Cu toții avem câte un moment în care vrem să evadăm din aglomerația cotidiană sau să ne tragem sufletul după o zi grea la serviciu sau la școală. Atunci te așezi pe o bancă, te relaxezi și inspiri adânc aerul bogat în oxigen. Dar ceva nu e bine. În loc să inspiri aer, îți umpli plămânii de fum de la țigara persoanei de pe banca alăturată. Te ridici și încerci să cauți un alt loc ferit în care să te poți bucura de o bine meritată pauză, însă așteptând culoarea verde la trecerea de pietoni, simți alt miros înecăcios care, de această dată, vine de la IQOS-ul doamnei din dreapta ta. Într-un final, renunți cu totul la ideea de a te relaxa în aer liber și pleci îngândurat spre casă. Mirosul de fum tot nu pare să te părăsească, însă nu e doar un fragment din imaginația ta pentru că domnul care merge în fața ta se bucură și el de o țigară.
Odată cu amenajarea unor spații speciale destinate fumătorilor și interzicerea fumatului în orice alt loc, numărul consumatorilor de tutun, cât și al morților cauzate de acesta, ar putea fi redus semnificativ. Conform unui articol publicat de Organizația Mondială a Sănătății, peste 8 milioane de oameni mor anual din cauza fumatului[1]. Dintre aceștia, în jur de 1,3 milioane sunt fumători pasivi[1], adică oameni care au fost expuși fumului provenit de la țigările altor persoane. Deși, în primă fază, această măsură ar putea crea inconveniențe majore oamenilor cu acest viciu, beneficiile sunt multiple, atât pentru ei, cât și pentru non-fumători. Desigur, există și limitări, o parte dintre acestea fiind legate de dificultatea pe care ar întâmpina-o autoritățile când vine vorba de proiectarea și construirea unor astfel de spații încât să se afle la o distanță rezonabilă unul de celălalt, dar și raportat la densitatea populației din acea zonă. O astfel de zonă ar putea fi prezentată sub forma unui spațiu bine delimitat în parc, în care oamenii pot fuma fără ca vreun nefumător să fie afectat.
Adoptarea acestei măsuri nu poate fi pe placul niciunui fumător deoarece ar însemna să se deplaseze o anumită distanță până la cel mai apropiat spațiu special amenajat, lucru care poate aduce disconfort. Pentru că multă lume profită de pauzele mici și rare de la locul de muncă sau activitatea pe care o desfășoară pentru a fuma o țigară, impunerea unei deplasări care e posibil să dureze mai mult decât pauza în sine duce la imposibilitatea îndeplinirii acestui act. Un alt argument ar fi faptul că prezența mai multor fumători într-un astfel de spațiu ar putea crea neplăcere și ar anula întreaga idee de pauză de relaxare.
Există deja măsuri în ceea ce privește spațiile în care este permis fumatul. În România, fumatul în spații închise este interzis, cu excepția celulelor deținuților aflați în închisori de maximă securitate și în camerele amenajate pentru fumat aflate în aeroporturi[2]. Acestea fiind spuse, fumătorii sunt deja restricționați când vine vorba de locurile în care pot fuma, pe când pentru non-fumători nu există astfel de limitări și se pot retrage în orice spațiu pentru a evita fumul de țigară.
Pe de altă parte, fumatul pasiv este cauzat de aflarea în aproprierea unuia sau a mai multor oameni în timp ce aceștia fumează și cauzează numeroase probleme respiratorii, cardiovasculare acute și cronice precum și cancer pulmonar. Odată cu interzicerea fumatului în spații închise, numărul fumătorilor pasivi a scăzut considerabil [3], însă există în continuare un procent semnificativ de copii și adulți expuși la fumatul pasiv. Dacă ar exista locuri special amenajate pentru fumători, șansele ca alți oameni să inhaleze în mod neintenționat fumul provenit de la țigări ar putea să devină chiar nule. De asemenea, și numărul fumătorilor ar scădea, dar mai ales cantitatea de tutun consumată într-o anumită perioadă de timp, dat faptului că ar necesita multiple deplasări către și de la locul în care această activitate este permisă.
Printre factorii care conduc la decizia tinerilor de a se apuca de fumat se află presiunea pe care persoane din cercul de prieteni o pun asupra lor sau chiar frica de a nu fi marginalizați. În urma unui studiu asupra impactului pe care influența activă, adică punerea de presiune, și cea pasivă, adică imitarea acțiunii, pe care o exercita persoanele din apropierea unui tânăr s-a ajuns la concluzia că „Influența pasivă (imitație) a semenilor a afectat fumatul tinerilor adulți mai degrabă decât influența activă (presiunea) a semenilor. Astfel, eforturile de renunțare la fumat ar trebui să vizeze prevenirea interacțiunii cu colegii fumători și creșterea gradului de conștientizare cu privire la impactul acestuia.”[4] Un alt factor major este și mediul familial deoarece copiii ai căror părinți sunt consumatori de tutun sunt mult mai predispuși la adoptarea acestui viciu, așa cum spune un alt studiu care, de această dată, urmărește influența familiei asupra dezvoltării obiceiului de a fuma zilnic. „Rezultatele prezente indică faptul că fumatul părinților contribuie la apariția fumatului zilnic la adolescenți, chiar dacă părinții practică un bun management al familiei, dețin norme împotriva consumului de tutun în ceea ce îi privește pe adolescenți și nu-și implică copiii în propriul consum de tutun.”[5] Cu toate acestea, este aproape imposibil să controlezi consumul de tutun al oamenilor atunci când se află în intimitatea propriei locuințe.
În concluzie, beneficiile adoptării unei astfel de măsuri depășesc cu mult inconveniențele pe care le creează, venind atât în folosul nefumătorilor, cât și al fumătorilor. Deși există mulți consumatori de tutun care s-ar opune inițiativei de a fuma doar în locuri special amenajate, pe temeiul argumentelor aduse la început și nu numai, trebuie sa luăm in considerare și cei 68% dintre fumători care își doresc să renunțe la acest viciu, peste jumătate încercând cel puțin o dată să o facă.[6] „Fumătorii care nu pot sau nu doresc să renunțe ar beneficia de o reducere treptată a numărului de țigări fumate zilnic, având în vedere beneficiul acestei măsuri în probabilitatea renunțării.”[7] Acestea fiind spuse, fumătorii care își doresc să renunțe ar avea mai multe șanse de succes, iar cei care și-au format deja un obicei și nu doresc să renunțe, ar fi nevoiți să își reducă numărul de țigări fumate ceea ce i-ar putea determina să ia in considerare stoparea sau, pur și simplu ar avea un beneficiu considerabil asupra sănătății lor.
Surse:
- Organizația Mondială a Sănătății, 2023. Tobacco
- Tobacco Control Laws, 2024. LEGISLATION BY COUNTRY/JURISDICTION, ROMANIA
- Gorini, G. et al., 2019. Burden of disease attributable to second-hand smoke exposure: A systematic review, Preventive Medicine, Volume 129
- Harakeh, Z. et al., 2012. The impact of active and passive peer influence on young adult smoking: An experimental study. Drug and alcohol dependence, 121(3), pp.220-223
- Hill, K.G. et al., 2005. Family influences on the risk of daily smoking initiation. Journal of Adolescent health, 37(3), pp.202-210
- Babb, S. et al., 2017 Quitting smoking among adults—United States, 2000–2015. MMWR Morbidity and Mortality Weekly Report, 65(52), pp.1457–1464
- Begh, R. et al., 2015 Does reduced smoking if you can’t stop make any difference? BMC Medicine
