De la speranțe neîmplinite la o nouă șansă
Marius și Andreea Conțiș, un cuplu din Sibiu, au ales să parcurgă calea complexă a adopției, după ce eforturile de a avea un copil pe cale naturală au eșuat. “După trei fertilizări in vitro fără succes, ne-am dat seama că acest vis poate deveni realitate printr-un alt drum”, povestește Andreea. Decizia lor a fost profund personală, dar susținută necondiționat de familie.
Adopția a fost privită inițial ca un „plan B”, însă pe măsură ce s-au documentat și au trecut prin proces, cuplul a descoperit că această alegere le oferă șansa nu doar de a deveni părinți, ci și de a oferi unui copil un cămin iubitor.
“Nu am impus un profil rigid copilului pe care ni-l dorim, dar visăm să găsim un copil sub patru ani sau chiar doi frați care să rămână împreună” spune Andreea
Un proces complex pentru siguranța copilului
În România, adopțiile sunt reglementate de Legea nr. 273/2004, revizuită în 2012, care a transformat procesul într-unul mai laborios. Scopul principal al acestor schimbări legislative este protejarea interesului copilului. “Am aflat despre trecutul sumbru al adopțiilor din anii ’90, când copiii erau deseori traficați sau declarați decedați pentru a fi vânduți. Este o realitate dureroasă, dar necesară de înțeles pentru a aprecia rigurozitatea actuală”, explică Andreea.
Procesul modern implică evaluări detaliate ale familiei adoptive, cursuri de pregătire și colaborarea cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC). “Este un proces complex, dar necesar pentru a asigura securitatea copilului”, subliniază Marius.
Provocările relației cu asistentul maternal
“Cred că e o chestiune de noroc, deși în mod cert nu ar trebui să fie așa. Contează mult și persoana asistentului maternal la care se află în prezent copilul și vârsta copilului. Ce am observat și am auzit sau citit din experiențele altor doritori, sunt cazuri de asistenți maternali care încearcă să influențeze copiii propuși adopției. Nu aș putea afirma cu tărie că este un abuz emoțional al asistentului asupra copilului, dar aș putea să mă gândesc că în momentul adoptării unui copil din familia asistentului maternal, acesta își pierde obiectul muncii, cu tot ceea ce înseamnă acest lucru, mai ales indemnizația. Am mai auzit și de asistenți maternali care nu ezită să ii folosească la diferite munci pe copiii mai mari. Probabil rolul DGASPC este cel mai important, dar ar putea exista feedback și din partea profesorilor și educatorilor acestor copii, în cazul în care frecventează o unitate de învățământ”, subliniază Andreea. Pentru cuplul sibian, rolul DGASPC este esențial în medierea acestei tranziții delicate.
Situația copiilor din sistemul de protecție din România
Conform documentelor oficiale de la Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, in România, numărul total al copiilor din sistemul de protecție specială era, la sfârșitul lunii iunie, de 37.266. Dintre aceștia:
- 9.954 de copii (26,7%) se află în servicii de tip rezidențial, majoritatea în instituții publice;
- 27.312 de copii (73,3%) sunt îngrijiți în medii de tip familial, fie la asistenți maternali (15.263), fie la rude (9.457), fie la alte familii sau persoane (2.592).
Această distribuție reflectă eforturile de dezinstituționalizare, promovând integrarea copiilor în medii familiale care le oferă șanse mai mari pentru o dezvoltare armonioasă și integrare socială.
Perspectivele instituționale
Liliana Agârbiceanu, reprezentantă a DGASPC Sibiu, declară: “Adopția este un proces care implică nu doar familiile adoptive, ci și o întreagă echipă de profesioniști. Scopul nostru este să găsim cea mai potrivită familie pentru fiecare copil, asigurându-ne că acesta va beneficia de un mediu sigur, stabil și plin de iubire.”
DGASPC Sibiu oferă sprijin atât înainte, cât și după finalizarea adopției, prin consiliere psihologică și monitorizare. “Ne dorim ca fiecare copil să își găsească locul într-o familie care să îi ofere șansa unui viitor mai bun”, adaugă aceasta.
O nouă șansă pentru toți cei implicați
Pentru Marius și Andreea, adopția este mai mult decât o soluție; este o promisiune. Ei așteaptă cu nerăbdare să își întâlnească viitorul copil sau copiii, visând să le ofere nu doar o casă, ci și o familie iubitoare. “Ne dorim să le oferim iubire necondiționată și o viață frumoasă. Suntem pregătiți pentru această responsabilitate și pentru bucuria care vine cu ea”, conchide Andreea.
Procesul adopției este complex, dar, așa cum subliniază poveștile de succes, este o călătorie care merită fiecare efort. Pentru familiile care aleg această cale și pentru copiii care primesc o nouă șansă la viață, adopția reprezintă un act suprem de iubire și curaj.
