„În 2 săptămâni am trecut de la fumatul unui joint pe plajă în Panama la un pas de a muri de la legale într-un apartament din România”
Este 1:30 dimineața când David, în vârstă de 19 ani, își încetează tura, lucrând în calitate de operator call-center la Airbnb chiar din apartamentul său în care stă împreună cu o prietenă în chirie. Deși a intrat la muncă la ora 16:00, își face un pic de timp pentru a se juca cu cele 2 veverițe Degu pe care le are de 8 luni.
A dormit puțin spre deloc, dar asta nu îl oprește să petreacă seara de vineri cu prietenii lui în club, așa că, după ce și-a terminat programul, s-a alăturat prietenilor lui aflați deja în sufrageri, urmând să se distanțeze cât de repede se poate de starea de sobrietate. După ce se termină sticla, lumea pleacă spre club, însă David este singurul care mâine trebuie să lucreze de la ora 16:00.
Părinții lui nu îl ajută din punct de vedere financiar, deși ar avea fondurile necesare, așa că David este nevoit să se întrețină singur, în timp ce toți prietenii lui primesc bani de la părinți. N-a mai fost acasă de câteva luni bune, iar cu ai lui, nu vorbește mai deloc.
Pe înserate, aproape de sfârștiul programului, David își mai amintește uneori de plaja de „acasă”din Panama, pe care ajungea de-ndată ce ieșea pe poarta casei. Acum nu mai locuiește într-o casa pe malul mării, ci într-un bloc în Zorilor, Cluj-Napoca, vis a vis de un cimitir. Acum, când se uită pe geam, nu mai vede pescăruși albi și gălăgioși, ci morminte gri și silențioase.
Prietenii lui din Panama, deși i-au promis că legătura pe care au format-o cu el va străbate continente, nu îl mai contactează de mult, dar David a reușit să-și formeze prietenii europene, chiar mai intense și puternice decât acelea din America de Sud. Un singur prieten, pe nume Juan, mai comunică cu David via Snapchat sau Instagram, un prieten care l-a lăsat pe David și pe sora lui să locuiască timp de o săptămână la el acasă, deoarece ei treceau printr-o perioadă mai dificilă, din punct de vedere familial.
În Iulie 2019, un curent puternic, numit „viață”, l-a adus pe David din Panama, într-un orășel din România, numit Sibiu. În continuare, el nu știe concret de ce s-a întâmplat asta, știe doar că are legătură cu relația haotică a părinților săi, care au divorțat, sora lui ajungând în Canada, cu mama, iar el, în România cu tatăl. Această tranziție rapidă și total neașteptată l-a obligat pe David, care avea doar 16 ani, să se adapteze cât mai curând, deoarece școala începea în septembrie, iar el nici nu cunoștea îndeajuns de mult limba română.
Trist și singur fiind, David a încercat să-și ridice starea de spirit, cu o metodă care mergea mereu în Panama, fumatul unui joint. Problema era, că în România era mult mai greu să faci rost de așa ceva, pe când în Panama, unde Marijuana face parte, într-o oarecare măsură, din cultura țării, găseai la tot pasul. După mai multe încercări, David și-a cumpărat dintr-un cartier mai rău famat din Sibiu un gram de, după spusele vânzătorului, iarbă.
David a tras 3 fumuri, care nu semănau deloc cu ce fuma el înainte, dar s-a gândit că acesta e gustul de iarbă din România, așa că a continuat. Pe la jumătatea jointului, camera a început să se învărtă, inima a început să-i bată puternic și a început să halucineze. David s-a panicat și nu știa că în acea seară a făcut cunoștință cu etnobotanicele, deoarece în Panama nu erau deloc cunoscute. După o jumătate de oră, care a trecut precum două eternități, David și-a revenit, devenind foarte confuz în legătură cu ce își cumpărase și a decis să arunce la gunoi tot ce i-a rămas.
„A fost o seară neagră… mă simțeam atât de departe de casă”
La școală, îi era foarte greu, deoarece sistemul educațional din România este mai dificil decât cel din Panama, iar el, deși se afla în clasa a 11 a, era la nivelul celor din clasa a 10 a. Dar asta nu l-a împiedicat pe tatăl său să-l înscrie la cel mai bun liceu din județ, la cel mai greu profil, respectiv, la științe, unde faptul că era în urmă la matematică era critic, deoarece profesorul era unul mult prea exigent ca să țină cont de acest caz special.
În liceu a reușit să supraviețuiască, să-și facă prieteni, amintiri și toate lucrurile ce țin de viața de licean, însă din bac a luat doar o treime, doar la limba și literatura română, deoarece i-a fost greu să recupereze atât de mult. Asta însemna că nu putea să se înscire la facultate și să plece la Cluj, cu prietenii lui, însă, sătul de statul acasă cu tatăl său, a decis să facă această săritură uriașă spre maturitate și să plece la Cluj, nu ca student, ci ca angajat.
„Nu rămân acasă, vin cu voi”
Deși rana nu s-a vindecat complet, David a evoluat enorm și s-a adaptat aici, în România, primind tocmai porecla „Panama”, cu care se prezintă mândru la persoane necunoscute. Pe viitor, el intenționează să ia câțiva prieteni și să le arate ce are Panama de oferit, însă acum, se concentrează pe prezent, pe România, pe Cluj, pe prietenii săi și, pe el.
„Hai în club după ce termin munca”, spune David aprizându-și un Lucky Strike.
