Copiii trebuie protejați când trec prin abandon și adopție

Împreună cu soțul meu am hotărât să mai adoptăm doi sau trei copilași, ca să-i facem fericiți schimbandu-le destinul- să crească în familia noastră protejați, cu dragostea și educația noastră- și de asemenea să ne facă și pe noi fericiți.

Carmen, o femeie care a decis să adopte, în 2014, doi copilași cu vârste până în doi ani și 11 luni

Ascultarea e în legătură directă cu stima de sine. Copiii care cresc separați de familiile biologice au nevoie de empatie, răbdare și grijă pentru a se uita cu încredere la viitorul lor, dincolo de sistemul de protecție în care au crescut.

Iulia Fechete, psiholog, ne spune că: ”Pentru un copil aflat într-un centru de plasament, suportul psihologic poate fi de ajutor pentru a procesa trauma abandonului, anumite dificultăți emoționale și comportamentale și pentru a crea strategii de coping sănătoase. Din păcate, terapia nu poate înlocui complet nevoia primară de atașament și apartenență, care este implinită de o familie.”.

Copilul adoptat are specificul său: nevoie mai mare de atenție, teamă de separare, nevoie mai mare de reconfirmare. Te testează mai mult și asta poate să fie epuizant.

Care sunt factorii care pot determina traumele acestor copii?

Mulți copii, care ajung în centrele de plasament și provin din familii disfuncționale, au trecut prin diferite forme de abuz (fizic, emoțional, sexual) sau au crescut într-un mediu impredictibil și lipsit de siguranță. Toate acestea pot lăsa răni emoționale adânci, care au nevoie de „un pansament”: un mediu familal, sigur și iubitor, sprijin psihologic, o comunitate de oameni care să le ofere suport și înțelegere.

Iulia Fechete, psiholog

În tratamentul problemelor emoționale, precum traume timpurii care influențează dezvoltarea lor emoțională, cognitivă și comportamentală, este crucial să se abordeze aceste aspecte într-un mod sensibil și personalizat, oferind copiilor resursele și sprijinul necesar pentru a face față și a depăși dificultățile întâmpinate în procesul de adaptare și dezvoltare. 

Atunci când vorbim de copiii orfani, primul factor care trebuie luat în calcul este lipsa stabilității și continuității. Copiii orfani se confruntă adesea cu schimbări frecvente de mediu și de îngrijitori, ceea ce poate afecta formarea unui atașament securizant și a sentimentului de încredere în adulți. Lipsa unui mediu stabil poate contribui la dezvoltarea unor probleme emoționale și comportamentale ulterioare.

Dacă facem referire la copiii adoptați, atunci confuzia identitară ar fi cel mai relevant factor. Copiii adoptați pot întâmpina dificultăți în ceea ce privește identitatea lor și locul lor în lume. Întrebările despre originile biologice, confruntarea cu diferențele culturale și sentimentele de apartenență pot genera stres emoțional și confuzie.

Ca și factori comuni ambelor categorii sunt trauma timpurie și stigmatizarea. Pe de altă parte, societatea poate stigmatiza copiii orfani sau adoptați, ceea ce poate contribui la sentimente de izolare și marginalizare.

De ce au nevoie copiii abandonați, cât și cei adoptați de suport psihologic ?

În ambele situații, copiii au nevoie de un mediu stabil, în care să se simtă înțeleși, acceptați și iubiți. Consilierea psihologică  poate ajuta la dezvoltarea abilităților de gestionare a stresului și la promovarea unei imagini de sine pozitive. De asemenea, poate facilita comunicarea deschisă între copii și părinți adoptivi, creând un spațiu sigur în care să împărtășească sentimentele și întrebările lor.

Pentru copiii orfani, suportul psihologic este crucial în procesul de adaptare și vindecare, având în vedere că aceștia au trecut prin experiențe traumatice asociate cu pierderea părinților lor biologici. Abandonul și lipsa unor relații primare pot genera sentimente profunde de nesiguranță, anxietate și pierdere. În absența unui suport corespunzător, aceste emoții pot evolua în probleme mai complexe, cum ar fi tulburările de atașament, anxietatea de separare sau depresia.

Pentru copiii adoptați, suportul psihologic este esențial în gestionarea problemelor complexe legate de identitate și atașament. Ei pot avea dificultăți în a înțelege sau accepta motivul pentru care au fost plasați într-o familie adoptivă și pot resimți confuzie sau pierdere identitară. Suportul psihologic contribuie la construirea unui atașament sănătos între părinții adoptivi și copil, oferind instrumente pentru gestionarea unor astfel de provocări.

Iulia Blănaru-Maier, psiholog

De ce le e atât de greu copiilor să își găsească o casă?

Procesul de adopție a durat trei ani de zile, începând cu 1 octombrie 2014,  când am făcut un curs de patru zile, o dată pe săptămână pentru obținerea atestatului…”

O parte din explicația pentru această întrebare poate fi pusă pe seama procesului de adopție greoi, a criteriilor după care este stabilită eligibilitatea pentru adopție a copiilor, a criteriilor foarte stricte pentru adopțiile internaționale și a reluctanței persoanelor de a adopta, chiar dacă își doresc un copil. Numărul semnificativ de copii care nu părăsesc centrele de plasament poate fi atribuit unei combinații complexe de factori, printre care deficiențele în sistemul de protecție a copilului, birocrația și procedurile de adopție dificile, lipsa de resurse financiare pentru întreținerea adecvată a copiilor și întârzierile în procesul de evaluare și plasament familial. De asemenea, există adesea o lipsă de informare și educație la nivelul societății, ceea ce contribuie la stigmatizarea adopției și la reticența unor potențiali părinți adoptivi de a lua decizia de a adopta.

Acest proces lung și greoi nu i-a împiedicat, însă, pe Carmen și partenerul ei, din a adopta doi copilași. Ea ne-a împărtășit povestea lor, spunând la final că ”Dacă am fi din nou în situația să adoptam și să știm și ce simțim după adopție…cu atât mai mult am adopta din nou deoarece suntem foarte fericiți și împliniți cu toții.”.

Procesul de adopție a durat trei ani de zile, începând cu 1 octombrie 2014,  când am făcut un curs de patru zile, o dată pe săptămână pentru obținerea atestatului. După acest proces, alături de soțul meu, am decis să adoptăm doi copilași cu vârstă de maxim doi ani și 11 luni. Deoarece am pus doi copilași destul de mici și procesul de intrare pe lista de adopției a unui copil durează destul de mult, iar de cele mai multe ori dacă îți dorești să adopți mai mult de un copil, încearcă să îți dea frați și nu s-au găsit doi frați, lucrurile nu au decurs așa cum am sperat noi. Astfel, după un an de zile am discutat cu asistenții de la DGASPC Cluj și am picat de acord să luăm un singur copilaș, pe Bogdan.

După un alt an de zile, am reînnoit atestatul și am început să ne ocupăm de Bogdan.

Am decis să stăm să se acomodeze Bogdan cu familia, iar după încă un an de zile le am comunicat doamnelor că ar fi cazul să finalizăm procesul de adopție și am primit-o și pe Flavia.

Carmen

De ce au nevoie de o casă?

Scăderea semnificativă a numărului de copii aflaţi în orfelinate, a fost consecinţa aplicării politicii de dezinstituţionalizare a copiilor, fie prin reintegrarea lor în familia naturală sau extinsă, fie adopția, fiind promovată ideea că dezvoltarea armonioasă din toate punctele de vedere (fizic, psihic, intelectual) a unui copil, ca şi posibilitatea integrării lui în societate sunt cel mai bine realizate în cadrul unei familii.

Pregătirea pentru adopție este o decizie complexă și personală, iar semnele că o persoană este pregătită implică aspecte precum stabilitatea emoțională, motivația profundă de a oferi iubire unui copil în nevoie, adaptabilitate la schimbări și conștientizarea angajamentului pe termen lung.

Înainte de a lua deciza de a adopta un copil, ar fi bine ca fiecare părinte și cuplu să treacă printr-un proces de reflecție și să își răspundă la întrebări precum: „De ce îți dorești să adopți un copil? În ce punct se află relația cu partenerul tău în prezent și cum consideri că se va schimba aceasta după adopția unui copil? Dispui de resursele financiare necesare pentru creșterea unui copil? Care sunt persoanele care îți vor fi alături în acest proces? Simti că dispui de resursele emoționale necesare pentru a le dedica unui copil? Ești familiar cu ce presupune procesul de adopție și dificultățile care ar putea apărea în acest proces?”.

Nimeni nu poate fi 100% pregătit pentru un proces în care pot aparea multe necunoscute.

Carmen

Este suportul psihologic esențial pentru adopție?

Motivele psihologice care pot împiedica oamenii să adopte un copil pot varia considerabil. Printre acestea se numără temeri legate de propriile abilități parentale și capacitatea de a dezvolta un atașament sănătos cu un copil adoptat, teama de necunoscut și incertitudinea cu privire la istoria și nevoile emoționale ale copilului, precum și posibilele efecte ale adopției asupra identității copilului și a relațiilor familiale. Uneori, experiențe personale, cum ar fi traume anterioare, pot influența decizia de a deveni părinte adoptiv. Este important ca potențialii părinți adoptivi să exploreze și să înțeleagă aceste aspecte psihologice, să beneficieze de consiliere și sprijin adecvat, și să dezvolte o înțelegere profundă a responsabilităților și satisfacțiilor asociate adopției pentru a depăși aceste obstacole.”, spune Iulia Blănaru-Maier, psiholog.

Din punct de vedere legal, un părinte care își dorește să adopte un copil trebuie să participe la minim 4 ședințe de evaluare și consiliere psihologică. Recomand viitorilor părinți să facă câte ședințe de consiliere/terapie simt că au nevoie, cu un terapeut potrivit, în legătură cu adopția sau în legătură cu orice alte dificultăți pe care le-ar putea avea. O persoană conștientă de propriile emoții și comportamente are mai multe șanse să devină la rândul său un părinte conștient și iubitor. 

În cazul nostru nu a fost necesar, datorită vârstelor copiilor.

În timpul adopției am avut parte șase vizite bilunare înaintea încredințării și vizite la două luni, timp de doi ani postadoție. În aceste vizite asistentul de la DGASPC avea discuții atât cu noi, cât și cu copilașii și sugestii privind creșterea acestora.

După aproximativ trei luni de vizite zilnice cu copiii, ieșiri în diferite locații și la noi acasă, a avut loc încredințarea copiilor în instanță care a durat între două și trei luni. După aceea a mai durat trei luni până a fost făcută adopția efectivă în instanță, moment după care copilașii au venit la noi în familie.

Carmen
Raport cu privire la evoluția dintre copil și familia adoptatoare.

Pregătirea unui părinte pentru adopție, include evaluarea și dezvoltarea capacităților emoționale, explorarea motivațiilor și așteptărilor, îmbunătățirea abilităților de comunicare, gestionarea aspectelor legate de atașament, consilierea în privința impactului identitar, suport în gestionarea reacțiilor sociale și a întrebărilor despre originile biologice, precum și antrenament pentru abordarea comportamentelor dificile ale copilului adoptat. Aceste aspecte sunt cruciale pentru a asigura o adaptare sănătoasă și o relație stabilă între părinte și copilul adoptat.

Iulia Blănaru-Maier, psiholog