poezia zborului

Dimineața la briefing, piloții au primit un task de viteză, cu 3 sau 4 puncte, iar apoi am mers pe grid să spălăm planorul și să îl pregătim pentru proba care urma. După decolare, am mers la cortul echipei pentru a urmări pe glide and seek pilotul pentru care eram acolo să ajut. Pe la jumătatea probei, observ cum toate planoarele pornesc spe casă, fără să mai facă traseul propus, ca și cum ceva se întâmplase. Piloții au ajuns foarte repede, totul încă era normal, dar cu o atmosferă foarte ciudată în care ne întrebam cu toții ce se întâmplase. Am dus planorul la zona de ancorare, am pus husele pe el, iar apoi toate înregistrările zborului au fost trimise, exact cum se întâmpla după fiecare zi de zbor. Când ne-am întors în camping, am observat că organizatorii plecaseră și că stafful era agitat, lucru care nu se mai întâmplase până atunci. Nu a trecut mult și am aflat că avusese loc un mid air collision în care ambii piloți au folosit parașuta de rezervă. În acel moment, cu toții ne-am căutat prietenii proaspăt cunoscuți pentru a afla cine a fost și speram ca oricine era, să fie bine. Spre seară, când cei implicați s-au întors, ne-am bucurat să îi vedem bine, aflând și ceea ce se petrecuse pentru a putea evita pe viitor repetarea greșelilor lor.

Vara trecută am avut ocazia de a fi crew helper pentru unul dintre juniorii care ne-au reprezentat la Junior World Gliding Championship. Acest campionat are loc o dată la doi ani, în locații diferite și anunțate din timp. Piloții trimiși sunt recomandați de către federația aeronautică a fiecărei țări.În anii în care nu se organizează campionat mondial pentru juniori, are loc un concurs care se numește pre-mondial și care are rolul de a ajuta federația în luarea deciziei, dar și pentru a pregăti piloții pentru ceea ce va urma. În anul 2022, JWGC a fost ținut în Cehia, la Tábor, iar în 2024, în Danemarca. Pe lângă lăfăitul în piscina aerodromului și petrecerile clasice (care seamănă cât se poate de tare cu cele din Top Gun, dar mai low cost), am avut și parte de unele momente de muncă și… crew member-ing, dacă putem spune așa. În urma momentelor petrecute cu toate echipele reprezentative ale lumii, am fost foarte recunoscătoare pentru oportunitatea oferită de România pentru a face atât cursurile, cât și performanța în mod gratuit, începând de la vârsta de 16 ani. Aici a fost unul din rarele momente în care nu am spus ,,vrem o țară ca în vest”. Alin Simion, pilotul pentru care am mers să ajut, a fost inclusiv Daily winner la una din cele 10 probe totale, în final, clasându-se în prima jumătate. Alin a început zborul la 16 ani, pasiunea venind din faptul că locuia lângă aerodrom și crescuse înconjurat de avioane și planoare. 8 ani mai târziu, el se mândrește cu multe zboruri incredibile, printre care și un record național de distanță, dar și cu participarea la multiple concursuri. În mod special, JWGC i-a rămas în minte pentru organizarea impecabilă, distracția avută, dar și probele făcute din care a avut multe de învățat.

Pasiunea lui Alin pentru zbor nu se oprește doar la zborul de distanță, ci este și instructor de zbor, angajat al Aeroclubului Teritorial Traian Dîrjan, unde își dorește să transmită pasiunea și cunoștințele lui unei noi generații care să ne reprezinte la următoarele concursuri. Tot din această dorință, are și un canal de YouTube pe care își dorește să fie mai activ, unde postează despre zborurile sale și probele de la concurs.

cu ce se ocupă planorismul?

Planorismul presupune zborul cu o aeronavă nemotorizată care se mai numește și planor (nu aeroplan, nu deltaplan, nimic din ce se mai poate găsi și se termină cu -plan ). Mai mult, acesta este considerat și un sport, lucru pe care l-am crezut amuzant până în momentul în care am ajuns să văd despre ce e vorba, dar acum că știu cât de solicitant este asupra corpului, am eliminat orice fel de urmă de îndoială.

Planoarele de tip IS 28 B2 au fost fabricate la Brașov în perioada 1970-1990 fiind proiectate de Iosif Șilimon și construite la IAR Brașov. Au fost fabricate 400 de planoare de acest tip, cea mai mare parte din ele ajungând să fie exportate pe toate continentele lumii. La noi în țară, Aeroclubul României le mai folosește încă pentru școală, fiind foarte potrivite pentru învățarea zborului, dar mai ales pentru rezistența lor la multiple aterizări, unele mai puțin line, așa cum este normal să se întâmple în procesul de învățare. Din păcate, fabrica din România s-a închis, fiind nevoiți să căutăm pentru viitor alte modele de planoare potrivite pentru școală, pentru a continua cursurile și după casarea acestor modele.

Alin Simion

Aeroclubul României este singurul din lume care mai oferă cursuri gratuite tinerilor cu vârste cuprinse între 15 și 23 de ani, dar și care le oferă șansa celor care plătesc pentru obținerea licenței de a se alătura loturilor județene și de a continua performanța gratuit. Asta înseamnă că dacă ai trecut de vârsta la care te poți bucura de subvențiile oferite de stat, chiar dacă vei face programul de formare și examinare pe banii tăi, ulterior poți trece la gratuitate prin intrarea în lotul județean, din care să avansezi în urma rezultatelor obținute în lotul național. Inclusiv participarea la concursurile internaționale va fi suportată integral de către Aeroclub.

cum funcționează?

Neavând un motor care să ne ajute la decolare, există două variante de a ajunge în aer: remorcajului de avion sau cel de automosor. Primul presupune ca o altă aeronavă cu motor să ne ,,tragă” până la înălțimea de care avem nevoie, moment în care declanșăm și ne vom descurca singuri, iar a doua, presupune ca un cablu înfășurat de un tambur să se adune foarte rapid, ridicând aeronava…mai simplu: așa cum ridicam un zmeu când eram mici. Ca să nu las a 3-a nelămurită, cea mai veche metodă este cea cu sandoul, un fel de praștie, doar că pentru aeronave.

La începuturile planorismului pot afirma faptul că era mai mult sport decât zbor, deoarece cea mai folosită metodă de lansare era sandoul. La Dezmir, spre exemplu, sportivii trebuiau să ducă în vârful dealului planoarele folosind doar forțele proprii, procedeu care dura chiar și 30 de minute uneori și care se repeta de multe ori în fiecare zi de zbor. Mai apoi, foloseau acest sandou pentru a decola iar zborul era de maxim câteva zeci de secunde după care trebuia reluat procesul cu dusul planorului în vârful dealului.

Alin Simion

Ca să complicăm puțin lucrurile, povestea noastră se va concentra numai pe una din ramurile planorismului:

Zborul de distanță

În vremurile noastre consumul cel mai mare de resurse este în zbor pentru că în cele 5-6-7 ore petrecute în aer, suntem într-o analiză continuă a situației meteo precum și a tuturor factorilor pe care trebuie să îi monitorizăm în zbor.

Alin Simion

Zborul de distanță cu planorul presupune parcurgerea unui anumit număr de km bazându-ne exclusiv pe natură. Pilotul planorist exploatează la maxim curenții ascendenți pentru a câștiga înălțime pe care mai târziu să o transforme în distanță. După cum bine știm, planeta se încălzește de la radiațiile solare dinspre pământ înspre atmosferă. Pământul va încălzi aerul din vecinătate, acesta devenind cald, va începe să se ridice până în momentul în care întâlnește o zonă mai rece, condensând și formând un nor. Astfel, cel de la manșă se va ghida mereu spre norii aceia pufoși și albi care arată ca vata de zahăr pentru a spirala sub ei, timp în care planorul va ,,urca”. O dată ajuns la plafon, adică la baza norilor, va putea să se îndrepte spre punctul ales pentru un zbor cross-country.

În România, terenul este deosebit de variat, astfel că avem toate condițiile și tipurile de surse de termică pentru asemenea zboruri, dar hai să vedem și cine sunt oamenii care se bucură de aceste ascendențe. Încă de pe vremea comunismului, țara noastră se bucura de piloți experimentați, niște pionieri, care descopereau tainele acestui sport și care au dat informații valoroase sportivilor care urmau să le calce pe urme.

Ei bine, aici aș putea să vorbesc aproape non-stop fără să mă repet însă voi încerca să fiu cât de succint. După cum vă spuneam, planorismul a început prin zboruri scurte după care au fost executate zboruri de durată din ce în ce mai lungi urmate mai apoi de scurte zboruri de distanță. Un lucru interesant este modul în care au ajuns piloții din acele vremuri să facă zboruri în curenți termici. Au studiat îndelung zborul păsărilor care atunci când voiau să urce cu un consum de energie cât mai redus, zburau într-un viraj continuu în acești curenți ascendenți care se formau sub norii aceia albi și pufoși pe care îi vedeți în zilele călduroase de vară.

Alin Simion

Pe lângă informațiile acumulate de către cei de mai sus, care au fost valoroase, generațiile noi de piloți au reușit să adauge și informații din cărți de specialitate internaționale, reușind împreună cu evoluția planoarelor să obțină rezultate mult mai bune și să acumuleze zboruri cu adevărat impresionante pentru o aeronavă care nu are motor. Dacă în trecut se făceau zboruri cu planoare de lemn, apoi de metal, acum se folosesc cele din fibră de exemplu, care sunt cunoscute pentru performanțele lor. În general, cei mai mulți piloți concurează la clasa Standard unde este nevoie de balast de apă, iar ceilalți, la clasa Club. Datorită multitudinii de concursuri organizate cu aceste clase, 2 planoare au reușit să se facă foarte cunoscute: Discus pentru prima clasă și LS-4 pentru a doua.

Dacă am aduna toate zborurile de distanță care sunt făcute în România în fiecare an, am putea înconjura cam de 2 ori Pământul pe la Ecuator. Cele mai uzuale distanțe sunt între 250-400 km care se pot acumula de regulă în fiecare zi bună de zbor, între 400-700 km sunt zborurile care necesită o pregătire temeinică precum și o experiență mai vastă iar zborurile peste 700 km constituie adevărate reușite. Primele zboruri de peste 1000 km au fost efectuate în 13 noiembrie 2019, chiar și acum la mai bine de 3 ani îmi amintesc cu drag de acele momente.

Alin Simion

Spre exemplu, în data de 13 noiembrie 2019, 5 piloți cu 3 planoare au realizat primele 3 zboruri de peste 1000 de km, depășind nu numai recordul precedent de distanță, dar și cea mai importantă barieră din parcursul unui pilot planorist. Planoarele au fost 2 Rezultatele acestora nu s-au oprit în interiorul granițelor țării noastre, demonstrând performanțe remarcabile și pe plan internațional.

Curba evoluției planorismului în România a intrat pe o traiectorie ascendentă în ultimii 10 ani, iar din anul 2017 într-un salt vertical dacă îi pot spune așa. Cunoștințele piloților au crescut, numărul planoarelor de perfomanța ale Aeroclubului României s-a dublat, astfel, șansele de a face performanță au crescut exponențial.

Alin Simion

Acest an reprezintă o nouă epocă pentru planorismul românesc, deoarece performanțele obținute la competiții au început să afișeze drapelul României în primul sfert alt clasamentelor mondiale. Steagul țării a fost, în mod evident, însoțit și de un nume al unui pilot care ne-a demonstrat că țara noastră are o grămadă de alte sporturi la care suntem fruntași, dar nu le strigăm numele suficient de tare încât să-i facem auziți, lăsând străinii să-i felicite, iar noi uitându-ne în continuare la telenovele și atât. Acești oameni sunt Scarlat Norbert, Pop Alex, Tudor Ionuț, Simion Alin și Kessler Andreas, care ne reprezintă la 3 clase de concurs. Primii doi participă la clasa Standard din 2016, următorii la clasa club din 2021, iar la clasa 18 metri, îl avem pe Andreas Kessler, care ne reprezintă încă din anul 2012.

În ultimii ani, România participă în medie la 3-4 competiții în fiecare an, atât cu echipa de juniori cât și cu cea de seniori. De la an la an, rezultatele sunt din ce în ce mai bune la toate clasele la care participăm.

În acest fel, am terminat trecerea în revistă a planorismului, iar pe această cale, vă recomand măcar o dată în viață un zbor de agrement, pentru că este o senzație unică și pe care nu o veți regreta. De asemenea, le urăm succes tuturor piloților prezentați, dar și celor ce se vor mai alătura echipei lor. Cu siguranță lucrurile se vor îmbunătăți, aceștia dorind să depășească nivelul fiecărui an care a trecut, ducând România pe podium. Mai mult, chiar dacă nu au fost menționați, inclusiv echipa de acrobație cu planorul și motorul a obținut locuri pe podium în ultimii ani, obținând deseori și titlul de campioni sau vicecampioni, atât la echipe cât și la individual.