Cancerul de sân este una dintre cele mai des întâlnite forme de cancer la femei. Anual, în România, sunt depistate cel puțin 8.000 de cazuri noi, cele mai multe în faze avansate. Însă, depistat la timp, cancerul de sân nu mai este o condamnare. Chiar și așa, impactul psihic și social al acestei boli este unul major, în orice situaţie.
Șansele de supraviețuire în lupta cu boala variază, un factor decisiv fiind controlul medical periodic. În România există numeroase campanii de informare și de prevenție a cancerului mamar, însă rata de îmbolnăvire a rămas constantă.
În această luptă, doar câteva femei ies învingătoare. Una dintre ele este Beatrice. A învins, iar după câțiva ani alege să vorbească cu voce tare despre diagnosticul care i-a schimbat viața.
„Acum aproximativ 10 ani în urmă, am fost diagnosticată cu cancer la sân, avansat în stadiul III b, adică cu puțin înainte de stadiul final. Atunci tocmai studiam Psihologia la distanță și sunt sigură că asta m-a ajutat foarte mult, poate chiar mi-a salvat viața. Mi-am făcut repede o introspecție și un plan de acțiune, și l-am respectat întocmai, drept pentru care acum trăiesc, sunt sănătoasă și fericită, și vă pot povesti ce, de ce, și cum s-au întâmplat lucrurile. Dar nu toate colegele mele au fost la fel de norocoase, unele dintre ele nu au supraviețuit, chiar cu diagnostice mai ușoare decât al meu.”
Privind cancerul retrospectiv, Beatrice simte că a mai primit o șansă. Este recunoscătoare și pozitivă și crede că atitudinea aceasta a avut o influență majoră în gestionarea bolii. Chiar și așa, îi reproșează femeii din trecut neglijența care ar fi putut să o coste viața.
„Ce mai contează cariera sau ratele la bancă pentru un mort?”
„Aveam 31 de ani când mi-am descoperit un nodul la sânul stâng și m-am prezentat la control prima dată. După un examen sumar, doar prin palpare, mi s-a spus că nodulul este benign, dar că ar fi bine să îl operez, doar pentru a sta liniștită.
Cine vrea să se opereze doar pentru a sta liniștit? Cred că atunci m-am setat cumva pe ideea că nu sunt și nici nu voi fi bolnavă de cancer. Dar poate fi asta o scuză pentru că nu m-am mai prezentat la vreun control vreme de 8 ani, chiar după ce am văzut că apar modificări vizibile și chiar dureri? Totuși, de ce am întârziat atât? Pentru că am avut impresia că alte lucruri ar avea prioritate. Ca de pildă, studiile, cariera, ratele la bancă, creșterea copiilor, ca și cum poate fi ceva mai prioritar decât viața… Ce mai contează cariera sau ratele la bancă pentru un mort?”
Simptomele au continuat să se înrăutățească. Abia după 8 ani, Beatrice a făcut o mamografie și a fost trimisă de urgență la Cluj, pentru investigații mai amănunțite, cu un diagnostic aproape sigur – cancer la sân.
„Ne rugam pur și simplu doar pentru șansa de a avea cât mai mult timp, astfel încât știința să avanseze iar cancerul să devină vindecabil.”
„Acele zile au fost teribil de grele, atât pentru mine cât și pentru soțul meu care mă însoțea, pentru că de abia înțelesesem că situația este foarte gravă și, pur și simplu nu știam cât aveam să mai trăiesc. Este greu de spus în cuvinte ce emoții negative simți în astfel de momente. De fapt, chiar ne temeam că mai avem doar câteva luni, poate un an, ceea ce ar fi fost devastator, mai ales când ne gândeam la fiul nostru, cum ar suporta această veste? Ne rugam pur și simplu doar pentru șansa de a avea cât mai mult timp, astfel încât știința să avanseze iar cancerul să devină vindecabil. Poate că tocmai în astfel de momente grele, unii dintre bonavi cedează psihic și nu mai găsesc forța să lupte pentru viața lor.”
Diagnosticul final – cancer avansat în stadiul III b, fiind deja extins și la nivelul pielii. Au urmat ședințe de chimioterapie, operația de extirpare chirurgicală a sânului și, în final, radioterapie. Toate acestea au provocat reacții adverse și noi complicații, însă, din fericire, cancerul a fost învins.
Beatrice este una dintre supraviețuitoare. Boala a făcut-o să își schimbe perspectiva asupra vieții. Conștientizează prezentul și privește optimist spre viitor. Știe să prețuiască fiecare moment, să se bucure de lucruri simple – pentru că a văzut cu ochii ei felul în care viața atârnă de un fir de ață.
„Această încercare a vieții mi-a schimbat total felul de a privi viața, munca și familia. Am devenit mai calmă și mai încrezătoare, mai optimistă, mai înțelegătoare față de cei din jurul meu, aplicând principiul de a acționa pentru orice schimbare posibilă în bine, dar de a accepta ceea ce nu se poate schimba. Am reușit asta practicând rugăciunea și meditația în fiecare seară înainte de culcare. Am citit foarte mult pentru a cunoaște această boală, implicațiile psihice, cercetările în domeniu, pentru că vreau să fiu pregătită în cazul unei recidive.
Dacă este adevărat că boala este de fapt semnul care îți spune că trebuie să îți schimbi anumite comportamente, atunci pentru mine, cancerul a fost într-adevăr declanșatorul unei etape transformative și benefice. Cu toate astea, dacă aș mai putea alege o dată, aș opta pentru controlul medical făcut la timp.”
