Într-o clădire ascunsă de pe Bulevardul Eroilor, se află probabil cea mai impresionantă colecție de discuri de vinil pe care am văzut-o. De la discuri cu povești de copii sau poezii ale lui Eminescu, până la metale grele scoase recent, poți găsi orice. Printre rafturile pline de discuri noi sau vechi îl poți observa pe omul care a pornit acest proiect, Daniel.
Începuturile Dusty Sounds
În anii 2000, piața de discuri de vinil era în declin. Lumea trecea printr-o schimbare, majoritatea oamenilor își dădeau discurile doar pentru a scăpa de ele, întrucât acestea doar adunau praf. Noua eră a muzicii ajunsese și în România, iar casetele și CD-urile înlocuiau vechile discuri de vinil.
Daniel a pornit proiectul Dusty Sounds Record Shop din pasiunea pentru muzică. În urma unui accident de mașină, tatăl lui a primit un pick-up pentru a rezolva amiabil accidentul. Această întâmplare nefericită a fost momentul care a aprins pasiunea pentru muzică al lui Daniel. Îmi mărturisește că primul lucru de care a fost atras au fost copertele albumelor, iar mai apoi a înțeles că un vinil este o lucrare complexă de artă. În viziunea lui Daniel, vinilurile nu sunt cu nimic mai bune decât o casetă sau un CD, însă arta de pe copertă, micile suveniruri din interiorul albumului și povestea din spatele fiecărui disc este ceea ce l-a atras să adune cât mai multe discuri.
Muzică și programare
Deși orarul magazinului este între orele 13:30 – 19:00, Daniel îmi mărturisește că el petrece de obicei doisprezece ore pe zi înconjurat de cele două pasiuni ale sale: muzica și programarea. Când l-am întrebat dacă aceste două zone se împacă bine, Daniel mi-a spus râzând că este o potrivire perfectă. Pasiunea sa pentru muzică, în special pentru rock-ul progresiv al anilor 60′ și 70′, este ceea ce îi aduce o fericire copilărească în viață. Ce ți-ai putea dori mai mult decât să lucrezi într-un mediu în care îți poți asculta albumele preferate?. De fiecare dată când am intrat în magazin am fost surprins să aud câte o trupă pe care nu o cunoșteam în acel moment. Am vrut să îl pun pe Daniel într-o situație dificilă, așa că am ales să îl întreb care ar fi 5 discuri pe care le-ar lua pe o insulă pustie. Un simplu râs mi-a fost destul pentru a înțelege că scopul meu a fost atins, Daniel a stat să aleagă cele 5 discuri, însă acesta nu s-a putut limita doar la 5. Primele 5 care i-au venit în minte au fost: King Crimson – In The Court of The Crimson King, Gentle Giant – Octopus, Miles Davis – Bitches Brew, Caravan – Caravan, Neil Young – Zuma, dar am ascultat până în capăt recomandările de albume ale lui Daniel.
Se poate vedea pe fața lui Daniel un zâmbet copilăresc de fiecare dată când este adusă muzica în discuție și credeți-mă că orice discuție cu el migrează în zona muzicii. Am avut onoarea să învăț multe lucruri despre muzică doar din discuții mărunte cu el. De fiecare dată când intram în magazin, evitam să îi pun vreo întrebare pentru a nu părea enervant sau necunoscător. Daniel este un om cu care poți discuta ore întregi despre muzică. Cunoștințele sale vaste m-au lăsat uimit de fiecare dată. L-am întrebat ce părere are despre declarația membrului Kiss, Gene Simmons, cum că muzica rock a murit. Daniel mi-a spus că rock-ul nu are cum să moară, este normal că acest gen și-a pierdut locul de glorie pe care îl ocupa odată, întrucât contextul social s-a schimbat. Mă bucur foarte mult când aud că oamenii nu și-au pierdut speranța față de acest gen rebel al muzicii. Mă bucur că Daniel poate împăca programarea cu pasiunea sa pentru muzică și că magazinul său a ajuns la vârsta de zece ani.
Vă invit să vizitați magazinul Dusty Sounds dacă sunteți pasionați de muzică și tot ce înseamnă istoria acesteia.
