Online dating din perspectivă queer

E 1 ianuarie și mi-am șters toate aplicațiile de dating. Ascultam „lightbeamers” de FKA twigs când am făcut-o, parcă m-ar fi împins ea de la spate să apăs „uninstall”. Nu e ca și cum mi-au fost de folosință în ultimele luni. Mindless swiping în stânga sau dreapta la pozele altor tipi din proximitate, căutând cu disperare… nu știu ce anume. Poate validare. Poate pe cineva în aceeași situație ca mine. Devenise un instinct să văd ce fețe noi apar în fiecare zi. Colecționam matches și aprecieri, dar nu lăsam niciodată mesaj primul cuiva.

Mă consider oarecum un „hopeless romantic”; poate aplicațiile astea nu au fost gândite pentru oameni ca mine. Dar pentru cine, de fapt? Pentru Scorpioni extrovertiți, mi-am zis. Și totuși am avut câteva situații care păreau a duce undeva, dar n-au dus niciunde. Nu pot spune că mi-au oferit o experiență valoroasă, mai degrabă doar subiecte de discuție după mai multe pahare cu un grup de fete care m-ar înțelege.

Am vrut să știu dacă și prietenii mei din comunitate se confruntă cu aceeași situație. Pentru că dinamica relațiilor LGBTQ+ diferă mult în funcție de gen, am decis să-mi nișez descoperirile și să-mi întreb doar prietenii gay. Pentru a le păstra anonimitatea, am ales să folosesc analogii astrologice. Nimic neapărat spiritual, dar în comunitate anumite stereotipuri legate de zodii au ajuns inside jokes.

Am purtat o discuție acel Scorpion extrovertit, cu un Capricorn, ale cărui răspunsuri m-au uimit și cu un psiholog, Ștefana Orban, care mi-a dezvăluit amănunte în legătură cu elementul psihologic ce se petrece când folosim aplicații de dating online și mi-a oferit motive care să dovedească înrădăcinarea problemelor de relație ale persoanelor queer în stimă și respect de sine scăzute, în educația precară și în stigmatizarea ce se produce în România.

Tinder, cea mai folosită aplicație de online dating. (sursă foto: Yogas Design pe Unsplash)

Complicatul portret al unui Scorpion extrovertit.

Mi-am petrecut revelionul cu Scorpionul extrovertit. A stat o săptămână la mine, timp în care mi-a rezumat toată situația lui de dating din 2022 cu lux de amănunte. Am căzut împreună de acord ca anul următor să aibă tematică pur academică, după atâtea întâmplări nefericite. Și el și-a șters aplicațiile de ceva timp, dar nu s-a putut abține în a reinstala măcar una în acele zile ca izvor umoristic și mijloc de procrastinare. „Sincer, e o idee foarte proastă să mergi la întâlniri și să aștepți ca tot ce ai văzut in filme și seriale să se întâmple în realitate… Online dating-ul este cea mai proastă modalitate de a atinge acea dragoste pe care toată lumea o visează, o dorește.” Ce să spun, bine că nu sunt singurul „hopeless romantic” rămas.

2022 a fost primul an în care a experimentat lumea dating-ului. Și-a instalat toate aplicațiile posibile, preluate din recomandări de la prieteni pe care, după ce i-am auzit poveștile, eu i-aș numi dușmani.

„Prima întâlnire pe care am avut-o a fost într-o zi ploioasă de mai. Mi se anulaseră cursurile, numai bine am avut timp să mă pregătesc. Cu tipul respectiv vorbeam deja de două săptămâni prin mesaje.” Mi-a explicat cum situația asta i-a arătat pentru prima dată cât de diferite pot fi persoanele în format text versus în viața reală. „Aproape era să anuleze, dar ne-am văzut în acea zi. Mă îmbrăcasem foarte elegant, încă îmi pare rău că am irosit acea ținută pe acea întâlnire. Părea dezinteresat încă din primele minute, parcă nu avea viață în ochi.” Tipul l-a încântat cu o discuție nu mai lungă sau mai scurtă de 42 de minute. On the clock. Au stat într-un local și au atins subiecte pe care prietenul meu le consideră „de a treia întâlnire”. Partea memorabilă a întâlnirii abia începea. Nu doar că au ajuns să rămână blocați cu tramvaiul în drum spre casă, dar au și fost scoși în ploaie și nevoiți să meargă pe jos. „A început să țipe că nu mai vrea să aștepte următorul tramvai și mi-a cerut să mergem pe jos. M-a dus pe niște străduțe dubioase din Oradea și se plângea continuu: că urăște orașul, că își urăște viața și vrea să se sinucidă, că administrația orașului e de vină. Tot ce scotea pe gură era nemulțumire”. „La un moment dat, mi-a zis că are nevoie la baie, i-am sugerat să mergem la Jumbo că e aproape. A spus că nu mai așteaptă și că se va urina în public. Am rămas fără cuvinte când l-am văzut apropiindu-se de un copac. Și-a început treaba fără să mai anunțe altceva, eu eram dezgustat, pur și simplu indignat. Mi-am pus totuși umbrela în așa fel încât să nu-l poată vedea nimeni”. Comportamentul său pueril a continuat și după scena respectivă, răbdarea prietenului meu era deja la limită. A evadat în final de el, după ce o prietenă l-a răpit. „După câteva zile i-am dat unfollow, nu ne-am mai auzit. Încă ne mai vedem prin oraș din Paște în Crăciun dar nu ne salutăm”.

„La a treia întâlnire mi-am încălcat regula dumnezeiască de a nu aduce un bărbat la mine în casă de la primul date. A ajuns să doarmă la mine, dar l-am pus să doarmă pe un fotoliu rabatabil, cât timp eu am dormit singur în patul meu dublu. Era prea needy și afectuos într-o manieră penibilă”.

L-am întrebat: „Tu măcar mai ai speranță în dragoste?”
„Nu știu, sincer nu știu…”

„În prima mea zi din anul 3 de facultate, când m-am mutat la cămin, mă gândeam ce aș putea face să pierd vremea până îmi vin colegii.” Mulți ar fi spus că ar da binge la un serial, sau ar ieși la o plimbare, sau și-ar face cumpărături în avans, sau ar merge să fure un întreg arsenal nuclear, să îl dezasambleze în produs brut și să salveze lumea de apocalipsă. Nu și Scorpionul de față. „Am găsit pe cineva în vârstă de vreo 42 de ani foarte aproape de mine, am vorbit cu el vreo două ore, nu m-a întrebat absolut nimic, nici de nume, mi-a cerut să ne vedem iar eu am acceptat”. A urmat să realizeze că domnul în vârstă pe care avea să-l întâlnească e de fapt profesor în facultatea de vizavi de cămin. A ajuns la punctul de desensibilizare cu online dating-ul și dorea să scoată la înaintare his inner „Promising Young Woman”. „Am urcat pe scări, m-a dus la el în birou și l-am întrebat: Aici, în birou? Avea planuri de a opta întâlnire, dacă pot spune așa. I-am spus că sunt anul 3, la Drept, iar privirea i s-a schimbat, a devenit mai precaut. Mi-a pus mâna pe șolduri și mi-a cerut să fiu silențios. I-am zis că nu sunt silențios de fel, că îmi place să mă simt bine și să arăt asta. După am început să-l tachinez cu întrebări: ai mai facut chestii de genul?; nu ai camere de filmat, microfoane, nu? Mi-a spus la un moment dat: deci tu nu ești pe aceeași undă cu mine – i-am zis că sunt, deși nu eram, voiam doar să văd unde duce chestia asta. A observat că nu continui avansurile sale totuși și după ceva timp mi-a spus că mă poftește afară, că i-am ruinat starea de spirit. Am părăsit biroul lui cu un zâmbet pe buze, ce am făcut ar face și Carrie Bradshaw din Sex and The City. Țin minte că m-am simțit foarte bucuros că am stricat starea de spirit a unui posibil pedofil, a unui groomer.”

După o ultimă întâlnire la finalul anului, plictisitoare de altfel, Scorpio Vixen și-a propus să se axeze pe partea academică și pe dezvoltarea de sine, să fie mai dedicat idealurilor lui: „Am zis că îmi mut atenția într-o arie care m-ar ajuta cu adevărat, nu cea de dating.”

„Chiar dacă sunt mulți care cred că iubirea se găsește mult mai ușor pe aplicațiile de dating decât in viața reală, mie tot mi-ar plăcea să o găsesc IRL decât pe o aplicație. Mi-ar plăcea să ies la o întâlnire cu o persoană pe care am cunoscut-o de ceva timp, după mai multe întâlniri în contexte comune, decât cu cineva cu care am vorbit doar prin mesaje”.

Măcar a rămas cu o arhivă întreagă de story-uri pe care le posta după fiecare date la care mergea. Mi-a oferit și dovezi. Cred că le va lăsa moștenire nepoților.

Made with Padlet

Schelet de capricorn.

Al doilea cobai pe care l-am supus experimentului a fost un Capricorn. E un prieten însușit mai recent și pot spune că întrebările pe care i le-am propus m-au făcut să îl cunosc mai în detaliu decât aș fi putut în orice altă circumstanță.

Capricornul de față a tropăit în lumea dating-ului online de la o vârstă fragedă. „La 16 ani m-am gândit să încerc prima oară Grindr, datorită curiozității… Nu prea știam cu ce se mănâncă, dar am zis că nu am ce să pățesc. În cel mai rău caz aș fi șters aplicația iar în cel mai bun caz: mi-aș fi găsit sufletul pereche, prințul din poveste… îmi dădeam filme atunci, credeam că e super ușor să dai de oameni cool și cu bun simț pe aplicațiile de dating, I was so wrong.

Multe dintre experiențele pe care mi le-a povestit au rămas la nivel de hookup. A avut interacțiuni și cu persoane mai în vârstă, dar spre deosebire de Scorpion, motivul a fost într-adevăr unul sexual. „Nimic nu e mai distractiv decât un om cu experiență care știe ce face, dacă înțelegi la ce mă refer. Până la urmă nu a fost inventată degeaba vorba aia, găina bătrână face ciorba mai bună”.

Consideră că, fiind gay, aplicațiile de dating sunt singura variantă disponibilă pentru a găsi alți oameni interesați. „Nu sunt mare fan…dar asta e situația pentru noi, cei din comunitatea LGBT”. What happened to… believing in love? Love conquers all? „Daylight” de Taylor Swift? E sigur, e Capricorn.

Să trecem la lucruri serioase

În dorința de a divulga rădăcina problemei mele cu dating-ul, am ales să găsesc un psihoterapeut care să îmi explice întreaga situație. După mai multe zile de căutare, am avut ocazia să o întâlnesc pe Ștefana Orban, psihoterapeut cognitiv-comportamental din Cluj-Napoca. M-a invitat la cabinetul ei de pe Strada Horea, unde discuția noastră nu s-a rezumat la probleme de dating, ci a atins întreaga dezvoltare a unei persoane membre ale comunității LGBTQ+, efectul lipsei acceptării și iubirii necondiționate, a stimei și respectului de sine.

Dating-ul a suferit schimbări drastice în ultimii ani, iar tinerii generației noastre au fost afectați direct.

Ștefana Orban: „Teoretic, conform studiilor noi, s-a modificat exagerat de mult comportamentul de dating din cauza pandemiei. Tinerilor le e mult mai greu să își găsească parteneri pentru că a crescut nivelul de anxietate socială la media populației și atunci e o deschidere mai mică de a cunoaște fizic oameni și nici nu mai sunt atâtea oportunități de socializare.

„Mă bag în online, poate mă simt mai confortabil, că e mediu safe” dar după foarte rar se ajunge la mai mult decât discuție online, apare din nou bariera de social anxiety.

„Acum, pe lângă asta, mai e și problematica comunității LGBTQ+. Unde poți găsi acel spațiu safe, social, în afară poate de un club din Cluj unde chiar poți să te simți bine și să nu te îngrijorezi că societatea o să reacționeze într-un anumit fel când ești în public, la prima întâlnire? Oricum primul date e în general foarte stresant, poate și al doilea, și al treilea, până vă cunoașteți. Dacă trebuie să-l faceți acasă pentru că nu vă simțiți în siguranță afară, e dificil.”

Cuplu gay sărutându-se. (sursă foto: Freepik)

Ștefana mi-a povestit cum situațiile tinerilor abuzați emoțional de către părinți în România în urma coming out-ului încă sunt la ordinea zilei. „Dacă studiezi cărțile clasice pe dezvoltare (personală), mai nou ai cărțile pentru mămici și ai și cărțile speciale pentru perioada adolescenței. În majoritatea cărților deja există un capitol/o secțiune specială cu „Cum îmi ajut copilul să-și identifice sexualitatea?” Dar e cum îl ajut, nu cum îl chinui…” Mediul familial contează extrem de mult în dezvoltarea tinerilor queer, în pregătirea lor emoțională pentru o relație pe viitor. „În Romania vorbim și de faptul că multora le este foarte frică să-și exprime sexualitatea dacă nu e in the norms.” „Eu fiind bisexuală, n-am avut nicio problemă pentru că am avut un bunic supportive, cu care am putut să vorbesc, care nu m-a criticat niciodată și nu m-a făcut să mă simt ciudat că mai ies cu fete. Mi-a spus să încerc să mă simt bine.”

În trecut, deși stigmatizarea comunității era mai agresivă decât în prezent, totuși dating-ul părea mult mai variat, existau mai multe evenimente sociale în care puteai interacționa și întâlni un potențial partener. Aplicațiile de dating dau senzația că există o varietate în opțiuni, dar de fapt toate fac același lucru. Pandemia a minimizat impactul evenimentelor, a întrunirilor. „Înainte de pandemie oamenii erau foarte deschiși la socializare, la cunoscut oameni noi, era partea aceea de openness to experience”.

Aplicațiile de dating dau impresia de multe match-uri și de varietate, însă, realistic, ca utilizator nu interacționezi cu mai mult de 10% dintre ele. Și din acestea, cu câți te vezi? „Din procentajul acesta trebuie să reduci pentru că trăim într-o țară în care deschiderea către comunitatea LGBTQ+ este printre cele mai mici din UE. Oamenii preferă să se ascundă. Există cazuri în care bărbați gay și femei gay preferă să își țină sexualitatea ascunsă și să se căsătorească cu sexul opus să nu aibă probleme”.

Există o întreagă preconcepție că persoanele LGBTQ+ au filii și sunt periculoase. „O filie nu este egal cu o sexualitate diferită. Pedofilia nu este o sexualitate. Nici zoofilia. Persoanele LGBTQ+ nu fură capre!”.

”Pe social media apar tot felul de stigme.” „Cum că persoanele gay nu au relații serioase, că sunt acolo doar pentru sex. Dar nicăieri nu se discută despre atașament, iubire și afecțiune.” Și e adevărat, ideea de „hookup culture” este zugrăvită peste conceptul de cuplu queer, mai ales în cazul bărbaților gay, prin întreaga imagine a aplicației de dating Grindr. ”Oricine are nevoie de securitate și afecțiune”.

Stima de sine

„Când vorbim de mental health, idealul e doar în cărți. Stima de sine nu ar trebui neapărat să fie dependentă de modul în care suntem priviți sau de feedback-ul pe care ni-l oferă cineva în legătură cu comportamentul nostru. Stima de sine ar trebui să fie ceva permanent cam la același nivel, adică să am auto-eficacitatea să pot să spun Ok, ăsta sunt eu și I am enough. Dar în realitate, la persoanele tinere, care fac tranziția de la adolescență la perioada adultă, problema e că stima de sine fluctuează într-un mod foarte intens. Ea are mare legătură cu self-respect. Eu în practica mea mizez mai degrabă la creșterea respectului de sine, pentru că știu că orice aș face, stima de sine fluctuează prea tare. Și atunci pentru că eu pot să îți cultiv imaginea de self-respect și tu poți să practici diferite activități care să-ți întărească ideea că eu am aceleași drepturi ca tine and we’re equals orice ar fi, poți să-ți stabilizezi în timp stima de
sine. Dar ce mi se pare mie e că cifrele sunt mai sumbre în ceea ce privește comunitatea LGBTQ+ pe
partea de anxietate și depresie tocmai din cauză că nu primesc de multe ori iubire și acceptare
necondiționată și atunci by default stima de sine este foarte scăzută.”

Stimă de sine. (sursă foto: Pawel Czerwinski pe Unsplash)

„Când vorbim de stimă de sine, noi pornim cu o bază de iubire și acceptare necondiționată. Studiile arată că rar persoanele queer cunosc iubire și acceptare necondiționată. Iar dacă nu ai aceste două elemente, tinzi să tragi spre cele condiționate. Ajungi să te comporți într-un anumit fel să primești acceptarea și feedback-ul de care ai nevoie să te simți om.”

Educația sexuală precară

„Nu ți s-ar fi părut normal ca elev, în clasa a IX-a, să vină cineva și, în timpul orelor de educație sexuală (pe care încă nu le-avem) să spună: Următoarele ore noi o să discutăm despre toate tipurile de sexualitate. O să vi le prezentăm și o să explicăm ce înseamnă fiecare. Vă dăm niște definiții și ce vrem să vă arătăm este că e ok să faceți parte din oricare grup. Nu cumva dacă ar fi venit cineva să facă acele ore de educație sexuală, persoanele din interiorul generației s-ar fi dezvoltat înspre adulthood măcar puțin diferit?”

Stigma apare din lipsă de informare și din știri false nefondate. Cât mai multe ONG-uri au început să poarte discuții pe aceste teme. Mental Health Romania, de exemplu, au avut live-uri pe Instagram în care au invitat psihologi pentru a discuta despre munca cu comunitatea LGBTQ+.

Am purtat o discuție cu Ștefana despre situația abuzului sexual în cadrul relațiilor cu diferențe mari de vârstă între persoane. „Ce fac persoanele din comunitatea LGBTQ+ când își dau seama că fac parte din comunitatea asta, dacă ei nu pot comunica cu îngijitorii lor principali, cu familia, să îi ajute să navigheze?” Ajung victime ale abuzului sexual, tocmai în căutarea acelei iubiri și acceptări de la o persoană matură, care le lipsește și din lipsa educației sexuale.

Teama persoanelor LGBTQ+ de a se adresa unui profesionist

„Am auzit de pacienți care să mă sune și să mă întrebe dacă pot veni dacă sunt din comunitatea LGBTQ+. Nici măcar n-am înțeles de ce mi se pune întrebarea asta. Dar apoi am realizat că poate au avut experiențe neplăcute. În comunitatea mea de psihologi nu am văzut niciodată discriminare și atunci cumva în mintea mea era că noi nu discriminăm. Ca apoi să aflu că mulți încă au experiențe neplăcute.”

Harta Specialiștilor – Mental Health Romania este un tool folositor pentru a găsi psihologi/psihoterapeuți care acceptă fără dubii persoane queer. „Ca psiholog, când te înscrii pe Harta Specialiștilor, trebuie să bifezi dacă lucrezi și cu comunitatea LGBTQ+. Este oarecum primul loc safe în care poți să îți cauți un specialist.” ”Totuși, în afară de a afla psihologul sexualitatea pacientului pentru a anticipa cu ce traume vine, nu ar trebuie să-l intereseze pentru nimic altceva. O relație poate fi la fel de toxică indiferent de sexualitatea persoanelor. Nu scrie nicăieri, în nicio literatură de specialitate că sexualitatea influențează cât de toxică este relația.”

Harta Specialiștilor (Mental Health for Romania)

Am plecat de la cabinetul Ștefanei Orban oarecum mai sigur pe mine și pe planul de a fi cât mai open cu sexualitatea mea odată cu mutarea în Cluj. Și mai sigur sunt că nu am nevoie de o relație să mă definească și că îndiferent cât de benefică ar fi aprecierea și iubirea unei alte persoane, mai important pentru mine în acest moment este să îmi păstrez o stimă de sine la un nivel constant. Anul 2023 e un an al noilor începuturi și un an de healing pentru membrii LGBTQ+.

Dacă simți nevoia să te descarci sau să povestești o experiență de dating, o poți face în acest Padlet, în mod anonim.

Made with Padlet