** Am intrat din nou in contact cu coordonatoarea centrului pentru a primii detaliile cerute, insa nu am primit informatii nici cand am mai insistat.
În România, sunt aproape 50.000 de copii în sistemul de protecție, dintre care doar 5.000 au dosarele finalizate și pot fi adoptați în prezent. Însă nici pentru ei nu sunt suficienți doritori, pentru că numai 3.000 de români sunt atestați pentru adopție. Povestea multora începe și se termină în orfelinate, dar pentru o mână dintre ei viața a început să prindă culoare pe strada Dragoș Vodă, numărul 8, din Cluj-Napoca, unde Adela Florean și câțiva de oameni inimoși au ajuns să formeze o mare familie, adică un centru de plasament, pentru zece copii care au găsit aici, pentru prima dată în viața lor, conexiunea și siguranța de care aveau nevoie.
Vizita mea la acest loc al „bucuriei” a avut loc într-o seară de ianuarie. În timp ce mă îndreptam spre casă, totul în jurul meu era întunecos și rece, dar, dintr-o dată, am fost întâmpinată de lumina de la intrare, care venea tocmai din camera în care se jucau fetele și care m-a făcut să o asimilez cu speranța pe care o asigură acest loc pentru copiii pe care îi îngrijește cu atât de mare grijă.

Aceste zece fete au venit la Căsuța Bucuriei, fiecare cu povestea ei, dar și-au creat aici un numitor comun, pentru care sunt recunoscătoare în fiecare zi. Ele isi transforma recunostiinta in actiuni practice pe care le indeplinesc la centru, fiecare prin prisma pasiunilor lor, ajung sa se dezvolte atat pe ele, cat si pe colegele. Maria este una dintre fetele mai mari, anul acesta sărbătorindu-și aniversarea de paisprezece ani și totodată împlinindu-se și șapte ani de când și-a descoperit pasiunea pentru matematică. Munca ei nu se oprește la notele bune pe care le primește la școală, ci vine în ajutorul celorlalte fete care au nevoie de sprijin la temele pe care nu le-au terminat la semiinternat. După îndeplinirea sarcinilor pentru școală, fetele își organizează un program de relaxare, de acesta ocupându-se Dalila. Ea le ajută să se deconecteze prin dans, dar și să se perfecționeze prin sfaturile pe care Dalila le oferă, cunoștințele ei acumulându-le prin pasiunea și munca ei.
Elena face parte din familia Căsuței Bucuriei de doi ani, venind dintr-un alt centru.
Cum sunt puse lucrurile pe roate?
Activitatea din cadrul căsuței poate să funcționeze doar datorită implicării și efortului a șapte persoane, conduse de doamna Adela Florean, și a fondurilor obținute de la instituții private sau oameni inimoși care fac donații financiare ori de câte ori este nevoie. Astfel, de fiecare dată se face tot posibilul ca zilele de naștere ale copiilor să fie marcate cu o petrecere, la care persoanele contribuie atât financiar, cât și prin prezența lor fizică, ca voluntari.
Fetele beneficiază de un confort și o bază materială bine pusă la punct. Căsuța este compusă din cinci dormitoare cu câte două sau trei paturi, trei săli de baie, o sală de lectură, bucătărie, sală de mese, spălătorie și un birou organizatoric pentru angajați. Sala de lectură este dotată cu toate obiectele de studiu și relaxare necesare tinerilor de această vârstă. Deoarece fetele au început să dezvolte o pasiune pentru citit de când sunt aici, rafturile sălii de lectură sunt pline cu cărți, atât de beletristică, cât și de cultură generală. Totuși, regula interioară le permite copiilor să se bucure de această relaxare doar în sala de lectură, cărțile nefiind permise în dormitoarele acestora. La căsuță, copiii sunt învățați cu reguli stricte în ceea ce privește curățenia și igiena personală. Ei participă activ în rutina activităților casnice, lucru care a făcut ca ordinea și disciplina să rămână imprimată în comportamentul lor.
Rutina zilnică a copiilor din acest centru nu diferă față de rutina pe care mulți dintre noi am avut-o la vârsta lor: se trezesc dimineața la ora 6, se pregătesc pentru programul zilei, așteaptă mașina care îi va duce la școală, își termină cursurile, după care rămân la after-school, iar în unele zile au activități extrașcolare sau ore în particular.
Mirela are în prezent unsprezece ani și a venit la Căsuța Bucuriei de la zece ani, timp în care și-a creat deja o rutină la acest centru.
Bucuria vieții la căsuță
Din când în când, alți oameni cu suflet mare vin să le viziteze. Printre aceștia se numără ONG-uri care fac activități cu copiii, cum ar fi creație sau sport. La fiecare sfârșit de an, în apropierea Crăciunului, aceste organizații sunt invitate să participe la gala caritabilă organizată de Căsuța Bucuriei. Acest eveniment este un prilej de mare încântare pentru fetițe, care au oportunitatea să poarte ținute festive, să cânte colinde și să danseze.
După ce acestea se bucură de sărbătoarea Crăciunului împreună cu un grup atât de mare, format din voluntari și sponsori, vine timpul să trăiască magia evenimentului, a sărbătorii pe care cu toții ne dorim să o petrecem în familie, alături de grupul restrâns care a devenit acum familia lor. Ele au povestit încântate despre tradiția lor de a colinda în seara de Ajun și despre bucuria de a desface cadourile găsite sub brad.
Și vacanțele de vară sunt bine gândite și organizate pentru a aduce mulțumire și încântare în viața fetelor. Tot cu sprijinul sponsorilor și ajutorul personalului angajat al centrului, copiii au avut ocazia să viziteze litoralul Mării Negre și să aibă ocazia unică de a călători și în îndepărtatul Egipt. Maria, una dintre fetele mai mari cu care am avut ocazia să vorbesc, a început să dezvolte o pasiune pentru Egiptul antic și s-a străduit să aibă un comportament impecabil pentru a respecta regulile impuse de cei de la căsuță. Angajații centrului au creat o metodă de motivare și recompensare a fetelor printr-un sistem de buline roșii și buline negre. Totuși, acest sistem a făcut ca în centru să fie doar ordine și disciplină, pentru că între fete s-a stârnit o competiție și o luptă cu adevărat nostimă.
S-ar putea spune că la Căsuța Bucuriei există zece suflete care sunt pregătite să aducă, la rândul lor, bucurie în lume. Doamna Adela Florean este o forță morală care știe să se impună în fața copiilor, iar pentru noi aceasta poate fi un exemplu de a învăța să dăruim bucurie celor din jurul nostru.