Invidia mi-a produs multe zile proaste și multă neliniște. Am invidiat colegii de clasă că iau note mai bune decât mine, că sunt prieteni între ei, că au haine mai frumoase, că merg în tabere și excursii. Până într-o zi când n-am mai suportat și m-am rugat să nu mai simt așa ceva., să-mi fie străină invidia. Am crezut în ajutor și după o vreme mi-am dat seama că de mult nu o mai simt. Din când în când mai revine, dar mă rog iarăși.
Lavinia Petcu, studentă
Sincer invidia m-a făcut să-mi pierd din prietenii cu care împărțeam aceeași pasiune. Plăcându-mi foarte tare muzica și dorindu-mi să îmi îndeplinesc acest vis, am ajuns să fiu extrem de invidioasă pe cei care făceau pași în muzică și reușeau. Mulți dintre ei erau chiar prieteni de-ai mei, dar din cauza invidiei începeam să îi văd ca pe niște competitori și dușmani.
Andreea Sicoe, studentă
Invidia m-a caracterizat întotdeauna. Oricât am încercat să scap de ea, a continuat să rămână întotdeauna. Nu o să recunosc niciodată acelor persoane, dar din cauza invidiei am reușit să distrug experiențele multor colegi. Nu îmi explicam de ce îi urăsc atât de tare, pur și simplu acest sentiment începea să apară odată ce simțeam că fac sau iau din ceva ce putea să fie al meu.
Alexandrescu Bianca
Ce este invidia?
Pe tot parcursul istoriei, în toate stadiile procesului dezvoltării culturale, în majoritatea limbilor și ca membrii a unor societăți extrem de diferite, oamenii au observat o problemă fundamentală a existenței lor și i-au atribuit denumiri specifice: sentimentul invidiei și sentimentul de a fi invidiat.
Conform definiției, invidia reprezintă conștientizarea dureroasă, adeseori plină de resentimente, a unui avantaj de care se bucură o altă persoană, combinată cu dorința de a poseda același avantaj. Invidia este caracterizată drept o emoție neplăcută care, de cele mai multe ori, generează sentimente de inferioritate, ostilitate și resentiment în raport cu alte persoane și cu atributele pe care acestea le dețin și pe care ni le dorim și la noi înșine.
Aceste comparații sunt ușor de făcut, pentru că întotdeauna va exista cineva real sau imaginar care să posede trăsături mai bune, experiențe mai plăcute sau atuuri în plus față de noi.
De ce apare invidia?
Invidia se dezvoltă atunci când indivizii se compară cu ceilalți, în speță cu cei cu care simt că sunt în competiție și se găsesc inferiori. Acest proces este unul firesc, deși compararea sinelui cu alții poate duce la dezvoltarea invidiei și a altor emoții care pot provoca durere. Acest tip de comparație poate fi adesea văzut în relațiile cu frații, de exemplu. Este destul de obișnuit la copii să compare tratamentul lor cu cel al fraților lor și să sublinieze orice diferențe (reale sau percepute) părinților lor. Invidia rezultă din factori interni mai degrabă decât din cei externi. Sunt mai multe șanse să experimentăm invidie dacă avem o stimă de sine mai scăzută sau credem că ne lipsesc anumite calități, indiferent de ceea ce posedăm de fapt.
O persoană are, de asemenea, mai multe șanse să invidieze oamenii care sunt similari ca sex, vârstă, clasă, educație sau ocupație. Vârsta unei persoane poate influența, de asemenea, manifestarea invidiei. Spre exempplu, un studiu a constatat că adolescenții și adulții tineri sunt mai predispuși să fie invidioși decât adulții de vârstă mijlocie și în vârstă.
Popularitatea rețelelor sociale a jucat, de asemenea, un rol în experiența invidiei. Oamenii care văd realizările și experiențele de viață pozitive ale colegilor lor pe platforme precum Facebook și Instagram pot începe să fie invidioși și să se întrebe de ce nu au experimentat același grad de succes sau fericire. Cercetările au descoperit că această experiență de invidie poate duce la creșterea sentimentelor de depresie.
Cele 2 tipuri diferite de invidie
Invidia poate fi de fapt împărțită în două emoții diferite la oameni, iar punerea ambelor laolaltă s-ar putea să nu fie complet corectă. Un cercetător olandez, inspirat de faptul că există de fapt cuvinte diferite pentru invidie în limbaj, a căutat să definească care ar putea fi diferențele și a găsit două componente diferite: invidia răutăcioasă și invidia benignă.
Invidia răutăcioasă se dovedește că se concentrează asupra persoanei care a obținut lucrul invidiat și este asociată cu resentimente, supărare, dorindu-și în mod activ să poată fi privată de lucrul dorit și, da, apare o doză mare de schadenfreude atunci când eșuează. Invidia benignă, pe de altă parte, este mai generală: oamenii care au simțit acest lucru au considerat, în general, că persoana pe care o invidiau merită realizarea, nu au simțit rea voință față de aceasta și și-au orientat invidia în general către obiectul invidiat în sine, nu spre persoana în cauză.
Invidia, ca și alte sentimente, poate fi experimentată la diferite intensități. Poate fi considerat benignă atunci când astfel de comparații ne motivează să ne îmbunătățim viața. Sau, prin contrast, poate fi distructivă pentru noi și potențial și pentru alții.
Invidia în copilărie
În contextul familial, un aspect care apare în viața copilului încă de la o vârstă timpurie este comparația, de cele mai multe ori fiind văzută ca o modalitate de motivare a copilului. Fie că vorbim de încercarea părintelui de a motiva copilul să adopte un comportament dorit de părinte ( Uite ce cuminte e colegul tău, haide fii și tu cuminte ca el. ), fie că este o încercare de a stimula și încuraja apariția motivației personale la copil (De ce ea a luat o notă mai mare ca tine, tu de ce nu iei?) sau chiar un mod de a întări anumite comportamente prin comparații pozitive cu alți copii, rezultatul de cele mai multe ori este același, și nu este cel benefic. Copilul, simțindu-se mai degrabă invalidat decât încurajat, ajunge să dezvolte sentimente de nemulțumire față de propria persoană, frustrare și, în final, invidie. Toate acestea reprezintă emoții negative care în cele din urmă vor contura comportamentul copilului, îi vor scădea stima de sine și astfel compararea si admirația pentru alți oameni va crește și invidia va apărea.
Psihoterapeut Nicolle Popescu
Consecințele invidiei
Durerea invidiei este cauzată nu de dorința de a avea avantajele celorlalți, ci de sentimentele de inferioritate și frustrare prilejuite de lipsa lor în noi înșine. În mod paradoxal, evitarea invidiei și teama de a o trezi în alții ne împiedică să ne atingem întregul potențial.
Invidia ne costă, de asemenea, prietenii și aliații și, mai general, temperează, înfrânează și subminează chiar și relațiile noastre cele mai apropiate și intime.
În unele cazuri, poate duce la acte de sabotaj. În timp, angoasa și amărăciunea noastră pot da naștere la probleme de sănătate mintală, cum ar fi depresia, anxietatea și insomnii și probleme de sănătate fizică, cum ar fi infecții, boli cardiovasculare și cancer. Suntem, la propriu, consumați de invidia noastră
Invidia în rândul tinerilor
