Întotdeauna straiele cu care era îmbrăcat omul purtau semnele satului în care era născut. Portul popular, mai ales cel de sărbătoare, era o rostire, o scriere pe pânză, o emblemă purtată în văzul întregii lumi. Portul din Straja, ca de altfel din întreaga zonă etnografică a Rădăuților, îmbina utilul cu plăcutul și se caracteriza prin echilibru, simplitate, conservatorism, în ceea ce are el fundamental.
Timeline-ul de mai jos a fost realizat pentru a înțelege mai bine evoluția costumului popular specific Bucovinei.
Portul popular feminin
Femeile din Straja au acordat întotdeauna o mare atenție felului de a se îmbrăca și, după posibilități, după gustul fiecăreia, mai tânără sau mai în vârstă, îmbrăcămintea, de purtat sau “de sărbătoare”, a scos în evidență personalitatea femeilor, specificul portului din Straja, frumusețea lui aparte.
Un rol deosebit în creionarea trăsăturilor specifice portului popular l-au avut “găteala” și acoperământul capului. Modul specific de îmbrobodire arăta foarte multă artă și fantezie.
În structura portului popular din Straja cămașa era o piesă de mare importanță, de maximă concentrare a efectului estetic, care permitea femeilor să își desfășoare fantezia creatoare. Ele niciodată nu repetau, în întregime, elementele decorative, în alegerea nuanțelor cromatice. Femeile purtau cămăși lungi, până la glezne, confecționate din in, cânepă sau bumbac, având ciupac ca și cămășile bărbaților, cusute cu pui în diverse culori. Pieptul cămășilor era brodat sau cusut cu flori multicolore. Ornate erau și spatele și mânecile cu diverse flori în culori bine potrivite. Mânecile erau prevăzute la umeri cu altițe cusute cu fluturi galbeni și se sfârșeau la încheietura mâinilor în mânecuțe înguste, cusute de jur împrejur cu flori în culori diverse. Mânecile fetelor, însă nu aveau mânecuțe, fiind largi și scurte, și la margini cusute cu flori. Sub aspect cromatic, cămășile femeiești din Straja se caracterizează prin folosirea unei policromii exuberante, vesele.
O altă piesă cu un rol important era prijitoarea, fată sau catrință, cum mai este cunoscută în alte părți. Aceasta consta într-o bucată de stofă care înfășura strâns corpul, țesută în casă, în patru ițe. Prijitoarea a cunoscut la Straja o adevărată evoluție, de la forma primară, lipsită de elemente decorative, până la prijitoarea ornamentată la cele două margini cu două bete roșii sau grena, încadrate de vrâste înguste, colorate, al căror număr, dimensiuni și terminologie erau diferite de un sat la altul. La Straja acestea purtau numele de curpene.
Mijlocul, femeile din Straja și-l înconjurau cu brâie late sau înguste de lână țesute în culori cu felurite motive. Aceste brâuri se numesc frânghii (frâmgii).
Încălțămintea era și ea diversă. Atât femeile, cât și fetele se încâlțau cu papuci, ciubote și, mai ales, cu opinci. La opinci se întrebuințau tot felul de sfori, nojițe și obiele, ca și la bărbați
Traista pe care acestea o purtau arcește era confecționată din pănură colorată, a cărei baiere se țineau în mână. Se mai foloseau trăistuțele, atăt de femei, cât și de bărbați, frumos colorate, cu baiere roșii sau negre. Toate se țeseau în casă, traistele și trăistuțele fiind tipice pentru fiecare sat. Din punct de vedere cromatic, la Straja predominau roșul, negrul și albul.
Portul popular masculin
Costumul bărbătesc se caracterizează printr-o structură simplă, dar nu lipsită de eleganță, printr-o ornamentație discretă, grupată cu finețe, și printr-o gamă cromatică sobră, armonioasă.
Pe cap, bărbații purtau iarna căciuli, iar vara pălării. La Straja, căciula se numește cușmă, făcută din blană de miel, neagră sau brumărie.
Cămașa bărbătească tradițională din Straja se caracteriza prin simplitatea croiului, prin discreția și rafinamentul decorului. Cămeșoiul era confecționat din pânză de cânepă pentru zilele de lucru și din pânză de in pentru zilele de sărbătoare.
Bărbații purtau vara ițari albi sau negri din lână fină, iar pe timp de iarnă se îmbrăcau cu cioareci, albi sau negri, din lână piuată. Ițarii și cioarecii se purtau peste ciubote sau opinci și se înveleau și cu obielele de la opinci.
Iarna, bărbații purtau cojoc, cu poale lungi, cu mijlocul îngust și cu mânecile lungi care se îngustau la capăt. De asemenea, se mai purtau pieptare scurte, numite bonde. Pe vreme rea sau în călătorii mai lungi, atât bărbații, cât și femeile se îmbrăcau cu un sunam negru, de lână, ale cărui margini erau tivite împrejur cu un sarad de lână.
De vorbă cu meșteșugarii
Din dorința de a afla mai multe despre pașii prin care straiele populare ajung în forma finală, dar și pentru a afla răspunsul motivului pentru care, în ultimii ani, interesul pentru acest aspect a crescut considerabil, am stat de vorbă cu mătușa Saveta Pătrăucean, în vârstă de 81 de ani, una dintre creatoarele autentice, care continuă să creeze straie populare originale pentru iubitorii de frumos.
De cât timp ați început să învățați să creați aceste straie?
De când eram mică, am învățat de la părinți, de la bunici. Înainte, mai ales din cauza războiului, era greu cu hainele. Haine se purtau numa’ făcute în casă, nu aveai de unde să cumperi…și nici nu avea bani lumea. Au cusut bunicii, o soră și de la ei am învățat și eu. Tata lu’ moșu a murit în război și mama lui s-a îmbolnăvit de tifos și a murit și ea și ei a rămas, o casă de copii, fără părinți, moșu fiind cel mai mare. Atunci era greu de haine. Semăna cânepă, semăna in, ținea oile și tundea oile și făcea prijitori. S-a apucat din nevoie și a știut să lucreze orice. Și am invățat…și de la mama, și de la dânsu.
În ciuda faptului că prețul unei cămăși cusute se învârte în jurul a 3.000 de lei și poate ajunge chiar la 5.000, iar prețul unei prijitori sau a unui suman sare de suma de 2.500 de lei, doamna Saveta menționează faptul că munca nu este, cu adevărat, plătită.
Cererea este mare în această perioadă?
E foarte mare cererea, dar eu nu pot dovedi cu sumanele. Sumanele sunt foarte populare acuma. Nu știu ce s-a întâmplat acum, a fost o perioadă în care le-au aruncat, sumane, țoale, nu le-au mai trebuit. Si acuma tare s-a întors lumea la portul popular. Opincile erau…ceva de râs. Și cojoacele astea albe, cum se poartă acum la Straja, tot așa. Și acum sunt cele mai speciale. Mă mir, nu știu din ce cauză. După ce m-am măritat, aici era pământ, erau animale, n-am mai avut când să mă ocup. Și acum, m-a pus păcatul și am cusut un suman, două și, până în ziua de azi, am un clit acolo, până în pod, de material de sumane. Mă tem că nu mai apuc să le cos pe toate.
Soțul mătușii Saveta, care a participat la discuția noastră, mi-a povestit o întâmplare petrecută în vreme de război.
Pe vremuri, cei din armată umblau în opinci. La finalul unei bătălii cu ungurii, câștigată de români, un soldat, cu opincile rupte de pe front, s-a descălțat și a luat opincile, cu obiele, cu tot, și le-a agățat la turnul ministerial și a strigat “Opcincă o fost și opcincă va rămâne!”…și uite așa a rămas.
Sunt de părere că, în ultimul timp, a început o competiție între consăteni, mai ales între femei, în ceea ce privește colecția de straie populare: care are cămașa mai bogată, prijitoarea mai scumpă. Aș fi curioasă ce credeți în legătură cu acest subiect care este, de altfel, puțin controversat
O haină frumoasă am observat că se coase în secret, noaptea, în altă cameră și nu o scoate la iveală până nu o îmbracă. E o ambiție. Acum, de câțiva ani, du-te la fiecare casă, că le găsești cosind.
Înainte de plecare, domnul Vasile Pătrăucean a insistat să îmi recite câteva versuri compuse pe moment.
Trece timpul cu grăbire, zilele se risipesc Mulțumesc, Daria, că ai venit la mine, Căci nu știu cât mai trăiesc Toate trec prin lume Toate, ca prin vis Dar al dumneavoastră nume, Daria Va rămâne în inima mea scris
Cojocul de la Straja, pe podium, la o prezentare de modă a designerului Philippe Guilet
Meșterul Constantin Juravle din Straja s-a trezit acasă chiar cu creatorul de modă, însoţit de alte câteva persoane. „Au venit prima oară şi s-au uitat la ceea ce lucrez, ca apoi, la două-trei luni de zile după, să vină din nou la mine, cu modelele, şi să mă întrebe dacă vreau să le lucrez pentru el. I-a plăcut ce lucrez”, a spus cojocarul. Acesta a participat în anul 2011 la două prezentări de modă ale designerului francez, prima la București, iar a doua la Paris.
Nicolae Iorga, despre Straja și portul specific
Cum am putea încheia această parte a istoriei noastre dacă nu cu aprecierile lui Nicolae Iorga despre oamenii din Straja și portul lor, aprecieri făcute la început de veac XX, într-o zi de Paști, fiind oaspetele părintelui Dan. Iată un fragment ce scria marele istoric:
Ce sunt oamenii din Straja se poate vedea într-o zi de hram mare, când ei se adună toți în Biserică, și, fiindcă e o Duminică de Paști ca aceasta, în curând ei sunt toți acolo. Chipuri mândre cu ochii negri adânci, cu plete revărsate pe umeri, spătoși, cu umbletul încet și sigur. Oameni, nu glumă! Cojoacele albe, noi, tivite cu blană de miel neagră și prin care ies mânecile lungi ale cămășii de pânză curată, sumanele cafenii, cizmele înalte trase vitejește peste genunchi, li dau și mai mult înfățișarea unor luptători totdeauna gata. Graiul și portul îți arată cine ești, de aceea străjenii țineau și țin foarte mult la păstrarea lor, așa cum le-au moștenit de la strămoșii lor. Acestea sunt cartea de vizită a strajanului, așa încât, dacă cineva străin privea un strajan și stătea de vorbă cu el, putea să spună imediat că acel om era din Straja.
