De-a lungul vieții suntem în căutarea diferitor metode de a supraviețui, astfel mulți dintre noi găsesc acel „guilty pleasure”. În momentul în care această plăcere se transformă în ceva ce ne dictează cum să ne comportăm și să ne trăim viața nu mai este vorba de o plăcere vinovată inofensivă a vieții, ci despre o problemă serioasă – dependența.
De multe ori termenul de dependență este confundat cu abuzul de substanțe, cu toate acestea există o diferență. Conform celor de la Pacific Health Systems o modalitate de a diferenția abuzul de substanțe față de dependență este nevoia de consum. Pe când abuzul de substanțe pune accent pe consumul de droguri și alcool ce conduc la consecințe negative, dependența se referă la mai multe obiecte. Persoana ce le consumă ar putea fi conștientă de consecințele negative ale acțiunilor sale, cu toate acestea va menține obiceiul, fiind ghidat de o continuă necesitate.
Există diferite tipuri de dependențe: de substanțe (droguri, alcool, cafea, medicamente), comportamentală (sex, lucru, durere), tulburări de control al impulsui (jocuri de noroc, cleptomanie, piromanie).
Persoanele ce ajung să dezvolte dependență cel mai des sunt adolescenții. Motivele ce duc către acestă stare sunt diverse. Conform terapeutului Roxana Boje, principalul factor este singurătatea. În multe cazuri oamenii aleg să se izoleze în loc să se implice într-un areal social. Drept explicație psihoterapeutul explică: „sub toate acele straturi că sunt mai bine singur și nu am nevoie de alții se află am încercat, dar nu am reușit”. Alte condiții pe care trebuie să le luăm în calcul sunt predispozițiile și contextele generice, sociale, precum presiunea prietenilor și culturale.
Dependența de antidepresive
Dacă nu luam pastile lumea părea să nu fie okay, zgomotele păreau mai intense, luminile mai puternice…
Eva, 17
Eva, 17 ani a suferit de dependență de antidepresive. Perioada de până la consum, adolescenta o descrie: „m-am îndepărtat de oameni și am devenit acea persoană care stă într-un colț și nu vorbește cu nimeni […] deși corpul era mereu obosit, mintea era hiperactivă”. În clasa a șaptea a decis să plece la psiholog unde i-au fost prescrise antidepresive. În timpul tratamentului adolescenta a ajuns să facă parte dintr-un grup toxic unde a început să fumeze, formându-și a doua dependență. Despre acea perioadă Eva specifică: „aveam vederea blurată, deși nu aveam probleme cu ea în mod normal, stări de somnolență […] îmi omoram corpul și pe mine însămi fără să îmi dau seama”. Consumul de pastile îi dădea o iluzie că totul e mai bine, astfel de multe ori ajungea să își pună o mască pentru a-și ascunde adevăratele emoții. În ceea ce ține de procesul de recuperare Eva a folosit o dependență împotriva celeilalte. A mărit nivelul de nicotină pentru a nu resimți lipsa de antidepresive – „e mai ușor să te lași de nicotină, fără antidepresive simți că ești într-o depresie cronică” a specificat adolescenta.
Dependența emoțională
strică mult din tine, te epuizează
Andreea, 19
O persoană poate avea un impact mai mare asupra ta decât crezi. De-a lungul a 4 ani Andreea, 19 a fost victimă a dependenței emoționale. Până să cunoască această persoană Andreea recunoaște că se afla într-o perioadă singuratică și depresivă, deși era olimpică îi plăcea să creeze diferite probleme părinților ei, dar nu în scopul de a primi mai multă atenție. În clasa a șaptea a întâlnit persoana care urma să îi dea lumea peste cap. „La început îmi plăcea să îl tachinez, îl ignoram pentru că știam că îl afecta” mărturisește tânără. În cadrul unui conflict Andreea a conștientizat de sentimentele pe care le avea față de el. Cu toate acestea, nu erau sentimente simple de afecțiune, acestea veneau la pachet cu o dependență emoțională, posesivitate și gelozie. Și-a mărturisit sentimentele de trei ori, însă fără succes. Despre impactul care l-a avut dependeța asupra ei Andreea explică: „strică mult din tine, te epuizează. Cum la persoana aia i se strică dispoziția, automat se strică și a ta, la fel se întâmplă și cu fericirea, și nu poți face nimic în legătură cu asta. Gelozia afecta posesivitatea și starea emoțională, respectiv devenisem mai agresivă. Totul despre el era ca un trigger”. Relația sa cu persoanele din jur, de asemenea era afectată. În momentul în care o altă fată apărea în cadru, nu putea opri gândurile, creând diferite comparații și subestimându-se – „Te și inhibă […] de ce nu poți să fii ca ea?”. A încercat să treacă peste dependență în repetate rânduri, hotărând să vorbească cu el, însă majoritatea cazurilor acesta părea să ocolească subiectul. Cu timpul, a început să se axeze și mai mult pe lucru și să stea mai mult împreună cu prietenii ei. Despre începutul perioadei de recuperare Andreea declară: „La început, revenindu-mi din această dependență simțeam că ceva nu îmi ajunge”.
Dependența tactilă
Te face să te pierzi pe tine însuți, pentru că îți bazezi identitatea pe alți oameni
Marius, 23
Începând cu clasa a șaptea, Marius a dezvoltat o dependență tactilă. Fiind un băiat hiperactiv și căruia îi plăcea să viseze mult cu ochii deschiși, Marius și-a format diferite ritualuri ce presupuneau atingerea unui obiect de un număr anumit de ori și să se gândească la cineva de succes. Ușor ușor acest ritual a început să intervină cu viața sa de zi cu zi. „Așa de multe ori stăteam atingând mânerul de la ușă și nu ieșeam din casă până nu mă gândeam la o persoană de succes, pentru că dacă nu o făceam însemna că nu voi avea succes”. Obiceiul dat îl făcea mai mult din aspirație decât din frică. În anii de liceu deja această dependență a început să îi afecteze mai multe aspecte din viața sa. În ceea ce ținea de domeniul academic, Marius a devenit un perfecționist înrăit. Printre gândurile ce îi preocupau mintea erau „dacă nu obțin acel loc la competiție…”, „dacă nu obțin acea bursă…” și pentru a-și îndeplini acele scopuri trebuia să apeleze la acel ritual. Tânărul mărturisește că dependența sa l-a ajutat într-un anumit fel pentru a se motiva și a reuși să își atingă scopurile propuse. Cu toate acestea, de multe ori își spunea că dacă va reuși să obțină acel ceva va încheia obsesia, dar de fapt nu făcea decât să o alimenteze. Universitatea l-a ajutat să învețe cum să transforme dependența din ceva ce îi stă în cale în ceva care să lucreze pentru el, în loc să îl controleze. Cu timpul a micșorat de câte ori trebuia să atingă un obiect până să nu mai simtă nevoia de a o mai face. De asemenea, nu mai simte necesitatea de a se compara cu oamenii de succes, câștingând mai multă încredere în sine.
Despre dependența sa Marius destăinuie: „te face să te pierzi, pentru că îți bazezi identitatea pe oamenii de succes. Mai mult, îți i-a din bucuria pe care ar trebui să o simți când reușești să îți atingi unul din scopurile setate. De multe ori meritele muncii depuse sunt acoperite de faptul că ai îndeplinit acel ritual.”
Tratarea în România:
Dependența este un simptom al unei socitetăți care îi eșuează pe oameni. Nu sunt clinici rehab, personalul este prost plătit, iar consultațiile sunt scumpe. Dacă aș ști că am ce mânca și am pe ce trăi aș face acest job gratis
Boje Roxana, psihoterapeut
România reprezintă un paradox al dependenței. Dacă ne referim la dependența de droguri, alcool sau jocuri de noroc e normalizată, pe alocuri chiar romantizată, în special în rândurile tinerilor. Cu toate acestea, dependența porno e văzută drept o problemă, deși în ultimii ani aceasta evoluează din ce în ce mai mult.
La capitolul clinici de tratare a dependenței, România are un deficit. Deși se înregistrează multe cazuri, statul român nu pare să remedieze situația. Psihoterapeutul Roxana Boje mărturisește că „dependența este un simptom al unei societăți care îi eșuează pe oameni. Nu sunt clinici rehab, personalul este prost plătit, iar consultațiile sunt scumpe. Dacă aș ști că am ce mânca și din ce trăi aș face acest job gratis”.
Apelarea la ajutor este ceva esențial, „cu cât mai devreme, cu atât mai bine” declară psihoterapeutul. Într-o lume în care e mai mult despre supraviețuire, decât despre trăire e important să te prioretizezi. Dependeța poate fi vindecată, dar trebuie să fii deschis către această schimbare.
