Articolul 13 – Dispariția internetului

În ultima perioadă, în Parlamentul European se întâmplă niște chestii foarte importante, dar care ar putea zdruncina serios lumea virtuală pe care o cunoaștem în momentul de față. Așa cum reiese din titlu, este vorba despre controversatul Articol 13, care prezintă câteva reglementări ce ar putea avea urmări grave pentru internet.

Articolul 13:

„Utilizarea conținutului protejat de către furnizorii de servicii ale societății informaționale care stochează și cantități mari de opere și alte obiecte protejate încărcate de utilizatorii lor și oferă acces la acestea.

1.În cooperare cu titularii de drepturi, furnizorii de servicii ale societății informaționale care stochează cantități mari de opere sau alte obiecte protejate încărcate de utilizatorii lor și oferă publicului acces la acestea iau măsuri pentru a asigura funcționarea acordurilor încheiate cu titularii de drepturi pentru utilizarea operelor lor sau a altor obiecte protejate sau pentru a împiedica punerea la dispoziție, prin intermediul serviciilor lor, a operelor sau a altor obiecte protejate identificate de către titularii de drepturi în cadrul cooperării cu furnizorii de servicii. Măsurile respective, cum ar fi utilizarea de tehnologii eficace de recunoaștere a conținutului, sunt adecvate și proporționale. Furnizorii de servicii prezintă titularilor de drepturi informații adecvate privind funcționarea și aplicarea măsurilor, precum și, dacă este cazul, rapoarte adecvate privind recunoașterea și utilizarea operelor și a altor obiecte protejate.

2.Statele membre se asigură că furnizorii de servicii menționați la alineatul (1) instituie mecanisme de reclamații și despăgubiri de care să dispună utilizatorii în caz de litigiu cu privire la aplicarea măsurilor menționate la alineatul (1).

3.Statele membre facilitează, după caz, cooperarea dintre furnizorii de servicii ale societății informaționale și titularii de drepturi prin dialoguri ale părților interesate cu scopul de a defini bune practici, cum ar fi tehnologii adecvate și proporționale de recunoaștere a conținutului, ținând seama, printre altele, de natura serviciilor, de disponibilitatea tehnologiilor și de eficacitatea acestora în lumina evoluțiilor tehnologice.”

În termeni colocviali, acest articol ar putea duce la dispariția contentului realizat de creatorii independenți, aceștia nemaiputând utiliza în materialul lor nimic din ce a fost postat înainte pe vreo platforma. Astfel, multe dintre formatele de emisiuni realizate pe platforma YouTube ar putea dispărea. Totodată, preaiubitele meme-uri și-ar găsi sfârșitul în urma adoptării acestei directive.

Ce este de făcut în această situație?

Pericolul care ne ajunge din urmă este unul ce ar putea avea efecte majore în viitor asupra internetului. Foarte mulți Youtuberi încearcă să se opună acestei noi reglementări, fiecare venind cu argumente foarte pertinente, însă aceasă problemă nu poate fi rezolvată de nimeni care activează pe vreo platforma de socializare. Decizia finală va fi luată de membrii Parlamentului European, aceștia fiind nevoiți să voteze care va fi soarta internetului. Partea bună este că sunt în desfășurare campanii foarte mari care încercă modificarea acestei legi, venind cu argumente foarte solide, iar majoritatea userilor de internet speră ca cei din Parlament vor lua în considerare aceste acțiuni, iar în momentul decisiv balanța va fi înclinată înspre „voia poporului”.

Multă lume speculează că în spatele acestei directive se află marile companii media care nu se pot adapta la noile standarde impuse pe piață, iar din acest motiv încearcă să distrugă tot ce înseamnă libera exprimare a creatorilor independenți de conținut.

Daca Parlamentul European decide că această directivă trebuie să fie adoptată, atunci majoritatea platformelor de socializare trebuie să investească o grămadă de bani pentru a implementa noi algoritmi creați special să detecteze daca un user uploadează content furat. Să luăm ca exemplu platforma YouTube. Aici, userii din toată lumea postează zeci de ore de material in fiecare minut. Oare este posibil ca un algoritm, oricât de avansat ar fi, să facă față unei asemenea sarcini? Cel mai probabil, o asemenea implementare în sistem ar duce la colapsul platformei, deoarece, și dacă ar funcționa, tot i-ar lua mult timp să detecteze ce material e bun sau rău. Să nu mai zic de faptul că un bot nu este capabil să facă diferența dintre userii care folosesc alte materiale în mod cinstit și care nu. În momentul de față, legile internetului nu sunt foarte bine definite, însă ce este cert e că există legi care prevăd protejarea drepturilor de autor, iar această reglementare doar înrăutățește lucrurile.

Consecințeleadoptării acestei legi sunt următoarele:

1 – Libertatea de exprimare limitată: software-ul de monitorizare a încărcării nu poate diferenția între conținut ilegal și utilizările legale precum parodia, în special permise de excepții și limitări ale drepturilor de autor. De asemenea, filtrele funcționează defectuos. În consecință, conținutul legal va fi eliminat.

2 – Creatorii independenți sunt dezavantajați: Platformele vor primi instrucțiuni cu privire la conținutul care trebuie eliminat automat de la marii deținători de drepturi comerciale. Atunci când creatorii independenți au opere eliminate de filtre care sunt acoperite de excepții sau sunt identificate în mod greșit drept încălcări, aceștia vor fi considerați ”vinovați până la dovedirea nevinovăției”, fiind nevoiți să se lupte pentru a-și restabili creațiile juridice.

3 – Risc de supraveghere: Propunerea necesită instalarea a ceea ce reprezintă tehnologia de supraveghere. Datorită costurilor ridicate de dezvoltare, tehnologia de monitorizare a conținutului va fi probabil externalizată către câțiva furnizorimari din SUA, consolidându-le și mai mult poziția pe piață și oferindu-le acces direct la comportamentul tuturor utilizatorilor de platforme de internet din UE.

4  – Ucigaș de startup: această cerință impune o povară uriașă companiilor de pe internet și descurajează investițiile în lansarea de conținut generat de utilizatori, împiedicând concurența UE față de platformele dominante americane vizate, precum poziția dominantă a YouTube.