MUZICA CLASICĂ ÎN România… CHIAR MERITĂ?

Featured image cu partituri și o vioară lângă ele.

Încă de mică am apreciat muzica clasică. Poate se datorează celor opt ani în care am fost în contact direct cu ea, studiind pianul. Poate, pur și simplu, este ceva prea frumos să lipsească din viața unui om. Cert este un lucru: arta este una, artistul din spate e alta. Mulți ascultă muzică, dar când vine vorba de muzică la nivel de profesie, cel puțin o persoană va zice: „Artiștii sunt muritori de foame!” sau „N-ai ce face cu ea la noi în țară!”.

În clasa întâi, la prima oră de pian, profesoara le-a spus părinților mei că, pentru a putea continua, voi avea nevoie de instrument acasă. Copil fiind, nu înțelegeam ce eforturi presupune acest lucru. O pianină clasică, ce avea aceeași vârstă cu mine sau chiar mai mult, ajungea la salariul părinților mei, în cel mai bun caz.

Eram atât de încântată după acea oră, încât i-am bătut la cap zi și noapte: „Ați auzit și voi ce a zis profesoara… Am nevoie de pian!”. Cu tot entuziasmul i-am zis tatei, care nu era convins să facă o asemenea achiziție pentru că nu vedea un viitor în „joaca mea cu muzica”, că o să îi dau toate economiile mele pentru a-i ajuta. Așa m-am ales cu mini pianina mea electronică, nici orgă, nici pian, dar un obiect pe care să exersez până-mi voi da seama dacă vreau să merg mai departe pe acest drum.

În primii șase ani eram convinsă că voi profesa în domeniu. Planul era făcut. „O să termin doisprezece ani de muzică, voi face conservatorul și voi ajunge profesoară de pian.”. Până la finalul gimnaziului mi-am dat seama că m-am înșelat. Nu era de mine. Trebuie să fii foarte bun dacă vrei să te afirmi în domeniu. Este obligatoriu să îți placă, să muncești, să investești timp, bani și nervi. Trebuie să treci peste multe în drumul tău spre a deveni muzician, mai ales când vine vorba de un gen atât de „învechit” precum muzica clasică.


Care sunt părțile neplăcute când studiezi acest domeniu?

Vorbind cu oamenii din jur, am observat o părere comună: ori ești bun și ești sfătuit să pleci din țară, dacă se poate încă din liceu sau măcar la facultate. Ori rămâi și te lupți. Te lupți să termini studiile, să găsești un loc de muncă, să supraviețuiești cu salariul pe care îl ai la jobul tău în orchestră sau ca profesor de instrument. Nu spune nimeni că nu sunt deloc șanse să îți asiguri un trai decent din muzica clasică, dar de multe ori, necesită mult mai mult efort.

„Dacă ești concertist totul va depinde de următorul concert, de acolo vin banii. Este mult mai greu să ai o sursă de venit sigură.”

a mărturisit Anastasia Barbu, studentă plecată la conservator în Scoția

Industria muzicii clasice devine un mediu toxic pentru cei care studiază instrumente încă din copilărie. Acest mediu toxic se dezvoltă pe baza competiției ce se regăsește în cadrul concursurilor și olimpiadelor școlare. „Este un mediu foarte competitiv, trebuie să rămâi foarte motivat pentru că o să îți iei multe șuturi de la diverși oameni.”, adaugă Anastasia Barbu. Elevii de multe ori devin anxioși sau frustrați pe parcursul anilor de studiu. Atât în relația cu alți elevi, cât și cu profesorii acestora, se dezvoltă un nivel de gelozie și de ranchiună. „Cel mai greu mi-a fost când am ajuns la școala de muzică în clasa a șaptea. A trebuit să recuperez să ajung la nivelul lor. Pianul era considerat un instrument pentru avansați.”, spune Iasmina, o fostă elevă a unui liceu vocațional din România.


Cum stă treaba în afara româniei?

Anastasia Barbu este o pianistă cu un parcurs în muzică interesant. A început să studieze pianul la opt ani. Patru ani mai târziu a fost înscrisă la un liceu cu profil vocațional, urmând ca în clasa a zecea să plece din țară. Era una din mândriile școlii, a participat la multe concursuri și olimpiade. A muncit și evoluat în câțiva ani de gimnaziu, cât mulți în toată cariera.

Anastasia a ales să se mute în Anglia pentru a-și depăși nivelul la pian. De ce să nu fi plecat? Numărul de oportunități este exponențial mai mare decât în România, la fel și al conexiunilor în domeniu. Toxicitatea în liceele vocaționale de acolo nu este atât de proeminentă, scopul principal fiind arta. Mentalitatea este mult mai deschisă când vine vorba de muzică în general, ce poți face cu ea și cu repertoriile pe care le cânți:

„Atmosfera este mult mai relaxată aici, dar la fel de motivantă. Este poate chiar mai motivantă, dar motivația aici este bazată pe creativitate, nu pe competiție.”, a mărturisit ea.

Tânăra a avut mai multe momente în care s-a simțit neîndreptățită pe parcursul anilor de studiu petrecuți în România. În general, acest sentiment apărea în preajma concursurilor și a olimpiadelor. Adesea, elevii care luau premii aveau profesori în juriu sau aveau conexiuni pe care ea nu le avea. Ea nu era singura aflată în această situație. Deși competiția și nedreptatea există peste tot, în România este mult mai prezentă la nivelul școlilor vocaționale.

„În Anglia dacă ești talentat și dacă muncești, ți se oferă la fel de multe oportunități. În același sens, chiar dacă ai conexiuni, dar nu muncești, ți se iau acele oportunități.”

Un moment memorabil din viața artistei s-a petrecut în timpul unei olimpiade. Aceasta se afla la faza națională din 2019, în București. Ca prin minune, lumina s-a stins în mijlocul piesei, lăsându-se întunericul în sală. Membrii comisiei nu au avut reacție, au rămas neclintiți în locurile lor. Anastasia a continuat să cânte, nefiind întreruptă de niciunul din jurați. Nu a oprit-o nimeni să se intereseze de ce s-a întâmplat.

„Am avut mare noroc, deoarece o altă profesoară care se afla în sală s-a dus și mi-a aprins lumina, pentru că altfel cred că aș fi cântat în beznă până la sfârșit.”

povestește amuzată tânăra artistă

Deși a avut multe momente în care era foarte anxioasă, pentru Anastasia pianul a rămas cea mai mare pasiune: „Nu am avut niciun moment serios în care aș fi vrut să renunț la muzică.”, spune ea cu mult drag de pian în suflet. Aceasta a continuat să cânte la instrument, terminând liceul în Anglia. În prezent, Anastasia studiază la conservator în Scoția. Ea muncește în continuare pentru a deveni o concertistă extrem de bună.


E mai convenabil să ai un alt job principal și să păstrezi muzica la nivel de Pasiune?

Iasmina a absolvit un liceu cu profil vocațional în urmă cu puțin timp. Aceasta a ales să se oprească din aprofundarea studiilor, alegând medicina veterinară în favoarea conservatorului. Ea a vrut ca muzica să rămână o pasiune. În prezent, Iasmina cântă într-un restaurant și oferă ore de pian copiilor.

În cazul acesteia, muzica a fost prezentă în familie, tatăl său cântând la evenimente. A fost înconjurată de muzicieni, oamenii din jur așteptându-se ca și ea să urmeze acest drum. Când era mică apăsa tastele de la calculator imaginându-și că sunt clape. Părinții ei, observând acest lucru, au considerat că i s-ar potrivi pianul.

Deși îi place mult să cânte, Iasmina nu a fost niciodată convinsă de ideea unei cariere de muzician:„Simțeam că muzica este pentru mine, dar nu la nivelul conservatorului. Nu mai voiam să mă simt restrânsă de o programă ca să pot evolua.” .

Având muzica atât de aproape, pentru ea nu mai reprezintă un factor de stres găsirea oportunităților. Viața ei nu mai depinde de găsirea unui loc de muncă în domeniul muzicii clasice. Acum își poate alege singură ce partitură vrea să învețe, ce repertoriu i se potrivește: „Muzica o poți face oricând, pentru mine nu e un motiv pentru care să mă stresez.”, afirmă ea într-un final.

Iasmina cântând la restaurant

Cum percep românii muzica clasică?

Deși experiențele profesionale ale Anastasiei și Iasminei sunt destul de diferite, există un numitor comun în poveștile lor. Oamenii au un mod superficial de a percepe muzica clasică. Majoritatea persoanelor care nu aveau legătură cu domeniul, considerau că este foarte ușor să faci muzică. Mulți percepeau cântatul la un instrument ca pe o metodă de relaxare.

„Oamenii nu erau foarte dornici să înțeleagă procesul, sau măcar să îi respecte pe cei care fac asta.”

a constatat Anastasia Barbu în perioada liceului petrecută în România

Din experiența ei cu oamenii din jur, Iasmina a înțeles că muzica clasică nu este la fel de apreciată pe cât ar merita să fie. „Însă să știi că sunt mulți oameni care o ascultă și vor să înțeleagă ceva din ea.”, a mai zis Iasmina. Unii chiar vor să aibă parte de o experiență completă și participă la concerte ale filarmonicii. Totuși, nivelul de apreciere al muzicii clasice a scăzut foarte mult la noi în țară. Un studiu realizat în anul 2020 și publicat de către cei de la Statista, arată nivelul scăzut de consum al muzicii clasice la noi în țară.

Având mai puțini oameni care ascultă acest gen muzical, și numărul angajaților în domeniu a scăzut. Astfel, cei de la Eurostat au realizat un tabel în care este prezentată situația angajărilor în domeniul cultural din Europa. Studiul realizat între 2015 și 2021 arată câți angajați cu studii de specialitate există în EU. În România, acesta a început să scadă după anul 2018, cel mai slab nivel fiind atins în 2021.