Cred că suntem martorii unei revoluții psihologice și unui amplu proces de recunoaștere a sănătății mintale ca fiind ceva real și prețios.
Sergiu Marcu, psiholog
Se împlinesc doi ani de la izbucnirea pandemiei și implementarea tuturor restricțiilor. Cine ar fi crezut că după tot acest timp încă ne vom afla într-o situație mondială incertă? Cu toate stările de alertă și de urgență care au apărut, toată nesiguranța pe care am simțit-o în privința virusului din cauza dezinformării și mutarea bruscă a vieții noastre sociale în mediul online, au existat niște schimbări majore prin care mulți din noi nu eram pregătiți să trecem, mai ales pe plan psihic. Însă cât de puternică a fost această schimbare în rândul oamenilor?
Evoluția simptomelor de anxietate și depresie de la începutul pandemiei
Fiind o situație complet neprevăzută, multe persoane nu erau pregătite să petreacă atât de mult timp în casă. Mai mult, unele persoane nu au avut oportunitatea de a se carantina la ei acasă, sau cu persoane apropiate. Au fost nevoiți să se izoleze în locuri străine, în unele cazuri chiar și singuri. Oricât de mult i-ar plăcea unei persoane să petreacă timp singură, pe termen lung poate ajunge să îi afecteze sănătatea mintală. Socializarea este un factor important atât în dezvoltarea societății, cât și pentru evoluția personală.
Conform dr. Gary Freed, „Izolarea cauzată de pandemie poate declanșa noi probleme pentru unii adolescenți, dar pentru alții, situația a exarcerbat probleme de sănătate deja existente.”
Din păcate, carantina a condus la accentuarea unor simptome de anxietate și chiar și depresie fapt ce denotă că starea mintală a oamenilor a fost afectată în ultimii doi ani mai mult decât în anii anterior. Aici sunt câteva statistici:
Totuși, un studiu făcut pe baza vaccinului și efectele pe care le are asupra suferinței psihice susține că: „Contribuția vaccinului în îmbunătățirea sănătății mintale are un potențial mult mai mare, întrucât și afectează și atât pe cei vaccinați, cât și pe cei nevaccinați. O persoană nevaccinată poate beneficia prin rata de infectare care scade, devin mai puțin îngrijorați pentru cei dragi, dar și beneficiază de creșterea oportunităților sociale și economice.”
Ce s-a întâmplat cu sănătatea mintală a adolescenților?
Pentru tineri, restricțiile au însemnat luni întregi de învâțâmânt și socializare în mediul online. Prieteniile s-au răsfrânt și au fost anulate activitățile sportive, ieșirile, pentru unii și evenimentele importante din viața lor precum festivitatea de finalizare a liceului și balul mult așteptat.
Sergiu Marcu, un psiholog din Cluj, consideră că pandemia a avut un impact mai mare pe plan psihic asupra tinerilor: „Adolescența e perioada în care grupul de prieteni și socializarea au importanța cea mai mare. Izolarea a pus piedici acestor procese naturale de dezvoltare, cred că vom putea vedea efecte mult timp de acum înainte.”
În privința potențării simptomelor, Sergiu spune că: „Există o tendință de accentuare a problemelor de sănătate mintală deja existente – măsurile care s-au impus pentru combaterea răspandirii infecției cu Sars-Cov 2 au fost principalul factor care a contribuit la acest lucru. Simptomele clinice au căpătat o intensitate mai mare, iar simptomele subclinice , în acest context, au trecut de pragul clinic.
Discutând cu tineri adulți, s-au remarcat niște aspecte similare prin care au trecut de la începutul pandemiei până în momentul de față.
Patrick Maier, student de 19 ani în la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării în Cluj, era familiar cu termenii anxietate și atacuri de panică, însă nu a avut contact cu ele până a apărut pandemia. „De îndată ce am fost nevoiți să ne izolăm, nu am fost singur, ci mi-am format relații strânse de “prietenie” cu anxietatea, atacurile de panică, paranoia, care erau mereu acolo, în cameră cu mine. Mi-a declanşat o schimbare mentală radicală, însă nu ea e sursa acestor stări psihice, deoarece aceste gânduri se regăseau deja în adâncul meu.” Acesta e de părere că pandemia a aprins emoțiile negative și le-a intensificat, însă el nu și-a lăsat aceste simptome să-i dicteze cursul vieții. „Anxietatea persistă, e acolo, se uită la mine, ne confruntăm aproape zilnic, însă, pot să ma uit şi eu la ea şi chiar să câştig, ceea ce îmi era imposibil acum 2 ani. Pentru mine, asta înseamnă progress.”
Băndărău Mădălina, studentă de 20 de ani la Facultatea de Studii Europene în Cluj, a experimentat o perioadă dificilă din cauza sistemului de învățare online. „Momentul în care am simțit cu adevărat efectele pandemiei asupra mea a fost în primul semestru al primului an de facultate, mai ales în timpul primei sesiuni.” Stresul cauzat de facultate cumulat cu izolarea socială au dus la agravarea stării psihice. „A fost o perioadă a “extremelor” în viața mea, o perioadă destul de blurată, plină de momente extrem de dificile, zile întregi în care făceam același lucru de dimineața până seara sau zile în care nu aveam puterea de a ma ridica din pat.” Mădălina însă a găsit câteva lucruri care îi aduceau o stare mai bună: „În schimb lucrurile care mi-au îmbunătățit instant starea au fost ieșirile în natură (deși 90% din timp detestam ideea de a ieși din casă), muzica, ceaiul, meditația si yoga.”
Ștefan Țăran, la 23 de ani student în ultimul an de master în cadrul FSPAC în Cluj, a fost printre primele cazuri de Covid, fiind internat aproape o lună în spital. „În perioada în care am stat în spital am încercat să rămân pe un ton optimist, chiar dacă în jurul meu oamenii au cedat foarte mult, starea lor psihică se înrăutățea, plângeau, erau depresivi, unii oameni din saloane au încercat să evadeze. Nici personalul spitalului nu a fost instruit în zona socială cât să-i pregătească psihic și să-i ajute pe oameni” Nici perioada de carantină nu a îmbunătățit situația întrucât el susține că: „Inițial starea mea mintală s-a îmbunătățit, știam că toți stăm în casă, toată lumea face exact același lucru ca și tine, era un sentiment reconfortant mai ales pentru o minte anxioasă, dar ulterior s-a deteriorat și a ajuns mai rău decât era înainte.” Cu toate acestea, fiind diagnosticat cu ADHD, Ștefan consideră că nu i-a fost atât de afectată tulburarea: „ADHD-ul nu a fost atât de afectat surprinzător, tocmai pentru ca am fost obligat să stau în același loc, astfel creierul meu s-a obișnuit cu tot, practic s-a relaxat.”
Cum stau lucrurile acum?
Au trecut doi ani totuși, lucrurile s-au mai schimbat. Societatea începe să trateze situația într-un mod diferit, tocmai pentru că se dorește o schimbare. „Au apărut podcasturi, specialiștii din acest domeniu s-au implicat și au creat diferite programe, autoritățile chiar au luat această problemă mai în serios.”, menționează Sergiu.
Oamenii ușor ușor încep să își prioritizeze sănătatea mintală, recurgând la dezvoltare personală, odihnă sau chiar și recrentarea vieții. Cert e că lumea nu poate sta într-un loc, viața continuă indiferent de circumstanțe și trebuie trăită.
Totuși, trebuie să conștientizăm faptul că nu suntem singuri. „Există atât de multe moduri de a face față acestor încercări câte persoane există pe această planetă, iar dacă simțim că ajungem într-un punct din care ne e greu să ieșim, să nu ezităm să cerem ajutor specializat.”, încheie Sergiu.
