Un subiect cu care ne intersectăm zilnic și pe care deseori nu îl înțelegem sau nu îl aprofundăm cum ar trebui. Un subiect delicat, care implică emoții din ambele părți. Cazurile de abuz în privința copiiilor sunt prezente zilnic în viața mea, a ta și a fiecărei persoane care uneori doar se plimbă pe străduțele mici și sărăcăcioase din mediul rural.
Așadar, am pornit pe drumul înțelegerii mentalității a părinților, a copiiilor și a celor care încearcă să combată abuzul. Un drum anevoios, pe care o dată ce îl iei la pas, îți este greu să te întorci, să nu bagi de seamă și să zici la fel ca alte zeci de persoane: “Asta nu este treaba mea”.
Inițiative demne de apreciat
Trăim într-o perioadă în care este ușor să realizezi orice proiect pe care ți-l dorești, dar este important să te cunoști pe tine și să știi că poți continua o asemenea inițiativă.
Una dintre persoanele cu o astfel de inițiativă și care mi-a fost alături pe drumul pe care l-am parcurs pentru a-mi răspunde la întrebările cu privire la abuzurile copiiilor a fost Nicoleta Bogoș. Învățătoare, Event Manager al Câmpulung Film Fest, Manager al Bibliotecii Municipale Câmpulung Moldovenesc, dar și fondator și președinte al Asociației Licuricii Fericiți.
Ne pasă cu adevărat ce se întămplă cu copiii noștri?
Trăim într-o lume mediatizată, într-o lume în care informația este doar la un click distanță, într-o lume în care distribuim aproape tot ce ne apare în feed, dar cu toate acestea de multe ori pierdem esența articolelor, esența anumitor postări, nu vedem în spatele barierelor digitale și asta este destul de trist.
Vedem zilnic articole, studii, postări despre abuzuri sexuale, abuzuri fizice, psihice și așa mai departe, dar nu ne concentrăm cu adevărat pe ce se bazează toate acestea. De exemplu, ultima postare pe care am văzut-o de acest fel a fost despre abuzurile sexuale asupra minorelor și din păcate numărul este îngrijorător de mare.
Întrebarea la care doresc eu să răspund este dacă oare chiar ne pasă despre minorii societății, despre abuzurile asupra acestora care nu încetează niciodată. Abuzuri care uneori încep în sânul familiei, continuă în instituțiile de învățământ și mai apoi în societate. Și curiozitatea mea este că oare unde suntem noi în tot acest timp, adulții care s-ar presupune că trebuie să-i protejăm, să le fim alături, să-i educăm și să le conturăm sau măcar să-i ajutăm să-și contureze drumul pe care vor să-l urmeze.
Abuzul, un comportament involuntar
Președinta asociației mi-a povestit despre cum abuzul asupra micilor omuleți este involuntar de foarte multe ori, despre cum nu mereu ne dăm seama că am comis un abuz asupra fragilelor suflete și despre cum astfel zilnic copiii sunt supuși unui abuz constant.
Nicoleta spune că într-adevăr, copii din mediul rural sunt mai predispuși asupra abuzurilor, dar acest lucru nu înseamnă că micii omuleți din mediul urban sunt scutiți de către astfel de practici. De-a lungul carierei dumneaei a întâlnit copii din familii cu situații precare, copii din familii cu o situație financiară conformă, copii cu probleme familiale și lista poate continua.
Desigur, educația este un punct important în tot acest proces despre cum ieșim din bula societății, despre cum spargem tiparele și despre cum reușim să-i înțelegem pe cei de lângă noi. Dar nu tot timpul educația este de vină atunci când manifestăm un abuz, uneori pot fi doar frustrările noastre vărsate asupra omuleților. Totodată, Nicoleta Bogoș povestește cu tristețe în glas că majoritar ne ocupăm de partea materială și lăsăm partea emoțională deoparte, că nu o prețuim așa cum ar trebui.
Să vedem ce zic studiile și cercetările
Am fost surprins plăcut să văd că s-au creat cercetări pe copiii și familiile acestora din peste 10 orașe din România. La această cercetare au participat elevi din atât din mediul rural, cât și elevi din mediul urban, din ciclul de învățământ primar, gimnazial și liceal. Cercetarea a fost conturată și realizată de către organizația non-profit, Salvați Copiii. Vezi locațiile în care s-a desfășurat studiul de caz mai jos.
Cei de la Salvați Copiii au detaliat cercetarea destul de mult, de la situația financiară a familiilor elevilor, la comportamentele părinților și copiiilor, la siguranța în sânul familiei, până la instituțiile de învățământ. Conform studiului acestora, principalele cauze ale neglijării și abuzului asupra copiilor sunt sărăcia, promiscuitatea, numărul mare de copii nedoriți, dar și lipsa sprijinului.
Un incendiu, un leu în buzunar și acoperișul lui Moș Crăciun
Totul a început din iubirea față de ceilalți, dintr-o “comunitate unită” și “pusă pe fapte mari”, așa cum ar spune și Nicoleta. Printre primele inițiative ale dumneaei a fost construirea unei fântâni într-o comună de lângă Fălticeni, unde o familie formată din copii și mamă era nevoită să cumpere cana de apă de la vecini contra cost, cu suma de 1 leu.
În ziua sfințirii fântânii din sat și a inaugurării acesteia, Nicoleta povestește cu un glas tremurat cum a izbucnit un incendiu la familia respectivă. Incendiul a avut loc chiar înaintea Crăciunului și a dus la destrămarea acoperișului, dar și la rănirea unui copil din familie.
După multe apeluri, cunoștințe și minute de gândit, Nicoleta Bogoș a găsit soluția perfectă pentru a-i oferi suportul medical copilului. Nicoleta relatează cum în data de 15 noiembrie, acum aproximativ 7 ani, doar cu un singur leu în buzunar, și-a asumat că va reconstrui casa familiei imediat după ce copilul prins în flăcările incendiului a prins-o de mână și a întrebat-o cu o voce caldă de copil: “Așa-i că Moș Crăciun va veni cu un acoperiș nou?”.
Nicoleta spune cum întreaga poveste a avut un final fericit, cum în final familia și-a petrecut Crăciunul în noua casă și cum numele asociației a fost ales chiar de către micul omuleț, care atunci când a văzut noua locuință, i-a îmbrățișat și i-a căutat de aripi de licurici, pentru că “le-au adus atâta lumina în viața lor”.
Dumnezeu a deschis o fereastră și ne lasă să ne uităm la televizorul lui
Nicoleta consideră că nu “doar familiile copiiilor manifestează abuzuri asupra acestora, ci și întreaga societate, sistemele de învățământ și de conducere”. Nimeni nu cere părerea micilor suflete atunci când există o schimbare în sistemul de învățământ sau are loc un eveniment în familie sau societate. Deseori copiii sunt supuși să accepte schimbările luate de adulți mai tot timpul și să nu ia decizii pentru ei, fiindcă “știu eu ce e mai bine pentru tine” este răspunsul pe care adesea îl primesc.
I-am cerut Nicoletei să povestească câteva momente pe care nu le va uita, câteva momente care îi dau putere să continue cu zâmbetul pe buze în fiecare zi. A povestit cum la una dintre edițiile Câmpulung Film Fest, în seara unei proiecții în aer liber de pe Dealul Bodea din Câmpulung Moldovenesc, locul unde trăiesc câteva zeci de suflete, în momentul în care a început filmul, micii omuleți, care nu erau obișnuiți cu ecranele de câțiva metri pătrați și cu conceptul de cinema, au zis că “Dumnezeu a deschis o fereastră și ne-a lăsat să ne uităm la televizorul lui.”
Scurt. La obiect
După zilele de studiu a comportamentelor părinților, copiilor, societății și după conversația avută cu Nicoleta Bogoș, am ajuns la câteva concluzii.
- “Materialul bate emoționalul”. Trăim, respirăm și muncim pentru partea materială din viețile noastre și deseori partea emoțională este uitată.
- “Nu știm când să spunem nu”. Suntem o societate încăpățânată, o societate în care trăim după învățăturile bunicilor, care nu sunt mereu actualizate pentru momentele din aceste timpuri.
- Ne lăsăm duși de valurile societății. Sunt foarte puține persoane care înnoată invers valurilor societății, care se gândesc să schimbe și să marcheze viețile altora.
- “Nu știm să oferim înapoi societății bunătatea care ne este oferită”. Din toate poveștile auzite și din tot ce am văzut în jurul meu, majoritatea dintre noi nu știm să oferim partea bună înapoi comunității, nu știm cum putem schimba viețile celor care ne înconjoară, dar nici nu facem ceva în acest sens.
- Ne vedem de părticica noastră. De multe ori nu suntem în stare să vedem în spatele barierelor umane, nu suntem în stare să deosebim binele de rău, iar când o facem revenim mai rapid ca niciodată înapoi la locul nostrum pentru a nu-i deranja pe cei din jurul nostru.
- “Toți facem abuzuri”. Involuntar de cele mai multe ori, manifestăm abuzuri sub diferite forme pentru cei de lângă noi.
- Nu conștientizăm și nu internalizăm. De multe ori trec lucruri pe lângă noi pe care nu le înțelegem și le disecăm cum ar trebui.