Majoritatea tinerilor se află într-un impas odată cu absolvirea liceului. Toți își pun aceleași întrebări. Ce urmează? Universitatea? Intrarea în câmpul muncii? Un an de pauză?
Conform unor statistici realizate de Eurostat în 2023, aproximativ 23% din tinerii cu vârste cuprinse între 25 și 34 de ani au absolvit studii superioare, clasând România pe ultimul loc în Uniunea Europeană la acest capitol, unde media este de 43%. (Sursa: Eurostat)
Povestea lui Mihai și a Elizei, doi foști colegi de liceu, scoate în lumină două perspective diferite asupra vieții de după liceu.
Mihai a ales calea muncii, calea banului, dorind să își construiască un viitor într-un domeniu practic angajându-se la o fermă din apropiere orașului natal. Pe de altă parte, Eliza a ales viața academică și s-a mutat la Cluj unde studiază la Facultatea de Litere, pentru a-și crea un viitor în domeniul literar. Fiecare a făcut alegerea proprie, bazată pe interesele și satisfacțiile personale.
Drumul Academic vs. Câmpul Muncii:
Urmarea unei universități reprezintă o oportunitate importantă în formarea profesională a unui individ, având avantaje semnificative. Cert este că studiile universitare aduc cu sine o educație aparte, specializată în diverse domenii, care la rândul lor deschid uși către cariere profesionale. Pe de altă parte, intrarea directă în câmpul muncii, fără a trece printr-un program universitar, poate părea atractivă datorită avantajelor financiare imediate. Totuși, lipsa unei educații aparte poate limita anumite opțiuni pe termen lung, chiar dacă la început promite câștiguri substanțiale.
În urma acestei ipoteze, cei doi mi-au comunicat părerile lor despre acest subiect ajutându-mă să creionez o analiză a avantajelor și dezavantajelor parcursului academic și a muncii imediate. Astfel, Mihai este de părere că „Nu voi nega faptul că facultatea este importantă și că are un rol destul de esențial, dar simt că nu este pentru toată lumea. Există și cunosc foarte mulți oameni care sunt buni pe domeniul lor practic, chiar dacă nu au studii superioare. Așa cum doctorii, profesorii sau avocații sunt mândrii de parcursul lor, la fel sunt și eu de al meu chiar dacă nu am atâta școală în spate, pentru că mă pricep la ceea ce fac și o fac cu plăcere”.
De altfel, Eliza consideră că „Universitatea nu îmi oferă doar cunoștințe academice, ci și o viziune mai amplă asupra lumii din jur. Mă învață să gândesc critic și mă ajută să îmi organizez anumite idei, lucru esențial în viitoarea mea carieră de profesoară. Așa că, pentru mine universitatea a fost o alegere naturală, chiar dacă nu este un drum ușor de parcurs, însă rezultatele ulterioare vor fi satisfăcătoare”.
Mihai: Viața în sfera profesională
După terminarea celor 4 ani de liceu și promovarea bacalaureatului, Mihai a decis să își formeze un drum în terenul profesional. „Știu că facultatea nu e de mine”, spune el. „Voiam să am banii mei, nu să depind de părinți”.
Crescând la țară, Mihai mereu a avut o atracție față de tot ce înseamnă responsabilitățile de creștere a animalelor și de întreținere a agriculturii. „Asta îmi place. De copil eram atras de îngrijirea animalelor. Bunicul meu a fost cel care m-a învățat că <<animalul pe lângă casă, este ca o gură de aer proaspătă>>”, spune el. Astfel, decizia de a-și căuta un loc de muncă la ferma din satul natal, a fost una imediată. „Îl cunosc pe proprietarul fermei, este chiar vecinul meu. Chiar el mi-a propus să vin să lucrez la el”, declară Mihai.
Astăzi, Mihai este angajat cu acte în regulă la o fermă de animale, unde se ocupă de îngrijirea acestora: le hrănește și le adapă zilnic, uneori chiar și pe timp de noapte; curăță și dezinfectează adăposturile acestora atunci când este cazul; asigură confortul termic al animalelor.
Într-o zi obișnuită, Mihai se trezește devreme dimineața, merge la fermă și hrănește animalele corespunzător. „Ai nevoie de multă atenție când vine vorba de dieta fiecărui animal. Orice greșeală în hrănire, poate avea repercursiuni grave”, spune el. Lucrează în echipă, cu colegii săi, unde fiecare are atribuții diferite pentru a putea acoperi toate necesitățile fermei într-o zi. „Dacă eu hrănesc animalele, vine alt coleg și le adapă”, declară Mihai. „Aici toți ne împărțim sarcinile și le facem cu rotație în fiecare zi”.
Deseori are și alte atribuții de ordin tehnic, cum ar fi întreținerea gardurilor sau verificarea echipamentelor de încălzire a grajdurilor care este absolut necesară pe timp de iarnă. „Nu te poți juca cu încălzirea, pentru că animalele se pot îmbolnăvi și nimeni nu își dorește asta. Este crucial să fim foarte atenți cu sistemul de încălzire iarna, pentru că de multe ori apar erori care trebuie rezolvate”, zice Mihai.
De asemenea, este responsabil și de monitorizarea sănătății animalelor. Verifică mereu să vadă în ce stadiu se află, dacă prezintă semne de boală sau comportamente neobișnuite și anunță imediat veterinarul. „Animalele nu pot vorbi, deci este important să fim atenți la gesturile lor. Suntem foarte precauți când vine vorba de sănătatea lor, pentru că nu ne dorim să le pierdem”, declară el.
Chiar dacă această muncă este solicitantă și grea, mai ales când are ture de noapte, Mihai se bucură de tot ce realizează. „Este foarte greu, dar îngrijirea animalelor îmi dă un sentiment de bucurie și mândrie. Mă simt mândru că pot ajuta animalele să ducă un trai mai bun”, spune el.
Acum, după mai bine de 6 luni de când este angajat al fermei, Mihai se bucură și de recunoașterea consătenilor. În sat este privit ca un băiat muncitor, harnic și altruist. Își ajută toți vecinii la nevoie, fie cu sfaturi despre îngrijirea animalelor, fie chiar la munca fizică pe câmp. Un bătrânel din sat, vecin de altfel cu Mihai mi-a comunicat că „Mihai este un copil cu un suflet mare și frumos. Mereu m-a ajutat când i-am zis, nici măcar odată nu m-a refuzat. Poți avea bază în el! E om de cuvânt”.
Chiar dacă astăzi Mihai este fericit cu ceea ce face și se bucură de munca pe care o prestează, el are visuri mari. Dorește ca în viitor să își deschidă propria fermă de animale si de agricultură. Visează la un număr mare de animale, dar și la tehnologii moderne de agricultură. „Vreau să duc mai departe tot ce am învățat aici. Vreau să avansez și mai mult decât am făcut-o până acum. Sper să reușesc să fac tot ceea ce îmi propun și să-mi fac mândri părinții, dar în special bunicii care mă veghează de sus” zice Mihai.
Eliza: Viața de student la Cluj
De copilă, Eliza a fost fascinată de literatură și de limba italiană. Născută și crescută până la 7 ani în Italia, se simte foarte atrasă de această regiune, lucru pentru care a ales să studieze la specializarea Italiană-Română din cadrul Facultății de Litere de la Universitatea Babeș-Bolyai. „Italia este a doua mea casă. Mi-am lăsat sufletul acolo și sper ca într-o zi să îl pot recupera”, spune ea.
Mutarea la Cluj într-un cămin studențesc a fost o decizie importantă pentru parcursul Elizei în domeniul academic. „Mi-a fost atât de frică să stau la cămin, însă nu am avut altă oportunitate. Dar simt că am făcut o alegere bună”, declară ea. La început, zgomotul constant, lipsa spațiului de desfășurare, dar mai ales împărțirea băii cu alte fete, au terifiat-o. „Nu îmi venea să cred că va trebui să locuiesc aici un an întreg de zile. O sunam pe mama și îi spuneam că nu mai pot, că vreau să mă mut în acea secundă”. Cu toate acestea, a reușit să transforme această experiență într-una avantajoasă prin legarea prieteniilor cu colegele de cameră, iar mai târziu cu fetele de pe palier. „Odată ce am început să le cunosc pe fete, am simțit că totul ia o nouă întorsătură. Brusc, totul a devenit o experiență frumoasă”, spune Eliza.
Cursurile de limba italiană și limba română sunt fascinante pentru Eliza. De asemenea, participă la o mulțime de activități extracuriculare, unde a învățat să fie mai independentă. „Mutarea de acasă și traiul într-un oraș mare au fost lucruri dificile la început. Simțeam că mă sufoc pe zi ce trece. Dar toate acestea, m-au învățat să devin mult mai independentă”. Recent, Eliza a participat și la o seară specială dedicată recitării de poezii. „Am fost chemată de o colegă de facultate și am decis să recit Dante, unul dintre preferații mei. A fost minunat, m-am simțit atât de bine, mi-a ridicat moralul atât de mult încât abia aștept să se mai organizeze astfel de activități ca să pot participa la ele”, povestește ea.
Eliza visează ca într-o bună zi să ajungă la rândul ei profesoară la universitate. O fascinează lucrul cu oamenii, în special dacă cineva are nevoie de ajutorul ei. Îi place să ajute pe toată lumea atât cât poate. „Cel mai mult îmi doresc să fac bine oamenilor și să îi ajut cu toate cunoștințele mele dobândite. Vreau să împărtășesc cu alții pasiunea mea pentru limba italiană și să reușesc să conving viitorii studenți de frumusețea pe care o poartă această limbă”.
De asemenea, tânăra își dorește să-și petreacă vara următoare în Italia. Vrea să aplice fie pentru un internship, fie pentru un alt program de schimb cultural ca să se reconecteze cu originile italiene. Astfel, nu doar că va reuși să își perfecționeze cunoștințele lingvistice, dar această experiență o va ajuta și să își regăsească echilibrul emoțional. „Vreau să mă reîntorc în țara sufletului meu. Știu că o experiență ca aceasta mă va ajuta să mă regăsesc și totodată să îmi încarc sufletul cu energii pozitive. Italia este locul unde mă simt acasă, este centrul universului meu și momentan am nevoie de asta, de această reîntoarcere”, povestește Eliza.
În prezent, după terminarea unui semestru de facultate, Eliza simte că a făcut alegerea potrivită. „Cu toate că nu credeam că voi face față, simt că am făcut cea mai bună alegere. Mi-a fost foarte greu la început, însă acum mă simt extrem de pregătită pentru anii ce urmează”, spune ea.
La întrebarea „Dacă ai putea să te întorci în timp, ai proceda la fel? De ce?”, Mihai a răspuns „Sută la sută! Nu mi-a plăcut niciodată școala, așa că am vrut să muncesc. Îmi place să lucrez, îmi place să am banii mei, să știu că îi pot ajuta și pe părinții mei cu bani, nu doar să îi cheltuiesc. Acum chiar pot spune că mă simt împlinit, că aduc un beneficiu societății”, iar răspunsul Elizei a fost „Cu siguranță aș proceda la fel. Nu am niciun regret, simt că este drumul cel bun pentru mine, pentru viitorul meu și știu că peste ani voi fi mândră că am tras acum la tinerețe. Mă simt fericită și împăcată că mi-am urmat visul și că am ales să fac această facultate”.
Poveștile celor doi tineri, Mihai și Eliza arată și subliniază că nu există o decizie corectă de urmat. Succesul poate veni în mai multe forme, iar alegerea unui drum trebuie să depindă doar de preferințele personale. Astfel că, indiferent că alegem să urmăm o facultate sau să intrăm direct în câmpul muncii, dedicarea, pasiunea și perseverența sunt cheia.
