
Nu am știut de la început că voi deveni actor. Orbecăiam și eu ca majoritatea.
Actorul ieșean de teatru și film, care a impresionat scena actoriei românești, mărturisește cu sinceritate că nu avea o direcție clară în viață, iar decizia de a face teatru a fost una bruscă și neașteptată, dar esențială pentru împlinirea sa profesională.
Primii pași în actorie
Cu teatrul tot timpul povestec cu drag: a fost ca un fel de declic, cum sunt sigur că se petrece cu majoritatea oamenilor care nu stiu de mici copii ce meserie vor face.
În 1989, în timp ce urmărea un sketch TV cu Toma Caragiu sau Amza Pellea, Constantin Pușcașu a trăit o revelație puternică. În momentul acela, ”ca un bec care se aprinde”, acesta și-a dat seama că vrea să devină actor. Totodată, terminarea armatei în același an și nemulțumirile legate de statutul său ca muncitor într-un atelier au amplificat dorința de reprofilare și au contribuit la formarea viitoarei cariere de teatru.
Deși oportunitățile erau limitate în perioada respectivă, acesta a căutat ateliere de teatru și ]n felul acesta a început drumul său în lumea teatrului. Actorul a ales să rămână în Iași, orașul său de suflet, unde și-a încheiat studiile la Academia de Arte ”George Enescu” în 1994, urmând să fie angajat al Teatrului Național din Iași.
Este apreciat pentru rolurile sale din piesele de teatru clasice și moderne, precum Vanea din ”Unchiul Vanea” de A.P. Cehov sau Bérenger din ”Rinocerii” de Eugène Ionesco. Iar aparițiile sale de pe marele ecran, în roluri ca Marian din ”Afacerea Est” sau Marin din emisiunea TV ”Ai noștrii”, i-au adus recunoaștere națională. Preferința actorului pentru comedie contribuie la profunzimea interpretărilor sale, reușind să atingă latura sensibilă a publicului doritor de o escapadă din cotidian.

O poveste de determinare

Primul rol de care m-am bucurat era chiar în anul I de facultate, când mi s-a dat un rol cu text în piesa Socrate de Nicolae Scarlat.
La început, studenții nu primesc roluri semnificative, aceștia trebuie să se remarce în fața profesorilor pentru a demonstra că sunt capabili și de interpretări mai complexe. De aceea, acest rol a marcat o etapă importantă din cariera sa.
În anul III de facultate a avut, de asemenea, un rol mare alături de profesorul său, într-o piesă regizată de Mircea Marin, despre care mărturisește că a învățat foarte multe lucruri despre arta teatrului.
Metamorfoza pentru roluri
Fiecare rol are particularitățile lui, zonele lui care te provoacă, mai ales daca ai ocazia să lucrezi cu un regizor care nu te lasă, care te scoate din zona ta de confort, caută să scoată din tine ce e mai bun și tot timpul vrea și mai mult, mai ales când și tu dai din ce în ce mai mult. E ca un sport de performanță, când antrenorul îl solicită cât mai mult pe sportiv, până îl duce pe culmile de performanță ale sportului respectiv. Așa e și în teatru, dacă regizorul vede că nu poți mai mult, de obicei te lasă, dar dacă vede că poți, atunci te ia și te chinuie, dar chinul asta este un chin plăcut.
Actorul continuă să susțină importanța regizorului în procesul creativ ce stă la baza oricărui spectacol. Un regizor alături de care Constantin lucrează cu drag este Claudiu Goga, ”un regizor care bicuiește actorul, nu-i lasă nicio secundă, îi argumentează fiecare gest, fiecare virgulă și îl provoacă pe actor să-și argumenteze singur fiecare reacție, fiecare gând, că din asta este construit personajul și teatrul – pe gând, pe relație – dar gândul este cel care provoacă și produce absolut tot ce se petrece pe scenă”
Procesul creativ
Diferențele dintre interpretarea unui rol în teatru și în film evidențiază flexibilitatea unui actor. Actorii trebuie să aibă o ”disponibilitate histrionică, cameleonică de a interpreta în ambele feluri”. Constantin Pușcașu explică cum, în teatru, poți simți direct ecoul și energia publicului. Acest lucru aduce cu sine o satisfacție profundă și unică. Pe când la filmare este necesar să gestionezi trecerile emoționale și să te adaptezi rapid la stările motorii impuse de scenariu. Însă ambele interpretări au propriile lor provocări și avantaje care întregesc experiența unui actor.
Impactul și influențele
Constantin Pușcașu a fost protagonistul spectacolului ”Iona” de Marin Sorescu, la o companie de teatru privată. Iar cu aceast rol a obținut premiul de interpretare masculină din cadrul Festivalului Internațional ”Teatrul unui actor” la Chișinău, în 1999.
Filmul ”Afacerea Est” a apărut în cinematografe în 2016, iar în cadrul celei de-a 20 a ediție a Festivalului de Film de la Tallinn, acesta a primit premiul de interpretare pentru cel mai bun actor, alături de Ion Sapdaru.
”Ecce Homo Brâncoveanu”, în regia Dan Pița, este cel mai recent film în care joacă actorul. Filmul a avut premiera în cinematografe în februarie 2024. Acesta mărturisește că a fost onorat să lucreze cu Dan Pița, un regizor ”cu un umor inteligent și o viziune regizorală extraordinară”, unul dintre puținii români care a câștigat ”Leul de argint” la Veneția.
Experiența personală de a juca alături de Constantin Pușcașu în piesele ”Schimbarea” și ”Vizita bătrânei doamne” la Teatrul Național din Iași, București și Chișinău a rămas drept una dintre cele mai valoroase perioade din viața unui actor amator. Împărțind aceeași scenă, am fost martor direct al emoției și fiorilor care te cuprind în urma unei interpretări autentice.

Proiecte viitoare
Actorul vrea să debuteze și ca regizor, axându-se pe lucrul cu actorul pentru a realiza spectacole de actori, urmând sa aibă reprezentații la Ateneul Național din Iași. În trecut, acesta s-a implicat și în coordonarea unor piese de teatru sub formă de comedii la Liceul Teoretic Waldorf din Iași, argumentând că ”lumea are nevoie de comedie”.
La Teatrul Național va interpreta personajul Crăcănel din ”D’ale Carnavalului” de I.L. Caragiale, în regia Claudiu Goga, iar în domeniul cinematografiei, ne putem aștepta la noi proiecte.
Roluri
Actorul a jucat în peste 50 de piese de teatru la Teatrul Național din Iași, la care se adaugă și numeroase roluri din filme sau emisiuni TV.
autor: Celmare Ilinca-Andreea