În România, producerea de animație de orice fel (frame-by-frame, 2D, 3D, motion graphics etc.) nu este un domeniu foarte dezvoltat. Încă din 1920, când în România apar primele animații acestea nu se comparau cu ceea ce făceau țările vestice. Pe atunci, animația se făcea prin fotografierea unor desene ca mai apoi să fie redate în succesiune creându-se iluzia de mișcare.
În ziua de azi, această metodă este rudimentară, având în vedere că animația se poate face atât de ușor pe computere. Cel mai abordat stil în România este motion graphics, pentru seriale de animație precum Robotzi, Doi Degeaba, dar mai ales pentru reclame. Motion graphics este unul dintre cele mai ușoare moduri de a anima, dat fiind faptul că mișcarea este creată de un computer.
Paul Mureșan
Paul Mureșan este unul dintre cei mai cunoscuți animatori din România pentru filme de animație de scurtmetraj. El a câștigat în 2014 și 2016 premiul pentru cel mai bun film românesc la Anim’est prin filmulele ”Pui de somn” și ”Mamă, tată, trebuie să vă spun ceva”. Un lucru de remarcat la acestea, precum și celelate animații pe care le-a făcut, este că sunt făcute pe hârtie.
Da, îmi place mult pe hârtie. Dar trebuie, după aia, să le scanezi și să le faci, cumva, să meargă una după alta, și atunci îți trebuie un software. Foarte bune sunt After Effects, Premiere.
Paul Mureșan
Procesul lui de a crea filme de animație este, mai degrabă, destul de învechit. Acest stil este cel tradițional, merge pe principiul animării cadru cu cadru (frame-by-frame) și este un proces foarte exigent, durează foarte mult timp, plus nevoia de resurse, adică foi, creioane etc. de care nu ar avea nevoie dacă ar fii un animator digital. Înainte de a putea fi făcute pe computer, procesul creării de desene animate era asemănător cu cel al lui Paul, doar că implica desenarea pe foi de hârtie, iar după verificare urma procesul de a le da culoare, iar asta se făcea pe pelicule transparente pentru a urma conturul exact al desenelor de pe foi, după care urma să fie colorate. După toate acestea, peliculele erau fotografiate și se puneau cap la cap pentru a realiza succesiunea de imagini care va da iluzia de mișcare.
În cazul lui Paul, după ce au fost desenate și colorate toate foile urmează procesul de scanare.
În Photoshop editez desenele să n-arate ca și scanate, că scanner-ul le face un gri urât pe ele, sau mai este câte o pată și-atunci trebuie editată.
Paul Mureșan
Imaginile de mai sus exemplifică etapele prin care trece o imagine scanată.
Cum se naște o pasiune
Paul Mureșan s-a născut în 1988, în județul Bistrița-Năsăud. În anii ’90, România trecea printr-o schimbare majoră, iar oamenii nu duceau o viață atât de bună. Erau vremuri grele, atât pentru adulți cât și pentru copii.
Nu mai puteam de bucurie când eram mic că am văzut desene animate, că mi se pare că la Bistrița, unde am crescut, totul era ca un film de groază. Să copilărești în anii ’90, dacă te uiți înapoi te miri că suntem în viață. Era foarte aiurea perioada aia. România care era într-un fel de criză de identitate că ieșea din comunism în mod oficial și intra în chestia asta nouă de n-a înțeles nimeni nimic. Și se întâmpla foarte des ca lumea să se bată. Mi se pare că era foarte multă tensiune în anii ’90. Era foarte multă brutalitate, foarte multă violență la bloc.
Paul Mureșan
Copiii trăiau într-un mediu pe care azi l-am considera ostil. Printre activitățiile lui Paul și ale copiilor care mai erau cu el, erau aruncatul de castane în mașini, să dea foc la animale, aruncau cu seringi unii după alții (”Și astea, așa, amintindu-mi 2-3 chestii”). În ziua de azi activități de genul ar fi scandaloase, ar face vâlvă la toate canalele de știri. Asta trăiau, probabil, mare parte din copiii din România.
No bun, și aia era norma. Și-atunci, în contrast cu chestia asta destul de brutală, veneai în casă, se pornea televizorul și vedeai desene animate. A intrat faza asta de anime și într-o lume profund stricată a României tu să vezi animații aduse aproape până la perfecțiune, aproape, contrastul era foarte mare și se întâmpla să-mi placă mult lucruri care vin dintr-un contrast puternic cu noi. Am avut pasiunea pentru animație prin pasiunea exagerată de anime-uri.
Paul Mureșan
Dezvoltarea unui stil propriu
Din clasa a IX-a am mers la liceul de arte. Acolo m-au pus să fac pictură, nu eram cu pictura foarte tare, eram cu desenul mai mult. Dar nu aveau deschis secție de desen și a trebuit să fac pictură mulți ani, dar nu-s înnebunit după pictură. Se tot râdea de mine de cum pictam.
Am decis ca stilul meu să fie mâzgălicios, și am tot mâzgălit. Faptul că am îmbrățișat stilul ăsta imperfect m-a făcut să devin mai hotărât în stil. Și-atuncea s-a întâmplat să mai câștig niște premii și locul întâi la olimpiada pe țară la pictură. Și încă se punea problema dacă-s talentat sau nu, chiar daca luam premii.
Paul Mureșan
Deși au trecut mulți ani, Paul rămânea axat pe animație, chiar dacă nu avea cursuri despre asta, iar la vremea lui nu existau miile de tutoriale pe YouTube pentru a învăța animație.
Astăzi poți învăța multe lucruri pe internet (desen, istorie, programare, editare video și multe altele), dar prin 2007-2008 încă nu au apărut tutorialele de astăzi, și cum în România nu exista o facultate care are cursuri despre animație, Paul a găsit o soluție într-o altă parte.
La Cluj am mers la Facultatea de Arhitectură, apoi cu Erasmus în Germania și acolo am făcut prima animație; am stat 4 luni acolo. Și am făcut o animație foarte simplă, se numește ”Desen animat”.
Paul Mureșan
Animația, mai ales cum o face Paul, este un proces îndelungat. Poți sta săptămâni întregi doar pentru 10 secunde de animație. Astfel stai să te gândești, ce recompensă poți primi din munca ta?
Și foarte greu în animație nu-i că ai mult de lucru, ci că stai foarte mult cu tine. Și apoi am dat bătaie cu desene animate, că, deși e foarte greu, e un fel de energie care-ți vine înapoi din public. Și energia aia e destul de puternică și te face să mai faci. E și fascinant, să vezi că se mișcă ceva ce ai făcut.
Paul Mureșan
Contextul apariției animației în România
Animația în România începe, cu resurse sărăcăcioase, în 1920, când a fost prezentat în premieră ”Păcală în lună” de Aurel Petrescu. Față de țările occidentale care aveau o întreagă industrie de creare de desene animate, România era marginalizată, aceasta ducând la dispariția majoritară a desenelor animate în anii 30.
”Haplea” este primul desen animat românesc care a fost păstrat în arhiva națională. Acesta a fost creat de către Marin Iorda în 1927. Desenul se poate găsi pe YouTube, iar acesta este realizat în stil tradițional, prin desenarea de mână a cadrelor ca mai apoi să fie fotografiate și să fie redate succesiv. Din ce se poate observa în acel scurtmetraj este folosită introducerea de intertitluri pentru replicile personajelor. De asemenea se pot observa niște improvizații la mișcarea unor personaje, având un singur cadru (peliculă) mai mare care este mutat de-alungul obiectivului. Dacă e să o comparăm cu o animație de la Disney din același an putem observa o diferență în calitatea imaginii, a animației dar și faptul că este o animație de 3 ori mai lungă.
De-alungul anilor au fost puține încercări de a face desene animate până la apariția ”Animafilm” în 1964, un studio specializat în animație. Un număr considerabil de desene au primit premii la festivalele internaționale, iar Animafilm avea perioade când producea câte 60 de pelicule într-un an. Dar totuși, calitatea animațiilor nu se compara cu, de exemplu, ceea ce făcea Disney în 1970; animațiile în România erau încă sub nivelul producțiilor occidentale.
Activitatea studioului Animafilm s-a desfășurat în cea mai mare parte între 1964-1989. După revoluție aceasta se afla într-un declin, reușind să mai facă doar 15 scurtmetraje până în 2001. În 2005 a fost creat ultimul desen animat, ”Un alt fel de Love Story”, iar în prezent România nu mai are niciun studio de animație.
Ar putea reapărea studiourile de film?
Posibil să apară, dacă o să se facă mai multe lungmetraje, Animafilm făcea atunci scurtmetraje și seriale. Doar că, în momentul de față e atât de ușor să fii studio de animație, așa-i de simplu să faci filme acuma, e plin internetul de tutoriale și software de care vrei tu încât exclusivitatea de a face desene animate nu mai aparține studiourilor.
Paul Mureșan
Astfel că, dacă ai imaginație, răbdare și voință poți să devii oricând studio de animație. Există deja exemple de scurtmetraje, precum cele de la Paul Mureșan și ale altor YouTuberi, iar Animafilm nu trebuie să reapară pentru un lungmetraj. În România există potențial.
