Bogdan Stamatin, directorul Muzeului Arta Lemnului: “Fiecare dintre noi este un mic erou”

Bogdan este manager cultural. În prezent conduce Muzeul Arta Lemnului din Câmpulung Moldovenesc. Înainte, a fondat și coordonat timp de șase ediții festivalul de film comparativ Câmpulung Film Fest. A lucrat șapte ani ca fotoreporter în presa bucureșteană și a început ca designer grafic. A locuit și studiat în Spania, Danemarca, Franța și India. Când a plecat la 19 ani din Câmpulung, și-a jurat să nu se mai întoarcă niciodată. Astăzi e cetățean de onoare al orașului.

Ruperea de casă

Fiecare dintre noi este un mic erou. Un erou are o călătorie. Noi, tinerii, și toată lumea avem absolută nevoie pentru a deveni, pentru a experimenta din frumusețea lumii să ne mișcăm și să fim într-o continuă deplasare. Eu, ca un erou clasic și obișnuit, am plecat la vârsta de 19 ani din Câmpulung, după o tentativă eșuată de a intra la o facultate și după un an de stat acasă pe “barba” părinților. Ajuns la București, am dat peste frumoasa Facultate de Jurnalism și Științele Comunicării, care la momentul respectiv părea să fie un mix între dimamism, curiozitate, legătură continuă cu viața, cu pulsul societății, ce promitea un trai aventuros în stradă și un loc în primul rând la marele show al naturii umane.

După terminarea facultății, a lucrat o scurtă perioadă în design grafic, dar, așa cum declară și el, “fiind un job de birou și de stat jos de la 9 la 17”, a decis că cel mai bine este să-și regândească viața și astfel s-a angajat ca fotojurnalist, meserie practicată timp de șapte ani.

Facultatea mi-a deschis și mai tare curiozitatea pentru interacțiunea și contactul one-to-one, urmând ca toți anii de stat exclusiv în teren alături de colegii din presă să-mi cultive și mai tare această pasiune pentru felul în care oamenii aleg să trăiască, dar și pentru a înțelege micile lor povești de viață.

“Simțeam că lumea e mult mai largă și mai interesantă”

În 2011, după 7 ani de carieră în presa bucureșteană, Bogdan a simțit că nu mai este atras de acea lume. “Nu mai aveam niciun fel de energie de a trăi acolo. Simțeam că lumea e mult mai largă, mult mai interesantă, mai diversă și voiam să gust cu toată gura din deschiderea Europei și a lumii, mai ales că în 2007 intrasem în Uniunea Europeană, nemaiexistând vize, granițe.”

La momentul respectiv, Spania reprezenta cea mai bună opțiune în planul lui, dar mânat de dorința de “a trăi pe o insulă, însă nu una foarte îndepărtată”, alegerea câștigătoare au fost Insulele Canare. Așa începe povestea prin lume a lui Bogdan, care timp de 5 ani a încercat să înțeleagă care este rostul lui pe pământ.

Câmpulung Film Fest (CFF)

Beculețul mi s-a aprins în momentul în care, analizând plimbarea mea prin lumea întreagă, am realizat că știu atât regizori din Danemarca, cât și din India care aveau filme produse. Mi-am dat seama atunci că alăturarea asta are ceva special la mijloc: aveam pe de o parte o țară extrem de heterogenă, cu o paletă culturală și antropologică foarte diversă, iar de cealaltă parte o țară mică, cu o populație protestantă, puritană. Așadar, am decis că trebuie să le aduc filmele la un loc într-un proiect care să mă mențină conectat la această comunitate a cinematografiei.

Arhiva CFF, campulungfilmfest.ro

Ideea, la prima vedere, părea foarte isteață, dar la o privire mai de ansamblu lucrurile nu stăteau chiar așa de roz. Dacă inițial Bogdan voia să organizeze acest festival de film comparativ la București, planul a eșuat rapid, deoarece “la București există orice”.

Cel mai înțelept lucru era să facem acest eveniment pe un teren arid, care până la acel moment părea gol și al nimănui: Câmpulung Moldovenesc. Având 2 cinematografe închise, Casa de Cultură praf, a fost suficient doar să arunc o sămânță pe porțiunea aceasta ca în 2-3 ani să se dezvolte ca un arbore gigant. Pe bune!

Arhivă personală

Festivalul s-a bucurat de o creștere frumoasă, având susținerea în totalitate a comunității, fapt observat în mod special în 2020, anul în care România a fost lovită de valul de COVID-19. Deși toată lumea credea că a cincea ediție este compromisă, echipa CFF le-a demonstrat că dacă îți dorești ceva cu adevărat vei și reuși. “Am avut 0 resurse, pentru că bani nu aveam de unde atrage la momentul acela. Cu toate astea, oamenii ne-au ajutat cu ce au putut și astfel, respectând normele de siguranță impuse, adică scaune la distanță, proiecții doar în aer liber, am dus la bun final încă o ediție de succes” ne declară Bogdan.

Organizarea și desfășurarea a fost una șocantă pentru toată lumea încât meritele nu au întârziat să apară. Prin urmare, tânărul care la 19 ani își jura să nu se mai întoarcă vreodată în târg devine cetățean de onoare al orașului.

Primarul orașului Câmpulung Moldovenesc decernând distincția lui Bogdan
Sursa foto: Mihăiță Negură/Facebook

Muzeul Arta Lemnului (MAL)

Tot în 2020 se desfășurau angajări la muzeul din localitate, Muzeul Arta Lemnului, unicul muzeu din ţară dedicat culturii şi civilizaţiei tradiţionale a lemnului și singurul de mare amploare din Câmpulung Moldovenesc, care pe atunci era proaspăt renovat după o investiție din fonduri europene.

Muzeul lemnului 2018/Visiting Bucovina
Muzeul lemnului azi/daibau.ro

La acel moment, perspectiva noului început al unei instituții cu camerele goale și cu cheile pe masă mi s-a părut atât de atractivă și ieșită din comun, mai ales că nu ți se ivește în fiecare zi ocazia să fi în echipa unui muzeu. Totodată, părea o alternativă bună la un viitor în care nu mai puteam ieși din casă, din oraș, din țară, fiind COVID peste tot.

În februarie 2021, Bogdan a câștigat concursul pentru candidatura de manager. Acum, după aproape 3 ani de directorat, după multe expoziții susținute, se declară onorat să facă parte din această poveste și susține că se simte mai relaxat și mai plin de viață ca niciodată.

E singura instituție culturală a orașului, non administrativă, care împlinește în curând 100 de ani. E magnific să împărtășești asta mai departe. De menționat este și unicitatea muzeului, care este singurul pe această tematică din țară și printre puținele din lume (câteva în Asia, unul în Franța și unul în Maroc), iar de lucrul acesta trebuie să ne mândrim fără niciun fel de fățărnicie. Mai poate suferi îmbunătățiri? Cu siguranță. Însă e atât de necrezut ce oferă comunității și cum strânge oamenii mai aproape unul de altul, încât ele vin de la sine.

Bogdan spune că orice locuitor care a trăit sau s-a născut în Câmpulung Moldovenesc are datoria de a duce mai departe vestea, așa cum poate, că la el în târg există o asemenea frumusețe de care toată lumea ar trebui să se bucure.

Bogdan alături de echipa MAL/Arhivă personală