Răzvrătiții catedrei; cei ce rămân și se opun sistemului de învățământ românesc

an empty classroom that looks old and shabby

Profesorii primesc critici atât din partea a sistemului, cât și din partea societății pentru performanța lor percepută ca fiind slabă. Este importantă observarea faptului că profesorii se confruntă cu o lipsă de resurse și materiale esențiale, iar sistemul de învățământ nu le oferă sprijin corespunzător. În plus, salariile lor sunt considerate a fi prost plătite, ceea ce contribuie la dificultățile cu care se confruntă în îndeplinirea eficientă a sarcinilor lor de predare. Toate aceste aspecte ar trebui să fie luate în considerare în discuțiile despre performanța profesorilor. 

Degradarea statutului profesorului în societate, “întâlnind colegi care poate adunate nu au citit zece cărți în toate facultatea…

A fi profesor în România în zilele noastre este o provocare semnificativă din mai multe puncte de vedere. Unul dintre motivele principale este salariul mic, care face greu să acoperi nevoile zilnice. Pe lângă asta, meseria de profesor nu mai primește același nivel de respect ca altădată. Oamenii par să uite cât de esențială este educația și rolul crucial pe care îl au profesorii în formarea viitorului. Adolescenții, în special, nu iau meseria de profesor în serios, ci ca pe o batjocură. Profesorii nu mai sunt priviți cu același nivel de respect și autoritate. Chiar și părinții elevilor îi tratează într-un mod similar, ceea ce face ca munca lor să fie mai dificilă.

Este o schimbare în atitudinea față de profesori, iar acest lucru poate avea un impact negativ asupra calității educației, așa cum explică și Alina Moină, profesoară de Limba și literatura română din cadrul Liceului Teoretic “Constantin Angelescu” Ianca, județul Brăila; “pe fondul programelor școlare încărcate și a multiplelor îndatoriri (unele chiar umilitoare) pe care le presupune această profesie, ne pierdem entuziasmul și uităm de fapt esențialul.” Astfel, dezinteresul generalizat poate crea un cerc vicios, unde lipsa de interes a elevilor și a sistemului afectează motivația profesorilor, iar acest lucru poate afecta, la rândul său, calitatea educației, “pentru a da dovadă de empatie, profesorii trebuie ajutați să creadă în munca lor, să fie valorizați și apreciați.

fotografie realizată de către VD Photography pe Unsplash;

Sistemul educațional și societatea par să pună mai multe pietre în calea profesorilor decât să le ofere sprijin

De multe ori, condițiile de lucru și resursele sunt limitate, iar profesorii se simt subapreciați. „Mă numesc Măciucă Felicia și sunt profesoară de istorie de aproape 25 de ani. A fost o vreme —și încă este, parțial— când consideram că am cea mai minunată profesie; aceea de a modela caractere, de a urmări cum un copil dintr-o crisalidă se transformă în fluture. Dar, ultimii ani, și parcă mai ales ultimul deceniu mă descurajează tot mai mult…

Există o îngrijorare cu privire la calitatea profesorilor, mulți dintre aceștia neavând o bază solidă de cunoștințe, așa cum evidențiază și profesoara de istorie din cadrul Liceului Teoretic “Constantin Angelescu”, Ianca, județul Brăila “O calitate tot mai slabă a corpului profesoral, întâlnind colegi care poate adunate n-au citit 10 cărți în toate facultatea, apariția așa-zișilor „experți în educație”, care probabil nu au interacționat cu un copil în sala de clasă decât la modul ipotetic, dar emit judecăți de valoare și influențează politici educaționale…”

Toate acestea “doar reproduc, degradarea statutului profesorului în societate, aplicarea unor practici importate pe modelul „formei fără fond”, goana după hârtii care dovedesc cât de competent ești; cum le-ai obținut nu contează.”

a picture of an old school hall that looks abandoned

Profesorii excepție care îndură sistemul; “cred că cea mai frumoasă relație de prietenie a fost cu un elev pe care îl “simțeam” foarte inteligent, dar care nu avea chef să facă absolut nimic la ora mea

Unii profesori reușesc să facă față sistemului dificil în care activează. Sunt depuse eforturi considerabile, iar dascăli încearcă să asigure buna-desfășurare a activităților de învățare, chiar dacă sistemul nu le este mereu favorabil. Este importantă recunoașterea contribuției profesorilor dedicați care își aduc aportul în educația elevilor, chiar în ciuda provocărilor pe care le întâmpină. Totuși, în ciuda acestor provocări, există profesori („pe cale de dispariție”) care rămân dedicați misiunii lor de a educa și inspira viitoarele generații, depunând constant eforturi.

Puțini, într-adevăr, dar aceștia au curajul să își exprime nemulțumirile și să propună îmbunătățiri, chiar dacă sistemul nu îi sprijină, depășind limitele impuse de norme și regulamente. Profesorii rebeli, așa cum pot fi numiți, vor să aducă schimbarea într-un sistem care poate fi perceput ca rigid și învechit. Chiar dacă întâmpină opoziție și obstacole, acești profesori își aduc contribuția la transformarea învățământului.

fotografie realizată de către Museums Victoria pe Unsplash;

Ei reprezintă o sursă de inspirație pentru colegii lor și, în mod crucial, pentru elevi, arătându-le că există alternative la metodologiile convenționale și că fiecare voce contează. Este și cazul Gabrielei Gache; “În primul rând sunt “profesor”, în al doilea rând “de limba franceză”. De ce spun acest lucru? Nu pentru că nu iubesc disciplina pe care o predau, ci pentru că sunt conștientă că, oricât m-aș strădui, nu voi reuși să îi învăț pe toți copiii limba franceză la nivel de vorbire fluentă. Factorii sunt numeroși: lipsa înclinației către studiul limbilor străine, lipsa unei baze solide pe care să pot clădi, sau pur și simplu lipsa de interes pentru această disciplină. Cu toate acestea, consider că trebuie să am un rol în formarea și educarea tinerilor în fața cărora mă aflu, deoarece, cu sau fără limba franceză, ei trebuie să fie pregătiți pentru viață.”

A început “în forță” cu 2 note de 3 (în clasa a 9-a), a terminat liceul cu media 9 la franceză. Am ținut mult timp legătura și îmi povestea ce face la facultate

Gabriela Gache

Acești profesori nu merg să își exprime nemulțumirea față de cum merge învățământul, pentru că au îndeajuns de multă încredere în elevii lor care pot și vor face o diferență; “așa că încerc să educ la cei mai puțin interesați de disciplina mea alte trăsături – în primul rând răbdarea și perseverența, apoi imaginația, gândirea logică. Mereu mă pun în locul lor, îmi dau seama cât de greu este să îți ceară cineva ceva iar tu să n-ai nicio idee despre ceea ce trebuie să faci.

România, pe ultimul loc în UE la capitolul Educație

În Uniunea Europeană, conform Monitorului Educației și Formării din 2023, România ocupă ultimul loc sau poziții foarte joase la majoritatea indicatorilor care evaluează calitatea și relevanța sistemului de educație.

Majoritatea profesorilor se situează în categoria vârstei medii, dar un număr redus dintre aceștia sunt angajați în mod permanent. România se numără printre țările europene, majoritare, care se confruntă cu problema unui număr insuficient de cadre didactice. Această lipsă se resimte în calitatea învățământului, deoarece unii profesori sunt puși în situația de a preda materii pentru care nu au cunoștințe extinse. Atunci când profesorii sunt nevoiți să se ocupe de materii despre care știu prea puțin, încrederea în procesul de învățare scade, iar calitatea educației este afectată.

an old picture with a room full of middle school students who write and seem to be doing activity in the class in writing

„Potrivit datelor oficiale (Monitorul educației și formării 2023), doar un mic procent de profesori sunt necalificați, cu valori ușor mai mari în zonele rurale. Totuși, aceste cifre nu reflectă situația mai frecvent întâlnită în școlile din mediul rural, unde numărul claselor este adesea prea scăzut și insuficient pentru a asigura o normă didactică completă de 18 ore/săptămână. Prin urmare, profesorii predau în mod frecvent materii pentru care nu dețin o calificare, situație ce afectează calitatea educației.”

Cheltuielile destinate educației în țările europene variază, iar România se află pe penultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește procentul din Produsul Intern Brut (PIB) alocat învățământului. Chiar dacă România primește o sumă considerabilă de la Uniunea Europeană, doar o mică parte este investită în educație. Asta înseamnă că, deși există acces la resurse financiare, nu alocăm suficiente fonduri pentru a sprijini și îmbunătăți sistemul de învățământ.

Învățământul românesc se confruntă cu multiple provocări și necesită modernizare. Cu toate acestea, există profesori care se opun și depun eforturi pentru a forma noile generații. Sistemul de învățământ din România are încă multe de învățat înainte de a se schimba în mod observabil. Dar până atunci, schimbarea poate fi făcută doar de către profesorii care au refuzat să se conformeze gândirii vechi.