Adolescența nu e ușoară pentru nimeni. Totul se schimbă. Intri la liceu, dintr-o dată nota 7 e motiv de bucurie, auzi ”lasă că și tu o să te apuci de fumat până termini a 9-a” de la fiecare coleg fumător, te gândești că imediat ești major și viața nu va mai fi la fel de roz, observi că te holbezi cam mult la colega de bancă- iar tu ești fată. Sau la colegul-iar tu îi ești tot coleg.
Și nu realizezi atunci că simplul ”Hopa” spus cu vocea minții ascunde multe hopuri care îți vor sări în cale când te aștepți mai puțin
–îți sar în cale și te mai și lovesc peste față.
Ideea e că să fii in the closet sau ”în dulap” nu e tot timpul funny. Uneori e. Dar să fii nesigur până și de statutul de chiriaș al unui astfel de șifonier retoric este o altă poveste.
Există oameniconfuzi în legătură cu sexualitatea lor. Confuzia e de obicei datorată lipsei de experiență cu persoane de un anumit gen și e o stare temporară, deoarece cu timpul situația se clarifică, ”poate e doar o fază, mamă”, dar și fazele sunt valide.
Ca un termen decomparație, trebuie să vedem puțin cum e viața cuiva care e sigur de orientarea sa sexuală de altfel.
George, 16 ani, din Cluj Napoca, declară:
”Prima dată am luat în calcul faptul că aș putea fi gay deoarece atunci când vedeam băieți frumoși ziceam că sunt ”bunoci”. Asta se întâmpla când aveam în jur de 14 ani. A fost o chestie pe care am observat-o în timp, nu a fost un moment specific. Nu am avut perioadă de negare, dar eram destul de șocat de situație și nu știam dacă e bine sau nu, cu atât mai mult că până la 15 ani nu am avut contact cu nimeni din comunitate. Mi-a plăcut de o fată când eram în faza de acceptare, credeam că sunt bi pe vremea aia.
I-am spus că o plac. A rămas șocată, credea că sunt gay. În sfârșit, aparent a știut ea mai bine ca mine.
Încetul cu încetul am avut prima relație cu un băiat și după aceea m-am simțit atras doar de băieți. Până la prima relație cu un băiat am avut o perioadă de confuzie.
După ce m-am obișnuit cu ideea asta, i-am spus prietenei mele cele mai bune.
Cumva, a aflat toată școala și o vreme am fost bullied, apoi lucrurile s-au calmat. Profesorii nu luau măsuri, am fost bruscat de față cu ei.
În familie doarfratele meu știe orientarea mea sexuală, îmi e frică să le spun părinților, nuștiu cum ar reacționa.”
Victor, 22 ani, din București, spune:
”Mi-am pus întrebări după ce un coleg de al meu mi-a atins fundul ”din greșeală” în vestiar în timp ce ne schimbam. Deși eram mic, am simțit cum mă treceau toți fiorii și îmi plăcea senzația. Eram în școala primară. Am avut o iubită când eram în gimnaziu, deși eu zic că nu se chiar pune. The ringing bell a fost cu iubita aceasta, stăteam în pat unul lângă altul și mă simțeam inconfortabil de-a dreptul.
I-am spus unui prieten foarte apropiat. A fost surprins, dar nu într-un sens negativ, pur și simplu mirat. Părinților însă le-am spus după 8 ani, la sfârșitul clasei a12-a.
Îmi era frică de cum vor reacționa, deoarece am văzut povești ale altor băieți care au fost dați afară de familie, și lucruri de genul acesta, îmi era frică să pic în oala aia.
Până le-am spus părinților, au aflat restul prietenilor mei și bunica, a fost foarte înțelegătoare.
Sunt out of the closet, dar nu la toată familia, deoarece părinții mei vor să țină chestia asta oarecum sub cearșaf. Dacă așa vor ei, pe mine nu mă deranjează.
Cam toți anii deșcoală am fost bullied, în afară deșcoala primară, clasa a 12-a și anul curent de master. Eram izolat de băieți și la facultate, se luau de mine, îmi ziceau în tot felul. Stăteam cu fetele. Profesorii cam băgau sub preș subiectul acesta cu LGBT bullying, doar doi profesori susțineau ideea de drepturi egale.
Prejudecăți față de comunitate nu am avut niciodată, dar am avut o perioadă foarte scurtă încare susțineam LGBT dar nu mă gândeam că aș putea face parte.”
Deeya, 19 ani, din București, declară:
”Niciodată nu am simțit atracție pentru tipi, am fost cu tipi, dar nu mă simțeam wow. Cred că eram undeva prin generală și aveam o profesoară tânără care îmi plăcea mie tare. Am crezut la început că e admirație, dar după o vreme mi-am dat seama că e altceva. Apoi am căutat pe net chestii de genul ”ce înseamnă asta”. Prin liceu, în primul sau al doilea, an am întâlnit o tipă și chiar îmi picase cu tronc.
După toate astea, mi-am dat seama că eram fericită când vedeam fete. Și până în ziua de azi nu mă pot uita la un băiat și să mă simt atrasă.
Un an întreg mi-a luat să accept asta, prima mea relație a fost așa un dezastru. Adică din cauza fricii am fost depresivă și instabilă emoțional. A fost messed up rău, dar pur și simplu cu timpul am început să vorbesc cu cei apropiați, să mă accept pe mine și să îmi dau seama că nu e o crimă, e ok, atâta timp cât e iubire. Am avut conversații lungi cu tata despre asta, săracul, m-a înțeles deși mă comportam copilărește.
O dată am fost la opetrecere și am văzut o fată și mă tot holbam la ea și a venit la mine să măîntrebe când vine artistul care va cânta și eu mă blocasem. După asta am maivorbit cu ea, dar nu i-am luat facebook-ul sau ceva, însă o cunoștință comună afăcut un grup cu mai mulți care am fost la petrecere, era și ea acolo. Am început să ieșim în oraș împreună și când mi-am făcut curaj să îi spun că oplac, mi-a zis că și ea mă place și am rămas foarte confuze amândouă. Am fost împreună o vreme, dar ne-am despărțit cam cu sad ending, dar hei, nu sunt aici să spun povești triste.
Am reușit săprind curaj să îi spun prietenei mele cele mai bune că îmi plac fetele și cu timpul toți prieteniimei au aflat. Familia nu știe, atâta doar că m-a prins mama anul trecut cu unhickey de la o tipă și am avut scandal.”
Matthew Underwood
Life is full of confusion. Confusion of love, passion, and romance. Confusion of family and friends. Confusion with life itself. What path we take, what turns we make. How we roll our dice.
Flavia, 20 de ani, din Alba Iulia, zice:
”Nu a fost o întâmplare anume, a fost un fel de proces. Un mare factor l-a avut muzica, în sensul că de mică aveam cântărețe preferate pe care le tratam ca pe niște modele în viață, doar că mai apoi după ce am crescut și am început să ascult kpop (adolescentă fiind), fetele dansau și arătau așa de bine, am început să le văd mai mult decât modele în viață. Am început să am gânduri de genul
”Este foarte drăguță, nu m-ar deranja să ne sărutăm”.
Puțin câte puțin am început să realizez că simt și lucrul acesta când mă uit la unele fete și că este o parte din mine care gândește așa. Plus că uneori când stăteam peste noapte la o prietenă mă întrebam dacă o plac, îmi venea gândul acesta.
Perioada de negare nu aș putea zice că am avut-o, pentru că întotdeauna am crezut că nimeni nu e 100% heterosexual (am citit asta undeva mai demult și am rămas șocată pentru că e adevărat, mi-am luat mindblown). Faza cu plăcutul fetelor a venit natural și am acceptat-o după ce mi-am dat seama că nu m-ar deranja să sărut o fată. Plus că sunt foarte deschisă și accept ușor orice fel de om, deci probabil de aceea mi-a venit ușor să accept ce simt.
Nu am vorbit despre chestia asta decât cu două prietene. Nu aș zice că s-a ivit ocazia sau o dorință prea mare de a spune, având în vedere că eu nu aș vrea să am o relație cu o fată, dar în rest nu m-ar deranja să fac ”una alta” cu o fată, nu prea am simțit nevoia să merg și să spun lumii. Dacă aș ști că o persoană e homofobă sau rasistă nu i-aș zice, deci în sensul acesta îmi e frică. În rest, dacă se ivește ocazia și e naturală discuția e ok, doar că nu am prea pățit să vorbesc despre LGBT. În schimb, am zis de multe ori că îi accept, unui profesor și unui unchi, sunt de părere că trebuie să îi acceptăm.
Nu știu dacă se consideră o experiență amuzantă, dar o dată i-am cerut unei prietene să îmi trimită secvențe dintr-un film lesbian, eram curioasă.
Prejudecăți față de comunitate nu am avut niciodată, deoarece de mică am iubit cel mai mult iubirea. Mă uitam la desene și trăiam pentru momentele când apărea o fază drăguță cu un cuplu. Iar iubirea e tot iubire oricum ar fi ea, fată cu fată sau băiat cu băiat, nu m-aș putea uita cu ură la ei.”
Andreea, 20 de ani, din Dej, spune:
”Am început să iau în calcul după o petrecere. Acolo m-a întrebat o prietenă dacă poate să mă sărute și mă gândeam ”Da, sigur, de ce nu”, nu se întâmplă nimic rău. După seara aia, am cam început să mă gândesc
Do I really like only dudes?
Adică mereu cumva mă uitam la fete pe stradă sau la TV, dar asta a sunat clopoțelul. Spun că sunt confuză totuși pentru că nu știu încă 100% ce îmi place, știu că îmi plac fetele, dar nu știu exact în ce mod, și față de băieți am păreri împărțite. Nu m-aș putea pune într-o categorie încă.
Le-am spus unorprieteni, dar cam atât. Mi-e frică să zic familiei, sunt destul de sigură că arfolosi scuze cu ”Ești doar confuză” și chestii de genul. Adică sunt confuză,dar nu în sensul acela. Am acceptat LGBT de la început, mi se pare o chestienormală atâta timp cât se iubesc.”
Lorena, 19 ani, din Alba Iulia, declară:
”La mine totul a început prin clișeul ”fell in love with my best friend”. Bine, nu chiar in love. Dar am realizat că aveam un crush pe ea. Fiind prietene, mi-a fost greu să îmi dau seama, petreceam mult timp împreună, ne spuneam orice și operioadă sentimentele s-au ascuns sub cele de prietenie. Mi-a fost greu să accept lucrul acesta, am avut o perioadă de negare de vreo trei ani. Eu am acceptat mereu comunitatea LGBT, dar nu îmi imaginam să fac vreodată parte din ea. E și toată stigma asociată lor. Prietenii mei erau deschiși, dar majoritatea oamenilor erau împotrivă, inclusiv părinții mei strâmbau din nas și nu voiau să discute nimic legat de comunitate dacă se ivea ocazia.
O povestea muzantă și oarecum tristă o am de la o Bobotează, acum trei ani. Preotul care venise a adus un tabel și ne-a spus ”Aceasta este o listă de semnături împotriva căsătoriilor persoanelor de același sex. Dacă doriți, semnați.” Nu știu de ce au organizat ”petiția” asta, nu țin minte să fi fost vreun pericol în acest sens, legalizarea acestor căsătorii. Și eu m-am blocat o secundă, după care am spus că eu sunt pentru.
”Nu, nu, noi facem listă doar cu cei împotrivă.” S-a oprit puțin, s-a uitat la mine și m-a întrebat ”Ești cumva pe invers, ai prietenă?”
La vremea aceea eram în perioada de negare și am răspuns cu ”nu”, dar toată chestia în sine m-a șocat. A mai și spus ”A, bine, erai prea frumoasă să fii lesbiană”. Nici nu vreau să mă gândesc în ce fel vede îi acest bărbat pe cei din LGBT. În plus, faptul că tata a semnat foaia aia nu a fost foarte încurajant.
Oamenii în care am încredere că nu mă vor judeca știu, le-am spus cum stă treaba. Aș înțelege dacă doar adulții și cei mai în vârstă ar fi așa de intoleranți, însă exemplele de homofobie între tineri, chiar foști colegi de clasă de ai mei, mă fac să fiu foarte reticentă în a spune pur și simplu oricui.
Totuși, eu măconsider confuză pentru că nu am chiar avut ocazia de a experimenta nici cufetele, nici cu băieții. Cu băieții cu atât mai puțin. Am momente de confuzieși în mintea mea, uneori nu știu ce să mai cred. Așa că am zis că nu pun oetichetă pe sexualitatea mea până nu știu unde mă încadrez.”
Grafic-numărul estimativ de persoane participante la Bucharest Pride, perioada 2007-2018
În România, subiectele legate de comunitatea LGBT au început să fie abordate în presă, au o expunere mai mare decât în trecut, însă stigma socială este prezentă și puternică. Îi afectează și pe cei care deja se identifică drept LGBT, și pe cei care încă nu știu ce să creadă.
Surround yourselves with love and tacos, not negativity
