Mihaela & Cezar Derevlean

Mihaela și Cezar lucrează amândoi în IT ca Frontend Web Developers și au ales să-și dedice timpul lor liber unui hobby pe care îl au și anume „pasiunea pentru hârtie”. Firma se numește Motif Studio și acoperă o gamă mai largă de servicii, precum programare și design, dar principalele servicii oferite sunt crearea unei identități de brand, printare, design pentru invitațiile de nuntă și realizarea de produse precum felicitări, caiete, semne de carte și multe altele din acest domeniu.

Ideea înființării unei firme a venit în urma mai multor factori care au favorizat acest lucru și anume Cezar a avut în ultimul timp mai multe proiecte de freelancing în IT și avea nevoie de un PFA sau SRL pentru ca să poată oferi factură și să fie legală activitatea sa, iar Mihaela și-a dorit tare mult să realizeze invitații de nuntă, semne de carte și felicitări, iar pentru a le putea vinde legal avea nevoie, tot așa, de o firmă. În final, au decis să înființeze un SRL deoarece nu se ocupă doar cu oferirea unor servicii, ci și cu vinderea unor produse.

Prin această firmă, ei încearcă să aducă pe piață produse realizate din hârtie de înaltă calitate, realizate în România, „fără ca unii să fie nevoiți să dea o comandă în alt stat și să le vină peste câteva săptămâni”. Designul lor principal este unul minimalist, iar clientela lor sunt „persoane care preferă puținul pentru un efect frumos”. Materialele de calitate folosite de ei sunt achiziționate direct de la producători sau distribuitori din afară, în cantități mai mari.

Publicul țintă sunt „poate în special oamenii tineri care urmează să se căsătorească, cei care văd frumosul într-un design minimalist și care sunt încă în contact cu hârtia”.

Motif Studio

La întrebarea cu privire la implicațiile de a trebuit să țină cont când vine vorba de deschiderea propriei firme, Mihaela precizează câteva pe care le consideră ea ca fiind cele mai importante și anume:

  • o sumă de bani pe care să-i ai la dispoziție să-i investești „pe care cel mai probabil nu-i vei vedea înapoi în primul an”
  • deciderea sectorului de activitate a firmei și alegerea codurilor CAEN
  • informarea cu privire la legile din România în ceea ce privește contabilitatea firmei „și e bine ca în acest caz să apelezi la un third party, un avocat sau un contabil, care să se ocupe de acte și documente, dosarul fiind destul de stufos, iar ca începător care nu are acces la aceste informații este mai bine să apelezi la cineva care se știe și se pricepe pe partea asta, chiar dacă asta înseamnă niște bani extra – la urma urmei trebuie să te gândești cât ți-ar lua ție ca să faci toate actele respective așa cum trebuie și dacă merită timpul și efortul depus de tine versus să plătești pe cineva să-ți facă actele și să-ți spună unde trebuie să mergi ca să obții toate documentele”, precizând la final că „pentru noi a fost de mare ajutor să avem pe cineva care să ne facă actele, deoarece nu ne place”.

Când vine vorba de durata procesului de înființare a firmei, Mihaela menționează că acesta a durat aproximativ două săptămâni – „o săptămână de când am contactat contabilul, a făcut actele și dosarul, am depus dosarul la registrul comerțului și l-am luat și apoi încă o săptămână până când am luat CIF-ul cu RO de la intracomunitară, pentru a putea lucra și cu persoane din altă țară”.

În comparație cu competiția lor pe piață nu au atât de multă, deoarece „designul de pe piață în acest domeniu la momentul actual este destul de încărcat, iar noi mergem exact în direcția opusă, pe ceva mai minimalist”.

Un risc pe care îl implică orice firmă este „să nu meargă, adică să faci investiția (noi am investit în aparatură, imprimante, aplicații) și lumea să nu vrea să cumpere” sau, în această perioadă de pandemie în care există nesiguranța locului de muncă, „oamenii pot să nu aibă bani sau puterea de a cumpăra produsele respective”.  

În ceea ce privește echivalarea investițiilor, cei doi spun că acesta este un hobby pentru ei, nu este jobul principal, iar „faptul că putem să ne deconectăm de la o zi plină de la lucru și putem face ceva frumos și palpabil (pentru că, la urma urmei, în domeniul în care lucrăm nu sunt lucruri palpabile) este o satisfacție mult mai mare și putem zice deja că a meritat investiția de până acum”.

Comisia Europeană și rolul acesteia în activitatea economică și antreprenorială socială

Economia socială are ca scop punerea oamenilor pe primul loc și oferirea acestora locuri de muncă și de desfășurare a activităților prin întreprinderile sociale, organizații, asociații sau societăți culturale.

Scopul principal al întemeierii unei întreprinderi sociale ar trebui să fie aportul adus în favoarea cetățenilor – răspunderea la o nevoie sau soluționarea unei probleme pe plan social prin produsele sau serviciile oferite pe piață de aceasta – nu profitul adus proprietarilor sau acționarilor. Acestea mai au ca rolul și de a oferi locuri de muncă cetățenilor și de a produce astfel, o creștere economică sustenabilă.

Planul de dezvoltare sustenabilă a României

Documentele Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a României, Orizonturi 2013-2020-2030 (2008) și Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a României 2030 (2018) prezintă un plan structurat pentru România în vederea unei dezvoltări sustenabile în mai multe domenii, unele dintre acestea vizând dezvoltarea culturii antreprenoriale.

În ceea ce ține de reformele adoptate, „În 2017 s-a asigurat cadrul legal pentru organizarea și funcționarea de societăți antreprenoriale studențești (SAS), ca mecanism de sprijinire, dezvoltare și încurajare a spiritului antreprenorial în mediul universitar, în vederea creșterii competitivității universităților din România.”

„Pe plan economic este nevoie de garantarea unei creșteri economice pe termen lung de care să beneficieze cetățenii României. […] O asemenea abordare va crea o cultură a antreprenoriatului în care cetățeanul se poate realiza material și aspirațional.”

Printre obiectivele propuse atunci pentru anul 2020 s-a numărat „Promovarea culturii antreprenoriale și a deprinderilor necesare în tot sistemul de educație prin reînființarea și/sau modernizarea atelierelor școlare în învățământul profesional și tehnologic; organizarea de concursuri antreprenoriale bazate pe proiecte cu aplicare practică în și între unitățile de învățământ; […] extinderea societăților antreprenoriale studențești și încurajarea conlucrării acestora cu agenții economici pe bază de contract prin dezvoltarea de parteneriate între universități și reprezentanții mediului antreprenorial” (Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a României 2030, 2018).

România în raport cu celelalte state membre ale Uniunii Europene în domeniul antreprenorial

Conform Global Entrepreneurship Monitor (GEM), România se află cu sub media globală în acest domeniu când vine vorba de rata de oportunități percepute – 33,3% și totalul de activitate antreprenorială în stadiu incipient – 10,8%. Dar, în același timp, România depășește media globală în ceea ce privește rata intențiilor antreprenoriale – 29% și rata de activitate a angajaților antreprenori (rata de implicare a angajaților în activități antreprenoriale, cum ar fi dezvoltarea sau lansarea de noi bunuri sau servicii sau înființarea unei noi unități de afaceri, a unei noi sedii sau filiale) – 4,6%.

Conform datelor strânse de Eurostat și prezentate în Key figures on European business — 2021 edition, marile întreprinderi din România au reprezentat aproximativ 46% din valoarea adăugată în afacerile non-financiare a statelor membre UE, unde valoarea adăugată reprezintă „diferența dintre valoarea a ceea ce este produs și consumul intermediar care intră în producție, mai puțin subvențiile la producție și costuri, impozitele și taxele” (data.europa.eu).

În anul 2018, când a fost făcut ultimul recensământ în acest domeniu, în ceea ce privește rata de supraviețuire a întreprinderilor în economia de afaceri, cea realizată pe un an a fost de aproximativ 85% (mai mult decât media UE-27). Dar întreprinderile cu creștere mare au înregistrat cote deosebit de scăzute, cu un procentaj de 2,6% (mai puțin de 1 din 10 întreprinderi) din totalul numărului de întreprinderi în economia de afaceri a Uniunii Europene.

Când vine vorba de întreprinderi inovare active, România înregistrează cea mai mică cotă procentuală a întreprinderilor inovatoare din UE (16,3%) și a angajaților care lucrează în astfel de întreprinderi inovatoare (24,8%).

Întreprinderile inovatoare au ca scop „investiția în capacități productive care pot genera bunuri și servicii de calitate superioară și/sau costuri mai mici decât cele care au fost disponibile anterior” (Innovative Enterprise and Sustainable Prosperity, William Lazonick, 2017).

De aici rezultă faptul că există dorință în rândul adulților din România, dar destul de puține sunt puse în aplicare, iar o mare parte din cele care ajung să acționeze pe piață nu reușesc să înregistreze creșteri mari în comparație cu celelalte state membre ale UE.