Auzim încontinuu cât de importantă este sănătatea mintală și că trebuie să avem grijă de ea și, totuși, doar câțiva dintre noi avem curajul de a căuta și accepta ajutor.
Conform unui studiu realizat de Eurostat în 2019, România înregistrează cel mai scăzut procentaj de consultații la psiholog, psihoterapeut sau psihiatru din Europa. Astfel, doar 0.9% din populația românească a participat la astfel de sesiuni terapeutice, fapt ce ilustrează atitudinea românilor legat de sănătatea mentală.[1]
Însă, asta nu înseamnă că românii nu au probleme emoționale, ci doar că nu cer ajutor și nu se tratează. Deși când vine vorba de numărul de consultații sau de diagnostice, România are cele mai mici procente din Europa [1,2], rata sinuciderilor este mai mare decât media. [3,4,5]
Prin ochii unui specialist
Deci, ce îi face pe români să nu meargă la psiholog? Această curiozitate m-a împins să iau legătura cu un psiholog. Alexandra Arusoaiei, a acceptat să-mi ofere un interviu pentru a mă ajuta să înțeleg acest fenomen, dar și pentru a îi îndemna pe alții să caute ajutor fără a fi rușinați.
-Pot să îți zic ce am observat eu de-a lungul timpului: într-adevăr, atunci când am deschis eu cabinetul, și asta a fost în urmă cu vreo 9 ani, era foarte mare stigma asta legată de faptul că «dacă merg la psiholog, e ceva rușinos, pentru că mă face să fiu vulnerabil, să-mi expun problemele în fața altor persoane. Și mai mult decât atât, poate se va afla și în cercul meu de prieteni sau în familie» și atunci cu tot mai mare reținerea. În plus, exista confuzia care se făcea și asta a rămas, din păcate, că psihologul este același lucru cu psihiatrul și că «dacă mă duc la psiholog înseamnă că sunt nebun». Chiar și în Cluj, care este un oraș mare, universitar și multi-cultural, încă există și aici confuzia aceasta, iar din cauza asta, multe persoane rămân acasă cu probleme, care, de-a lungul timpului, ele nu fac altceva decât să crească și atunci va fi cu atât mai dificil. Un alt mit pe care l-am auzit este acela că «dacă sunt vulnerabil, dacă vorbesc despre problemele mele și nu le rezolv singur, înseamnă că sunt slab», când este exact opusul.
Am menționat că un motiv pe care oamenii îl invocă pentru a justifica faptul că nu merg la psiholog este: “de ce să dau bani unui străin, când pot să vorbesc cu prietenii sau familia?”.
Nu este același lucru, pentru că cineva din familie sau cineva apropiat, un prieten, un coleg, de exemplu, se va uita întotdeauna în mod subiectiv. În al doilea rând, un alt aspect este că oricum nu ei vor avea pregătirea necesară pentru a ajuta cu adevărat, chiar dacă intenția este, poate, una bună.
Psiholoaga consideră că este extrem de important ca psihoterapeuții să fie deschiși către public, să prezinte și să explice ce este cu adevărat terapia și importanța acesteia.
În psihoterapie, primele ședințe sunt despre a aduce informația și despre a educa pacientul: despre ce este vorba, cum se desfășoară, diferențele dintre psihiatru și psiholog, despre faptul că dacă ai ceva, mai bine te duci din timp la psiholog, pentru că dacă se agravează, chiar s-ar putea să ajungi la psihiatru.
Și totuși, Alexandra Arusoaiei mărturisește că a observat o creștere al numărului de oameni dispuși să facă terapie:
Ce am observat în ultimii ani este că, la generația asta, între 20 și 30 de ani, e o mult mai mare deschidere și nu mai este atât de multă rușine. Își dau seama mult mai repede că «dacă mă duc la terapie știu că nu-mi face altceva decât să mă ajute să-mi fie mai bine. Nu are de ce să-mi fie rușine, până la urmă tot ce vorbesc rămâne acolo, în cadrul de terapie». Și ce am mai observat că ajută foarte mult generația tânără este că, dacă mai este cineva în cercul de prieteni care face terapie, atunci le este mai ușor. Văd, poate, că le este mai bine, că și-au rezolvat unele probleme și atunci au mai multă încredere.
De asemenea, un factor determinant pentru societatea românească a fost și izbucnirea pandemiei și impunerea carantinei în ceea ce privește deschiderea față de terapie, întrucât izolarea a dus la o mulțime probleme emoționale, precum depresia, stări de anxietate, atacuri de panică, agitație, oboseală cronică,etc. [6]
În contextul pandemiei, a crescut foarte mult numărul de programări, pentru că lumea a început să fie îngrijorată, să simtă o anxietate majoră, neștiind ce se întâmplă. Multă lume avea atacuri de panică, neputând să iasă din casă. Nu mai aveau nici ce vine din partea socială, nu mai aveau puncte de susținere și atunci probleme care, aș zice eu, existau și înainte, dar nu la un nivel atât de ridicat, au ieșit la suprafață.
La finalul interviului, am întrebat-o dacă ar vrea să transmită niște ultime cuvinte, cu ce ar dori să rămână cititorii după acest interviu.
Ce aș putea spune, așa, de final, este că: cu toții avem un trecut și dacă am sta să ne uităm mai atent spre el, am vedea că s-au întâmplat niște lucruri care ne-au afectat și care ne afectează și în prezent. Și ce pot să spun e că, dacă noi nu facem în așa fel să le integrăm într-un mod sănătos, de exemplu, cu ajutorul psihoterapiei, rănile pe care le purtăm cu noi se vor adânci tot mai mult, odată ce anii trec.
Efectele prejudecăților asupra tinerilor
Este extrem de important ca lumea să înțeleagă faptul că mersul la psiholog este necesar, chiar și în cazul când problemele nu sunt atât de evidente. Aceasta este mărturia unei tinere care a fost împiedicată din a primi ajutor din cauza prejudecățiilor față de terapie:
N-am avut o copilărie traumatizantă în comparație cu alte lucruri groaznice care li s-au întâmplat altor copii sau adolescenți, dar asta nu înseamnă că n-au fost lucruri care să mă afecteze sau care să-mi rămână în minte ani de zile. Am avut și încă am momente în care simțeam că nimeni nu mă poate ajuta și că am nevoie să vorbesc cu un psihilog, că am nevoie de ajutor.
Dupa ce i-am spus mamei mele ceea ce simt în privința asta, s-a uitat la mine și mi-a spus «sunteți o generație de sensibili, pe voi totul vă afectează. Mersul la psiholog este pentru persoane bolnave, nu pentru că ți-am atras eu atenția o dată și ai rămas cu traume.» Am rămas foarte dezamăgită de aceste cuvinte, pentru că mama mereu a fost omul deschis și fără prejudecăți căruia să îi spun orice oricând. Au trecut 2 ani de atunci, iar părerea ei nu s-a schimbat și sunt convinsă că există încă multe mame sau tați care gândesc așa și văd psihologul ca fiind un loc în care se duc doar oamenii bolnavi.
– Denisa, studentă în Cluj-Napoca
Deși încă mai este un drum lung în procesul educării societății românești cu privire la importanța sănătății mintale, prejudecățile și preconcepțiile românilor fiind în continuare un factor ce îi impiedică pe mulți să caute ajutor, este evident că sensibilizarea și educarea asupra sănătății mintale au început să câștige teren.
De exemplu, o studentă a spus că, deși părinții ei au fost sceptici la început, totuși nu s-au opus alegerii ei de a căuta ajutor specializat.
În timpul pandemiei, cred că pentru multă lume a fost o perioadă grea. Pe atunci, nu am păstrat legătura cu prietenii, cu familia extinsă; mă simțeam foarte singură. Tot atunci am avut probleme cu identitatea mea, fiind închisă în casă cu gândurile mele 24/7 și am ajuns la niște mindset-uri negative și toxice.
În momentul în care i-am spus tatălui meu de problemele astea, el mi-a recomandat psihologul de la locul lui de munca. Consider că discuțiile cu psihologul mi-au deschis ochii asupra unor subiecte din viața mea, asupra unor evenimente prin care am trecut.
Așa cum avem medici dermatologi pentru piele, dentiști pentru dinți, psihologul e doctorul minții. Sănătatea mentala e la fel de importantă ca cea fizică.
-Ruxi, studentă în Cluj-Napoca
O altă tânără afirmă că: “Chiar familia m-a împins spre terapie“.
Acest reportaj a căutat să aducă în prim-plan o perspectivă cuprinzătoare asupra modului în care romanii percep și reacționează la ideea de a căuta ajutor psihologic. Într-un efort de normalizare și întelegere, este esențial să continuăm dialogul deschis, să eliminăm stigmatele și să încurajăm deschiderea către îngrijirea mentală, recunoscând că este la fel de importantă precum îngrijirea fizică.
Cu timpul și eforturile continue, sper că acest subiect va deveni din ce în ce mai acceptat și că cei care au nevoie de ajutor vor găsi sprijinul de care au nevoie fără frica sau jena asociată.
Surse:
- Healthcare activities statistics – consultations (Eurostat)
- Mental well-being and social support statistics (Eurostat)
- SUICIDE IN ROMANIA COMPARED TO THE EU-28 COUNTRIES
- Determinants of Suicide Ideation in the Romanian Population
- Mental Health Briefing Sheets
- Sănătatea mintală în contextul pandemiei
