Ziua Națională am petrecut-o la București, urmărind parada și bucurându-mă cât se poate de capitală. Spre seară, urma o călătorie lungă cu trenul până acasă, la Vatra Dornei. Speram doar la o mare oboseală acumulată pe parcursul zilelor, în timp ce așteptam să adorm, aud o conversație pe care tatăl meu o purta cu cineva la telefon. L-am întrebat cu cine a vorbit și atunci vestea a picat ca o cărămidă. “Pe băieții de la Salvamont plecați în Călimani i-a prins avalanșa, încă nu se știe nimic, îi caută.” Călătoria a devenit brusc și mai lungă, așteptam nouătăți.
Coincidența mai mare a fost când am auzit suspine și un plânset în surdina la doar un rând in spatele nostru. M-am întors să mă uit și apoi i-am zis mamei că femeia al cărei plânset se auzea semăna puțin cu una din persoanele surprinse în avalanșa de care tocmai auzisem. Tatăl meu a discutat cu ei încercând să afle ce s-a întâmplat, femeia având atât de puțină speranță în voce când i-a spus că “încă nu i-au găsit, dar o să fie bine”.
Mai târziu am aflat că era chiar sora uneia din cele trei persoane.
Tradiția
An de an, mai multe patrule ale Salvamont Vatra Dornei, marchează data de 1 decembrie prin arborarea drapelului național pe mai multe vârfuri importante din împrejurimi, fiind o tradiție atât la nivel local, cât și la nivel național.
Pe această dată a anului 2017, începe si povestea tragediei din Munții Călimani.
Cum s-a produs de fapt avalanșa?
În zona aceea, din cauza cumului de precipitații, respectiv de zăpadă, sub acțiunea vântului determină formarea unei cornișe, adică o masă de zăpadă aproape verticală, fiind imposibil de parcurs. Propria ei greutate o determinând-o să cadă și să se rupă în bucăți. În fiecare an, acolo se formează un depozit foarte mare de zăpadă, iar la urcarea celor trei spre Vârful Pietrosu aceasta a luat-o la vale.
„Eu tind să cred că au mers dezorganizat, nu au mers conform unei proceduri standard de a aborda asemenea pante având în vedere că Sorin știa despre ce este vorba, nu și-au luat măsurile minime de precauție, cu siguranță nu au făcut niciun test de zăpadă, dar și conjunctura nefastă a fost de vină, având în vedere că la 100-200 de metri mai jos părea a fi o iarnă blândă cu puțină zăpadă.”, relatează Ionuț Pascu.
Și după comunicatele Salvamont din acea perioadă s-a putut sesiza că avalanșa a fost declanșată de persoanele care se aflau acolo.
Lucian Drăgan, Sorin Liviu Pandelea și Nathy Josse
Prieteni și împătimiți ai muntelui, cei trei au plecat în dimineața zilei de 1 decembrie 2017 din Vatra Dornei cu o misune sigură: erau echipajul care trebuia să arboreze drapelul pe cel mai înalt vârf din Masivul Călimani, Pietrosu Călimani.
Toți erau voluntari ai serviciului Salvamont Vatra Dornei și se pregăteau pentru a face parte din echipă, având cunoștințe în domeniu și cunoscând traseul pe care îl mai făcuseră înainte de atatea ori.
Lucian Drăgan (35 ani la acel moment) este cel care a avut parte de marele noroc, o dată aflat sub straturile de zăpadă, a reușit să prindă o pungă de aer și a ieșit la suprafață. Timp de aproape trei ore și-a căutat telefonul, cu ajutorul căruia a reușit să dea alarma. Acesta a reușit să fie localizat și recuperat de echipele de salvatori, cu câteva leziuni, după două ore de la apel, fiind un miracol cum a reușit să reziste mai bine de 5 ore în frig. El a reușit mai târziu să își ia atestatul de salvator montan, dorind să poată salva alte vieți așa cum și colegii și prietenii săi au salvat-o pe a sa.
Din păcate, prietenii lui nu au avut același noroc, el fiind singurul care a putut fi salvat în urma dezastrului.
Pentru Sorin Liviu-Pandelea (40 de ani) și Nathy Josse (29 de ani) avalanșa a fost mortală. Deși toate speranțele apropiaților au crescut după găsirea lui Lucian, s-au dovedit totuși a fi în zadar, în aceeași seară a fost găsită și Nathy, inconștientă. Manevrele de resurscitare au fost inutile, ea murind ca urmare a asfixiei mecanice prin compresie, din cauza zăpezii ude şi grele care i-a apăsat corpul. Pentru Sorin s-a dovedit a fi cea mai grea luptă, din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile și riscul apariției unei noi avalanșe. Echipele de căutare și-au desfășurat activitatea zilnic și săptămânal în funcție de factorii de risc, iar trupul lui a fost descoperit aproape șase luni mai târziu pe 23 mai 2018.
Singura rază de lumină a celor doi care a rămas să le păstreze amintirea vie, este Kiro, câinele din rasa Akita Inu pe care Nathy și Sorin îl luau în toate expedițiile lor montane și l-au iubit cu toata ființa lor. El este acum la fratele lui Sorin, în Germania unde mai aduce puțină bucurie în amintirea tragicului moment.
Perspectiva unui salvator și prieten
Pascu Ionuț, care face parte din Unitatea Canină a Salvamont, dar care era și unul din prietenii apropiați ai cuplului Sorin și Nathy spune despre ziua de 1 decembrie 2017 că „vestea a căzut foarte greu, până s-a dat alarma și am primit confirmarea șefului de servici a durat foarte puțin și am plecat din Ceahlău spre Călimani cât de repede s-a putut pentru că și Nathy și Sorin erau prieteni de familie foarte dragi nouă.” Erik, câinele lui Ionuț, este atestat pentru căutare în astfel de situații critice și a fost de mare ajutor pe tot parcursul intervenției.
Cel mai drureros moment pentru mine, chiar și acum când mă repet: câinele a recunoscut-o, cu prietenii de familie Erik se juca, îi cunoștea. A început să șcheaune, să-și dea seama că ceva nu este în regulă. A fost un moment extraordinar de emoționant.
Pascu Ionuț
Având o misiune în față, au încercat să treacă peste pentru moment. O dată ajunși în zona de conflict, câinele a folosit feromonii și adrenalina emanată de ceilalți doi oameni prinși sub zăpezi pentru a continua căutarea pentru cel de-al treilea, însă fără succes deoarece cel mai probabil stratul de rapadă sub care se afla Sorin era unu mult mai gros decât ar fi putut Erik sa simtă.
Evenimentul care a marcat comunitatea
Toți oamenii din Bazinul Dornei și nu numai au rămas profund impresionați de acest eveniment care a luat viața unor oameni mult îndrăgiți în comunitate. În amintirea lui Sorin-Liviu Pandelea și a lui Nathy Josse, în comuna Șaru Dornei s-a construit un monument, la care an de an, de 1 decembrie, apropiații celor doi se reîntâlnesc pentru a le aduce un omagiu și a le păstra vie amintirea.
