„E o persoană extraordinară. El, pentru mine, e precum al doilea tată”, așa a ales Brigi să îl descrie pe senseiul ei. Relația strânsă care s-a stabilit între cei doi se sprijină pe treisprezece ani de antrenamente, discuții și respect.
De: Mureșan Alexandra
Sursă foto: Brigitta Balagyan
Timp de citire: 6 minute
După vârsta de cinci ani, Brigi a uitat de joaca în fața blocului. Descoperise Karate-ul, un sport care folosește pumnii, loviturile cu picioarele, genunchii, cotul și tehnici cu mâna deschisă. În prezent, Brigi este triplă campioană națională la EMBU Mixt, triplă campionă națională la Kumite, dublă campioană europeană la EMBU mixt și dublă campioană mondială la Kata individual. De un an antrenează copii și are aceeași pasiune ca la cinci ani: Karate-ul.
Brigitta Balagyan are, în prezent, optsprezece ani și este elevă în clasa a 11-a la Liceul Pedagogic,„Gheorghe Șincai” din Zalău. O cunosc de când eram mici și ne întâlneam la una dintre mătușile noastre. Am petrecut mulți ani împreună și o simt precum o soră. Nu am sesizat niciodată diferența de vârstă de aproape trei ani, datorită felului matur de a vedea lumea. Deși ne cunoaștem de atât de mult timp, nu m-am gândit niciodată să o întreb amănunțit despre această artă marțială japoneză, dar, în cele din urmă, s-a deschis în fața mea și mi-a arătat o altă lume a ei.
În 2010, Brigi se juca în fața casei cu cea mai bună prietenă a sa, care a întrebat-o dacă nu vrea să meargă împreună cu ea la Karate. A spus da. Discuția noastră a pornit direct de la prima sa oră de Karate: „Primul meu antrenament a fost la Colegiul Național „Silvania”. Toată lumea era îmbrăcată în alb. Mi-a plăcut din prima”. De trei ori pe săptămână, Brigi era prezentă în sala de sport și nu rata niciun antrenament.
Printre discuțiile avute, am suprins un om cheie care, involuntar, a ajutat-o în dezvoltarea sa. Brigi mi-a mărturisit că, la început, se simțea intimidată de una dintre colegele sale: „Îmi era foarte frică de ea. Era mai mare decât mine. Se uita urât”. Deși făcea Karate de mai mult timp, Brigi se temea de felul în care arată adversarul ei. La un moment dat, a ajuns în finala unui concurs alături de colega sa: „Eram reținută, deși ne mai bătusem la antrenamente. Când am văzut-o că e așa rea, am zis că nu mă las. Am câștigat”. De atunci, frica ce o domina până în acel moment s-a făcut nevăzută.
Avea centura albă când a participat la primul concurs. Brigi și-l amintește drept un moment emoționant, dar pe care mi l-a povestit cu zâmbetul pe buze. La concurs era prezent sensei Dan Stuparu, dur, după cum îl citise ea, care a speriat-o prin postura și vocea ridicată pe care o avea. A fugit în vestiar și a început să plângă, iar bunica ei împreună cu sensei au fost cei care au încurajat-o și au readus-o în sala de concurs: „Țin minte că, atunci când am intrat înapoi în sală, a venit sensei Dan Stuparu la mine și m-a atins pe umăr. A zis fix așa: No, nu mai plânge. Hai, fă 20 de abdomene! Și, mi-am revenit”.
Nu eram familiarizată cu nimic din acest domeniu, așa că, am rugat-o să îmi explice totul. De la centuri, până la probele din cadrul concursurilor. Am aflat că, există șapte culori ale centurilor (alb, galben, portocaliu, verde, albastru, maro și negru) și că, pentru a trece de la o culoare la alta, trebuie să susțină câte un examen. Până la centura maro, cel care decide dacă sunt pregătiți de următoarea centură este senseiul lor, în timp ce, evaluarea pentru centura neagră e făcută de Președintele Federației.
Adevăratele încercări au început după paisprezece ani, când Brigi avea centura maro. Mi-a recunoscut că sensei a picat-o de patru ori înainte să poarte culoarea. În 2018, Brigi a fost în Serbia, la mondiale: „Am luat locul 2 la EMBU Mixt (n.r. probă în care doi parteneri execută mișcări unul asupra celuilalt pentru a demonstra măiestrie, nefiind implicată violența) și locul 2 la Kumite pe echipe”. În cadrul unei probe de Kumite, adversarii se bat prin diferite mișcări și lovituri: „După paisprezece ani, sunt permise orice lovituri”. Titlurile de campioană mondială la Kata individual le-a câștigat încă de la începutul călătoriei sale. Kata este o probă în cadrul căreia se urmărește atitudinea, postura, puterea de concentrare și determinarea în momentul executării unor mișcări relizate individual.
„În 2018, l-am văzut pentru prima dată pe sensei Ilija Jorga la un concurs, în Serbia. În 2019, a venit la Zalău, la clubul nostru” – asta mi-a spus Brigi în timp ce îmi arăta o fotografie cu ea și un domn cărunt și zâmbitor, amândoi îmbrăcați în alb și cu picioarele desculțe. Ilija Jorga este fondator Karate Fudokan, un om pe care ea îl admiră și în ziua de azi: „Multe exemplificări le-a făcut cu mine, lucru care m-a făcut să mă simt specială”.
În 2019, la Iași, Brigi a luat locul 1 la EMBU Mixt, dar a pierdut la Kata și la Kumite: „Mă durea că m-a văzut sensei și nu vreau să îl dezamăgesc. Vreau să îl fac mândru”. Călin Marincaș este senseiul lui Brigi, încă de la vârsta de cinci ani. Cei doi au o relație strânsă, întrucât pot vorbi orice unul cu celălalt. Acesta nu doar că a antrenat-o, dar i-a fost și mentor, care a format-o atât fizic, cât și psihic odată cu dezvoltarea sa: „Nouă tot timpul ne-a zis antrenorul că centura nu înseamnă nimic. Contează ce știm noi cu adevărat”. Brigi mi-a spus că, de fapt, victoriile și întreaga sa evoluție n-ar fi avut loc fără senseiul ei.
Hansoku este un termen provenit din japoneză care înseamnă descalificare. În 2022, în București, la naționale, Brigi și-a lovit adversara atât de tare, încât a fost nevoită să părăsească suprafața: „În Karate, când se întâmplă să lovești foarte tare pe cineva, trebuie să te întorci cu spatele la adversar și să te pui în genunchi. E o formă de respect”. Din conversația cu ea, am aflat că, această artă marțială, Karate, este un sport fairplay, de respect: „Pe mine sportul acesta m-a format. Te învață cum să gândești, cum să gestionezi unele situații, îți formează psihicul”.
Cel mai recent concurs a fost anul acesta, în aprilie, la Brăila. A fost prima dată când a participat în categoria Tineret, la naționale, unde a luat locul 3 la EMBU Mixt și locul 3 la Kumite: „L-am făcut mândru pe sensei, iar asta m-a făcut să mă simt o învingătoare”.
Opt ani mai târziu, Brigi nu a ratat niciun antrenament și continuă acest drum al perseverenței și autocunoașterii alături de omul care îi este și sensei, dar și precum un al doilea tată. O cunosc pe Brigi de mulți ani, însă, acum, am ajuns să o cunosc mai bine. Dacă la început am susținut că, prin discuția noastră, mi-a arătat o altă lume a ei, spre final m-am convins că, de fapt, aceasta este întreaga ei lume. Restul, sunt detalii: „E greșit să spun că am făcut sacrificii pentru Karate. Asta e viața mea, e parte din mine. Acolo mă simt acasă”.
