O cântare pentru mine înseamnă cea mai bună modalitate de a-mi elibera mintea de tot ce-i negativ în jur. În timp ce nevasta mea îmi pregătește hainele populare pentru taraful tradițional în care cânt, îl sun pe Petrică (bracistul), să văd ce face și când vine în vale, să mergem de-odată. Obișnuim să plecăm de cele mai multe ori la spectacole sau concursuri prin țară și nu numai, cu Ansamblul Folcloric Păunița. La fel ca și bunicul și unchiul meu (care și ei erau ceterași la Casa de Cultură a orașului), sunt și eu, și fac tot posibilul să duc tradiția mai departe.
Aici la Sângeorz-Băi există o chestie super interesantă. Strada Brândușei este de fapt strada muzicanților. De-a lungul drumului, o mare parte dintre locuitorii acestei străzi sunt muzicanții orașului. Începutul străzii are în componența sa contralăi (cei care cântă la braci și la gordună), și ceterași. Mulți dintre ei sunt bătrâni, însă muzica pe care aceștia o cântă din tot sufletul îi face să reîntinerească.
Orașul dispune astfel de o mulțime de oameni demni de a duce tradiția mai departe. Directorul Centrului Cultural Iustin Sohorca (casa de cultură), Florin Hodoroga, contribuie în totalitate la acest lucru. Fără tineret nu s-ar putea duce mai departe tradiția și dragul față de Valea Someșului, tocmai de aceea există acest om , cu o mentalitate deosebită. Este conducătorul Ansamblului Folcloric Păunița dar în același timp și profesor de geografie. Tinerii îl îndrăgesc, mulți aleg să îl cunoască mai ales făcând parte din ansamblul. Împreună cu orchestra condusă de Dănuț Poleac, se crează momente speciale, demne de premii pentru unicitate și originalitate.
Instrument principal încă din cele mai vechi timpuri, vioara sau regional cetera, este martora obiceiurilor și tradițiilor de pe Valea Someșului. Ceterașul sau primașul, era prezent la aproape toate evenimentele cântând după sentimentul fiecăruia. Unul dintre ei este Dănuț Poleac, care a preluat în totalitate acest talent fiind crescut într-o familie de muzicanți. Alături de alți oameni de cultură ai zonei, se reușește păstrarea tradiției, și ducerea obiceiurilor mai departe.
Stilul specific de muzică
În trecut, singurul stil de muzică adoptat era folclorul autentic de pe Valea Someșului superior (de la Năsăud până în comuna Șanț ), care includea melodii specifice evenimentelor precum: doine, melodii de strigat și melodii de joc.
Crescut În familia Poleac, Dănuț se îndrăgostește repede de instrumentele care erau adesea atârnate pe pereți (vioara se agăța în cui) sau puse în altă cameră pe un pat. El susține că nu îi era permis să se atingă de acestea, deoarece era prea complicat, însă când prindea momentul reușea să copieze ce mai auzea de la bunicul lui, Poleac Ion Bătrânu’. Astăzi, la vârsta de 39 de ani, Dănuț se dovedește a fi unul dintre cei mai buni ceterași ai Văii Someșului.
Grupul muzicanților era format pe baza instrumentelor des frecventate în zonă: ceteră-vioară, braci-violă și gordună-contrabas, instrumente care acompaniau vioara fiind cele de pe urmă.
Jocul de pe valea Someșului
Specific fiecărei zone, există un dans. În nordul Văii Someșului, specific este însă dansul în pereche. Fiecare sat sau comună din zonă avea în centru o dugeană (foișor) în care, duminica se organiza joc. Jocul, se referă la o petrecere care avea loc în ultima zi din săptămână, unde oameni de pe sate se întâlneau pentru a se distra sub cântul ceterii. De asemenea, multe relații de iubire se întemeiau în cadrul acestui tip de petrecere.
Existent încă din 1971, Ansamblul Folcloric Păunița din Sângeorz-Băi este cel care păstrează și continuă să ducă mai departe tradiția având în componența sa oameni care poartă drag de tradiție.
Taraful Tradițional
Mediatizat odată cu apariția oficială a Ansamblului Folcloric Păunița, Taraful Tradițional reprezintă originalitatea zonei și inclusiv esența tradițiilor. Prezent de-a lungul timpului pe multe scene mari ale României și nu numai, acesta reușește să readucă prin melodii autenticitatea muzicii arhaice, inclusiv în prezent.
