm să ne descurcam, iar pe langă acestea suntem expuși unui mediu social nou în care suntem nevoiți să ne integrăm. Pentru mulți, expunerea la astfel de circumstanțe noi nu este ușoară, sau poate pare chiar imposibilă, însă la un moment dat, trebuie să ieșim din această carapace și să ne luăm inima în dinți. Din experiențele voluntarilor, implicarea în proiecte reprezintă cea mai bună metodă de a îți face intrarea în comunitatea studenților voluntari, fiind totodată și felul în care aceștia au acționat la început de drum, așa cum suține și Diana Popa, subcoordonator al departamenului de Imagine și PR din OSUBB.
”Venind și după perioada pandemiei și fiind și o fire mai timorată și introvertită, noul mediu a fost destul de înfricoșător. La început, cred că am fost norocoasă că îmi găseam activitate pe departament, micile taskuri pe care le făceam dându-mi foarte multă energie și ambiție. Și de aici ușor, ușor, mai veneam pentru o ședință, pentru un proiect și ușor, ușor am început să mă apropii de oameni și să mă deschid față de ei. Dar cum am zis, a fost o provocare și mereu mi-a plăcut să mă pun situații pe care le simțeam în afara zonei de confort așa că atunci când mă pregăteam să merg spre sediu îmi luam în ghiozdan, laptopul și fricile. Cu timpul am reușit să arunc câte o frică, apoi alta și tot așa. Uneori încă mai apar. Dar cred că o chestie pe care am învățat-o din OSUBB e că e normal să fii tu, cu toate fricile și pasiunile pe care le ai. Și dacă ești bine cu cine ești, fricile astea ți se vor părea normale, vor fi o parte din tine și nu te vor mai afecta. Deci practic cu timpul o să scapi de ele.”
Implicarea face diferența
Bineînțeles că există multă distracție în asociațiile de studenți și mulți urmăresc aspectul acesta când se înscriu, însă nu trebuie să uităm și de celelalte contribuții pe care le are implicarea noastră în voluntariat. În asociație nu te obligă nimeni să faci ceva, ci contează implicarea și dedicarea de care dai dovadă. Ok și poate te gandești ”la ce mă ajută pe mine să fac lucruri ca voluntar doar de dragul de a mă implica?”. Ei bine, în voluntariat înveți despre lucruri practice ce te pot ajuta în viitor, dar cel mi important, înveți cum să gestionezi relațiile cu cei din jurul tău.
”Cei mai mulți oameni la început am cunoscut în perioada de training, unde a fost super fain că am învățat să folosesc Adobe Ilustrator căci nu știam deloc să-l folosesc înainte.. Am lucrat la postări pentru proiecte, am învățat să facem imagini pentru campanii, de unde ă descărcăm imagini, cum să folosim tools urile, despre vectori și culori. De la voluntariat am primit startul pentru mă dezvolta în zona de design alături de feedbackul pe care îl primeam de la cei mari, ceea ce m-a încurajat. Ne întâlneam și la căsuță pentru working sessions pentru diferite proiecte unde am învățat mult.”-Emilia Florea, voluntar OSUBB încă din 2019.
Cele mi faine experiențe ale studenției le găsești în asociație
Voluntariatul te pune deseori să ieși din zona de comfort în cele mai distractive feluri, fie că ai de îndeplinit anumite taskuri ce pot fi la început o provocare, sau că te trezești lângă oameni total necunoscuți alături de care trebuie să lucrezi, sigur nu o să fii același de la început. În cadrul interviului, Emilia FLorea ne-a povestit experiența sa din primul teambuilding la care a participat:
”Primul meu teambuilding a fost o experiență total incredibilă pentru mine. Când am ajuns și am văzut că nu ne lasă să ne alegem cu cine să stam în cameră am zis că mor și când am mai văzut că stăm și câte 5 într-o cameră mică am zis că nu o să rezist dar a fost fantastic, m-am distrat maxim. Lucrul acesta m-a făcut să cunoc oameni noi și m-a ajutat să leg noi prietenii. Îmi aduc aminte și că ne-am nimerit în cameră cu o fată din Moldova la care veniseră niște prieteni și ne-am pus manele în cameră cu ei și ne-m distrat tare mult. Totodată se făceau și challenge-uri de genul: cine pierdea trebuia să curețe toți cartofii, dar din fericire, echipa noastră a câștig întotdeauna.
Am avut și o activitate de tip treasure hunt, prin tot statul în care eram unde am pierdut o fată din echipa noastră, iar noi a trebui să o cautăm pe ea în locul indiciilor. A fost super fain per total având în vedere faptul că nu am mai fost la o activitate de felul ăsta. Treasure hunt-ul ne-a făcut să ne cunoaștem între noi și să legăm noi prietenii.
La sfârșitul teambuildingului ne-a întampinat președintele de atunci cu cocktailul Osubb: Captain Morgan cu bere sau ceva in genul acela, groaznic dacă mă întrebi pe mine, fiind un fel de ”bun venit în echipă”.
Oamenii te ajută să scapi de frici
Majoritatea ne confruntăm cu diferite frici atunci când suntem expuși într-un cadru social atât de nou și cu oameni atât de mulți, însă vorbind cu voluntarii, am obsrvat faputl că asociațiile studențești i-au ajutt să scape de această timiditate, căci au găsit un loc în care să se simtă ca ”acasă”.
După toată acea perioadă din anul 1 în care am fost în asociație n-am mai fost deloc intreovertită. Eu niciodată n-am fost genul care să se bage în seamă cu oameni necunoscuți sau să fiu populară, dar în asociație mă simțeam ca acasă. Ajunsesem să cunosc atâția oameni că îi întâlneam mereu prin oraș, lucru care se întâmplă și acum. Chiar am cunoscut o mulțime de oameni, pur și simplu, pe oricine întâlneam era pe lungimea mea de undă și ajungeam să ne cunoaștem și mai bine. Cred că am cunoscut și vorbit mai mult cu o medie de aproape 100 de persoane.-Emilia Florea
Voluntariatul Te ajută PE PLANUL MUNCII
Cu toții suntem familiarizați cu frica de a nu gasii un job după ce terminăm facultatea. Nu știm de unde să începem si unde să terminăm, iar emoțiile îsi lasă amprenta asupra noastră. Emilia Florea ne împărtășește procesul ei în câmpul muncii:
”Daca n-as fi fost în osubb n-aș fi avut ce pune în portofoliu atunci cand m-am angajat. As fi avut un simplu CV, însă doar cu atat nu te angajează nimeni. În portofoliu am pus toată activitatea mea din timpul voluntriatului, activități și proiecte dar mai ales lucrări făcute la OSUBB pe design și postări. De asta m-au și sunat înapoi și am primit jobul, pentru că aveam un portofoliu din care s-a văzut că am potențial. Dacă n-as fi avut lucrările din voluntariat, as fi rămas cu 3-4 lucrari de la facultate cee ce este putin. Așa am început să fac postări la job, apoi am facut site-uri urmand ca în urmatorul an să ocup o poziție de marketing.”
De asemenea, unele asociații se ocupă direct de această problemă, organizând proiecte în scopul acesta. Un astfel de proiect este Future Up, marca OSUBB despre care am aflat mai multe de la Diana Popa:
”Future Up este un proiect care are ca scop dezvoltarea profesională a studenților. O problemă identificată de OSUBB cu ceva timp în urmă, a fost lipsa de internshipuri și joburi pentru studenții care nu aveau experiență de muncă. Așa că o soluție a fost realizarea acestui proiect minunat prin care organizația făcea legătura dintre anumite firme din domeniile cele mai căutate de tineri (IT, marketing, HR) și studenți. Și practic pe parcursul celor 2 săptămâni cât se desfășoară, persoanele care se înscriu participă la traininguri organizate de compania la care își doresc să aplice și au de realizat o serie de taskuri. La final, compania decide, pe baza taskurilor și prezenței la traininguri, cine va primi un internship la ei.”
