Numele persoanelor vor fi schimbate la rugămintea acestora pentru a proteja identitatea și siguranța.
,,Arta este subiectivă.” – fraza pe care o auzim de fiecare dată când ne mirăm de o banană lipită pe perete. Însă realitatea este un lucru obiectiv, și anume despre realitatea facultăților de arte din România va merge vorba în acest reportaj.
Educația din România este criticată de către toți și din toate părțile, iar lumea creației nu a fost cruțată de sistemul educațional greșit. Este complicat să gradezi frumosul, însă calitatea studiilor și oportunitățile oferite de facultăți sunt eligibile gradării. Subiectul dat este unul sensibil pentru mulți tineri din România, care străbătând dogma ,,artistului sărac”, decid să-și urmeze visele, doar ca apoi visul să devină un coșmar compus din iluzii sparte, traume și șomaj.
Am luat interviu mai multor studenți/absolvenți a facultăților de arte din România pentru a afla situația curentă a acestora.
Enescu…
Facultatea de Arte Vizuale și Design din cadrul universității ,,George Enescu” din Iași este un loc vestit pentru succesele sale internaționale, în special în lumea modei și a designului vestimentar. Pentru a afla despre condițiile în care studiază artiștii ieșeni, am întrebat-o pe Elena, studentă în anul 2 la design de interior.
,,Tot ce ține de cursuri și materiale este ok. Adică într-adevăr ar putea fi făcute mici modificări în programa școlară astfel încât să putem aprofunda mai mult pe ceea ce este strict legat de artă. De exemplu în cazul meu avem foarte puține cursuri în care profii chiar ne prezintă ceva și simțim că participam la o” oră de curs ” ( 2-3 profi maxim care fac chestia asta ). Materiile și materialele și maniera în care ne sunt predate sunt personal ok, dar prea puține și prea puțin profi care chiar își dau interesul.”
Andreea era pasionată de mică de artă. După ce a absolvit liceul în Bacău, a decis că dorește să-și lege viața cu lumea creației. Astfel, s-a mutat în capitala Moldovei, la Iași, pentru o viață mai bună.
,,În prima săptămână din anul 1 la materia principală de design interior ni s-a comunicat să venim cu laptopuri la școală, că vom învăța împreună cu el (profesorul). Nu a fost deloc așa. A trebui să învățăm singuri programele , stilurile, normele, pe scurt, tot, ca după să fim și criticați că nu știm nimic. Am ajuns să facem glume între noi ca studenți dacă profesorii sunt în stare să ne mai învețe ceva =)))”
După un an și un pic la facultate, Andreea este puțin spus dezamăgită. Visul ei de colegi multiculturali, de proiecte și evenimente creative și de manifestări artistice a fost ruinat de atitudinea aeriană a cadrului didactic și de lipsa sprijinului în orice mod.
,,Să fiu sinceră, regret că am dat la facultatea asta =))) Copiii cu pile iau locul celor buni de la buget . La secretariat e bătaie de joc de foarte multe ori . Profii buni, care chiar ar putea sa facă o schimbare, sunt umbriți de cei mediocri ( unii ajunși pe poziția lor tot datorită pilelor dar na, România). Elevii care muncesc de multe ori nu sunt băgați în seama sau nu sunt notați astfel încât să fie delimitați de cei slabi, datorită imbârligăturilor de la conducere . Și lista poate continua .=))”
Clujul luptător…
Cluj-Napoca, fiind unul din cele mai mari orașe din România, deține și el Facultatea de Arte și Design. UAD Cluj alături de UNArte sunt 2 frați care se laudă cu studenții săi talentați.
Elmira este studentă la UAD Cluj, și studiază design-ul textil. Am întrebat-o despre experiența sa de boboc în cadrul facultății date.
,,Cunoștințele pe care le primesc sunt legate în general de materiale, diferite stiluri precum si technici, pot să zic că anumite lucruri pe care le-am învățat în acest semestru m-au ajutat intr-o măsură și în viata de zi cu zi. Un minus ar fi faptul că multe din materiale trebuie să le cumpărăm noi, ceea ce este costisitor. Chiar dacă facultatea incearcă să ne susțină, nu are finanțele necesare.”
Elmira ne descrie experiența ei într-o lumină mult mai voioasă decât o face Andreea. Dar cu toate astea, denotă problemele sistemului. Aroganța multor profesori, privelegierea unora și discriminarea altora, ,,pilele” (subiect foarte aprins în lumea artei).
,,Eu nu am avut experiență cu alte facultăți, deci nu aș putea compara facultatea la care sunt cu altele în momentul de față. Sunt chiar mulțumită, programul nu este chiar mereu asa încărcat, există multă informație care trebuie percepută dar consider că este o facultate bună care se implică cu totul și ne ajută în a ne dezvolta abilitățile artistice”
Elmira consideră că UAD Cluj izbutește în a o ajuta în drumul său artistic. ,,Nicăieri nu e perfect, oricum” – spune ea. Studenta se bucură că are oportunitatea de a participa în diverse proiecte și evenimente chiar din anul 1, în care creează conexiuni și găsește persoane pe aceeași undă. Dar gândindu-se bine, își dă seama că defapt toate astea sunt meritele ei, și mai puțin a facultății. La întrebarea ,,Dacă nu te impui tu, oare profesorii și facultatea te sprijină în ale carierei?” Elmira a răspuns, că pe lângă anunțurile pe grupul principal, nu prea există implicare. Însă ceea ce o sprijină pe ea este mediul și colegii cu care poate să dezvolte conexiuni artistice.
La fel ca Elmira, Inga este boboc la UAD Cluj pe secția de foto-video.
,,Cunoștințele predate sunt relevante dacă chiar înveți și înțelegi ceea ce ai studiat. Profesorii sunt serioși la ceea ce ține de subiectele lor și de predare, dar totodată sunt prietenoși și gata să ajute studenții când au nevoie. Încă nu am avut nici o gradare pe parscursul primelor luni, dar când avem teme de făcut și venim la corectură, profesorii zic lucruri corecte, indiferent de student.”
De câteva luni încoace Inga trăiește viața pe care o dorea. Este susținută, ajutată și înțeleasă. De când este la UAD, studentei nu i se pare o iluzie și o păcăleală cariera în sfera artei. Mitul despre artistul sărac, șomer și singuratic erau prăbușite, fiind schimbate de validarea visului ei – ,,Vreau să fiu fotograf!”
,,Fiind din R. Moldova am ales foarte minuțios universitatea în care să învăț și alegerea mea a căzut pe UAD. Am găsit in această universitate ceea ce nu am găsit în altele. Realitatea nu a fost foarte diferită de așteptările mele, ba uneori chiar mai plăcută, deaceea, sunt satisfacută de alegerea făcută și de universitate în sine. Dacă ar fi să dau un punctaj, ar fi 8,5/10.”
Acolo unde nu suntem – e mai bine ! …
Fie e vorba de pictură, desen sau fotografie, arta este un lucru frumos, dar total desprețuit. În cadrul tării noastre arta este total desprețuită. Munca artistică este văzută ca o distracție, și faptul că artistul cere bani pentru munca sa este văzut ca o nesimțire – ,,De ce să-ți plătesc? Păi nu-ți place să desenezi?!” Pentru a înțelege, dacă este vorba de România sau așa stau lucrurile petutindeni, l-am întrebat pe Igor, student la Artevelde University of Applied Sciences pe specializarea Graphic Design, cum merg lucrurile peste hotare.
,,Fiind la o facultate de științe aplicate, cursurile pe asta se bazează, să fie practice. Proiectele la care trebuie să lucrăm sunt inspirate din viața reală, deci sunt relevante. Totuși un dezavantaj la asta este că din punctul meu de vedere nu fac prea multă teorie de design deoarece accentul se pune foarte mult pe munca practica. Se pune mult accent pe lucrul practic și proiecte. Am lucrat la un poster cu elemente 3d, pentru un examen trebuie să fac o ilustrație și unul din cursuri se axează pe munca în echipa și networking, dezvoltare de idei și proiecte smd. Sunt de-abia în primul an și am făcut doar 3 luni, dar știu ca semestrul următor vom lucra pe partea aceasta de freelancing.”
,,Pe lângă assignment-uri,facultatea a organizat un hackathon, cursuri de 3d modeling, de folosit presa sau mașina laser sau alte aparate high-tech, și am avut multiplii invitați speciali din industrie sa ne vorbească despre activitatea lor. De asemenea, când am avut o întrebare specifica pentru un proiect personal, un profesor m ajutat sa iau legătura cu un profesor de anul 2 specializat în branding pentru a mă ajuta. Este un mediu care te ajuta foarte mult sa te dezvolți, atâta timp cât și tu îți dorești, ținând cont ca nu te obliga nimeni sa te duci la cursuri sau să participi la activități.”
Blestemul artistului …
Din fericire pentru Igor, decizia de a-și continua viața de artist în Belgia a fost una foarte bună. Absolvind liceul de arte din România, studentul poate compara doar foarte vag cele 2 sisteme, însă având prieteni și cunoscuți care sunt acomodați cu ambele sisteme, toțin în unison strigă – Belgia!
Problema facultăților are un substrat mai adânc. Cât de mult n-ar încerca profesorii și studenții artelor să creeze și să ridice arta română la un nivel mai înalt – nu este destul. Din propria experiență pot declara, că arta nu este mai deloc promovată în mediul românesc. Teatrul, expozițiile, muzeele sunt văzute ca niște variante de a petrece timp valabile doar pentru persoane în vârstă sau cele de nișă. Și chiar dacă dorești să vizitezi o expoziție a unui artist tânăr, este enorm de greu să găsești informații referitor la găzduirea lor. Dacă nu colaborezi cu Teatrul Național sau muzeele principale din oraș – ești condamnat să fii un nume necunoscut, indiferent de talent, pasiune și aspirație.
Repartiția pe județe a căutărilor cuvântului ,,artă” – numere extrem de mici!
Analizând respectivul grafic, observăm că din 2004 până în prezent abia de sunt căutări a cuvântului arta ( fără diacritici ). Respectivele grafice ne pun pe gânduri – oare frumosul nu mai e ceva spre care mai aspirăm…?
De aici și toate miturile cu artiștii săraci, care nu sunt în stare să facă niciun ban să se întrețină și tot ce le rămâne – este să bea ceai cu temperă pe pâine…
