Badea Costică de la Joldești: O Viață dedicată Conservării Valorilor Populare

Comuna Vorona, denumită de unii și „Inima tradițiilor Botoșănene”, găzduiește și astăzi obiceiuri străvechi despre care mulți oameni aud acum doar de la bunici sau la televizor, precum și oameni de valoare în a căror inimi arde dragostea pentru țară, tradiții și frumos. Oriunde te plimbi, indiferent dacă ajungi în Vorona Mare, Chiscovata, Poiana sau Joldești, e imposibil să nu auzi colindele pe ulițe și în curțile oamenilor, iar jocurile de „căiuți” și capre răsună în vatra satelor în timp ce gospodarii și gospodinele muncesc de zor spre a pregăti casele și masa de sărbători. În acest timp, meșterii populari își pregătesc creațiile, „recuzitele” și poveștile pentru târgurile și paradele de sărbători din comună și din întreaga țară. Așa l-am găsit și pe Badea Costică, la jocurile din Vorona, aranjându-și la expoziție căciulile tradiționale și costumele de urși lucrate manual cu propriile mâini.

Cine este Badea Costică?

Mă intitulez Badea Costică de la Joldești, Vorona, Botoșani. Sunt cetățean de onoare a comunei Vorona și Tezaur Uman Viu.

Badea Costică, pe numele său real Constantin Ciubotarița, s-a născut în satul Joldești, Comuna Vorona, Botoșani într-o familie în care tradițiile se transmit din generație în generație, devenind un stil de viață. Ajuns la frumoasa vârstă de 65 de ani, Badea Costică se îngrijește neobosit de tradiție și meșteșug, fiind centrul existenței sale. A început încă de mic copil, învățând de la tatăl său, bunici și unchi, el fiind parte din a 5-a generație din neamul lui care se ocupă neobosit de prelucrarea pieilor de animale, și vorbește cu mândrie despre munca sa cu oricine îi vizitează tarabele, iar cine este norocos are șansa să-l asculte cântând la unul din numeroasele sale instrumente.

Numele său a ajuns cunoscut în aproape toate colțurile țării, fiind subiectul a numeroase articole de presă, cât și invitat la o mulțime de emisiuni și evenimente de folclor. El poate fi întâlnit pretutindeni la târgurile de artă tradițională din toată țara sau la reprezentațiile artistice închinate sărbătorilor de iarnă sau Paște, fie ca vânzător de produse tradiționale sau animator în ateliere organizate pentru tineri, în care îi învață pe copii secretele împletirii coșurilor de nuiele tradiționale, pregătirea blănurilor pentru prelucrare și chiar bazele mânuiri unor instrumente simple. De asemenea, în colaborare cu școlile și liceul din comuna Vorona în cadrul evenimentelor Erasmus, Badea Costică prezintă tinerilor din străinătate tainele culturii românești într-un mod autentic, și chiar îi „pune la treabă” pe cei mai curioși sau „neobrăzați”.

Meșteșugul, tradiția și frumosul

Badea Costică s-a apucat serios de acest meșteșug la vârsta de 25 de ani, după ce toată copilăria și-a petrecut-o „printre căciuli”, printre membrii familiei care au avut grijă să îi insufle de mic dragul de tradiție. Până atunci însă, el a „fost părtaș” doar în obiceiurile și distracțille cu alți tinerii de vârsta lui, umblând cu jocurile tradiționale, colindând și străbătând sat după sat. „Eu când eram copil.. așa… aveam bandă de „caldarari”, eu așa le spun, și eu eram țiganca.” Povestea el în timp ce urmărea jocul de „caldarari” de pe scena din centru comunei, amintindu-și de propria tinerețe. De la vârsta de 25 de ani, pentru a păstra tradiția și a-și câștiga existența, Costică a început serios să se ocupe de prelucrarea pieilor de animale, confecționând căciulile din blană de miel, brâiele, chimirele pentru pălărie și chiar costumele de urși pe care le expune cu mândrie oriunde merge prin țară. În trecut s-a ocupat și de prelucrarea lemnului și tâmplărie, aceasta fiind meseria lui originală, dar dragul pentru tradiția familiei și a meseriei de cojocar l-a făcut să își schimbe cariera, și nu își regretă decizia nici după zeci de ani.

Toate produsele sale sunt realizate manual, singur sau cu ajutorul soției sale, iar la unele piese lucrează chiar și 7-8 ore fără oprire, satisfacția lui venind din produsul finit pe care îl poate apoi prezenta cu mândrie la tarabele sale. Deși portul popular nu se mai poartă atât de frecvent iar afacerea lui nu merge mereu atât de bine pe cât și-ar dori, Badea Costică nu se poate opri din a produce căciulile din piele de miel, spunând că aceasta este o „boală” a lui pe care nu o poate trata. Una din bucuriile sale când participă la festivaluri și târguri, și totodată o motivație pentru el este să privească dansatorii în port popular, și în special căciulile purtate de aceștia. „Îmi place că dansatorii poartă căciulile și vara. Eu nu mi-am pierdut încrederea, și nu am greșit că am făcut căciulile și acuma. Foarte mulți s-au lăsat, dar eu nu.”

Eu știu foarte multe. Dacă am 65 de ani… acum o lună jumate mi-am luat vioară, și deja știu să cânt la ea. Nu ca George Enescu, dar față de alții care au început demult… știu bine.

Pe lângă arta prelucrării pielii, Costică a avut încă de mic copil înclinație pentru muzică, învățând să cânte cu măiestrie la numeroase instrumente. La numai 6 ani a învățat să stăpânească muzicuța, iar după ce a terminat cu năzdrăvăniile și colindele din tinerețe a continuat să studieze diferite instrumente. La 22 de ani a învățat să stăpânească acordeonul, la 35 a descoperit tainele fluierașului iar la 65, îndrăgita vioară. Când are fluierașul la el, Badea Costică cântă mereu cu drag pentru oricine poftește să-l asculte, începând chiar cu primul cântec și chiar cel mai drag pe care l-a învățat, intitulat „Coasa”.

Un om bătrân cu barbă albă și cojoc tradițional din blană prezentând o căciulă albă de lână

În prezent, Badea Costică are în plan să dea startul unor noi ateliere pentru tineri, mai mari și mai bine organizate, în care să îi învețe pe copii tot ce știe, toată „meseria” de la pregătirea pieilor până la procesul de prelucrarea și finisarea produsului final. De asemenea, este deschis să facă și cursuri de muzică, dacă timpul îi va permite.