Termenul de “teorie a conspirației” poate fi definit ca fiind convingerea că anumite situații, fenomene sau evenimente sunt manipulate și orchestrate în secret fie de oameni puternici, fie de guverne sau organizații, fie de forțe malefice, motiv pentru care nu pot fi ușor explicabile prin mijloace obișnuite sau oficiale de interpretare a acestora. Teoriile conspirației au constituit mult timp și continuă să fie un element al culturii populare, iar teoreticienii culturali, sociologii și psihologii au avut lucruri de spus despre teoriile conspirației și despre oamenii care cred în ele.
Cum se face, totuși, că teoriile conspiraționiste capătă proporții? Adesea ele par să vină cu o explicație logică a faptelor sau a situațiilor mai puțin accesibile înțelegerii publicului și dau, în mod fals, impresia că informațiile sunt bine structurate, iar situația, stăpânită și controlată, însă, în perioadele de incertitudine au demonstrat faptul că nevoia de claritate combate orice prepus.
La baza acestor teorii conspiraționiste stau adesea suspiciunile oamenilor, cei care le lansează întreabându-se cine beneficiază de evenimentul sau de situația respectivă. Ei apoi identifică multiple elemente pe care le modelează în așa fel încât să se potrivească teoriei, prezentându-le drept dovezi.
Odată ce au prins rădăcini, teoriile conspirației se pot dezvolta rapid. Ele sunt greu de combătut, deoarece orice persoană care încearcă să o facă este considerată ca fiind implicată în conspirație. Cu toate acestea, în acest articol vom urmări, încerca si explica o serie de teorii conspiraționiste cu scopul de a le demasca.
1.Illuminati
Illuminati este o societate secretă înființată în Bavaria de Adam Weishaupt în anul 1776, o societate care a luat naștere într-o perioadă de instabilitate ideologică, marcată de influența politică puternică a Bisericii Catolice și de noile idealuri ale raționalismului, ale libertății religioase și a drepturilor universale ale omului. Weishaupt decide să își răspândească ideile prin intermediul unei societăți secrete care “face lumină” asupra ideologiei false a bisericii.
Cu cât Illuminati câștiga membri, cu atât mai frecvent ideologia lui Weishaupt a devenit o inspirație atât pe plan religios, cât și pe plan politic, întrucât majoritatea membrilor (inclusiv savanți influenți și politicieni) își aveau originea în elita bogată a societății. Existența Illuminati a devenit un secret deschis, iar ca urmare guvernul bavarez suspicios a început să urmărească membrii grupului Illuminati. Chiar și după o perioadă în care toate societățile secrete au fost interzise, Illuminati a devenit mai cunoscut decât a fost până atunci. Arhivele bine documentate ale guvernului bavarez declară că Illuminati au continuat să ativeze și au orchestrat căderea monarhiei. În ciuda dizolvării ulterioare a societății și exilarea liderului Weishaupt, idei similare ale unei conspirații Illuminati împotriva guvernului au continuat să prindă contur pe întreg parcursul istoriei chiar și după dispariția ofocială a Illuminati.
Deși ideea unui grup secret ce orchestrează lovituri politice încă există și astăzi, nu există nicio dovadă că Illuminati a supraviețuit, s-a reformat sau s-a ascuns. Scurta lor activitate e bine documentată de guvernul bavarez, însă nu există nicio activitate de atunci. În spiritul raționalismului pe care Illuminati l-a promovat, trebuie să tragem concluzia că nu mai există.
Dar ideile care l-au determinat pe Weishaupt să fondeze Illuminati se răspândesc și astăzi, devenind baza multor guverne occidentale actuale. Aceste idei nu au apărut și nu au dispărut odată cu Illuminati, în schimb, a fost o comunitate ce a reprezentat un val al schimbării ce exista deja în momentul apariției acestui grup și a continuat să existe mult timp după dispariția acestuia.
2. Leacul împotriva cancerului inaccesibil publicului
Suspiciunile cu privire la problematica Marilor Guverne care decid să ascundă existența unui posibil leac care să combată cancerul au început să se răspândească odată cu întâmpinarea din ce în ce mai frecventă a bolii în ultimele decenii. Mai mult de atât, ele s-au accentat și au căpătat o voce proeminentă cu precădere în perioada pandemică. Ar putea exista într-adevăr o mare conspirație? Este posibil ca firmele farmaceutice să ascundă leacul pentru cancer pentru a face profit din medicamentele pentru cancer?
Răspunsul la această problematică se rezumă la un simplu nu – nu există niciun “leac ținut ascuns pentru cancer”, iar principalul argument îl constituie simplul fapt că nu există un singur leac, un remediu universal pentru o asemenea boală.
Cancerul este denumirea unui grup de peste 200 de boli distincte. Conform multiplelor cercetări cu privire la acest subiect, există cel puțin 100 de tipuri de cancer care pot afecta corpul uman. Acestea variază considerabil în ceea ce privește cauzele lor și modul în care cresc și se răspândesc – complexitatea pur și simplu a cancerului face incredibil de improbabilă existența unui singur tratament.
Pe lângă argumentul științific mai există și cel economic. Din punct de vedere economic nu ar avea sens să se ascundă un asemenea tratament. Chiar dacă ar exista un leac, ar fi nevoie de zeci de ani pentru a-l testa pe fiecare tip și stadiu de cancer, iar cest tip de testare necesită sume uriașe de bani.
Care ar fi beneficiul ascunderii unui leac? Marile companii farmaceutice investesc miliarde de dolari în dezvoltarea de noi medicamente. Dacă una dintre ele ar fi dat lovitura ar dori categoric să obțină respectivele cheltuieli.
În plus, un studiu științific demonstrează că numărul uriaș de persoane implicate în cercetarea și fabricarea unui asemenea medicament ar reprezenta un impediment major în păstrarea secretului existenței acestuia. Dr. Robert Grimes a publicat o lucrare excelentă în care a studiat probabilitatea matematică a teoriilor conspirației. El a creat un model folosind conspirații medicale reale descoperite pentru a estima cât timp ar dura ca un astfel de lucru să fie descoperit, în funcție de numărul de persoane implicate.
Dr. Grimes a estimat că, în cazul în care doar cele mai mari companii farmaceutice ar fi fost implicate în conspirație, tot ar fi existat aproximativ 714.000 de persoane care ar fi știut ceva. Și cu atât de mulți oameni implicați; calculele sale arată că ar fi nevoie doar de aproximativ 3,17 ani pentru ca cineva să dea de veste.
3. FALSIFICAREA ASELENIZĂRII
NASA a trimis astronauți pe Lună în 1969. Astronauții de pe Apollo 11, Neil Armstrong și Buzz Aldrin, au pășit pe suprafața lunară la 20 iulie 1969. Chiar și atunci, unii oameni erau sceptici cu privire la faptul că această performanță era posibilă din punct de vedere tehnologic. În anii 1970, a apărut o conspirație bizară – aceea că aselenizarea nu a avut loc niciodată.
Conspirația a fost descrisă într-o carte publicată în 1976, “We Never Went to the Moon: America’s Thirty Billion Dollar Swindle”, și un film din 1978, “Capricorn One”. Chiar și în 2001, a existat un documentar Fox, “Conspiracy Theory: Did We Land on the Moon?”, care a acordat timp de antenă afirmațiilor conform cărora întregul program Apollo de aselenizare a fost falsificat.
Există multe afirmații contestabile despre diverse farse lunare. Dar, în aceeași măsură, există și problema sutelor de kilograme de roci lunare care au fost examinate în întreaga lume și care au fost confirmate ca fiind de origine extraterestră. Cum a obținut NASA aceste roci, dacă nu în timpul aselenizării? De ce oamenii de știință din întreaga lume au participat de bunăvoie la farsa agenției spațiale americane?
Mulți astronauți s-au simțit jigniți de insinuarea că și-au înscenat realizările. Printre explicațiile care confirmă faptul că aselenizarea a avut într-adevăr loc se enumără dovezile geologice. La începutul anului 2019, purtătorul de cuvânt al NASA, Allard Beutel, a oferit pentru The Washington Post o grămadă de dovezi care susțin aselenizarea. El a menționat rocile lunare returnate, capacitatea de a reflecta raze laser de pe echipamentul lăsat în urmă de astronauți și imaginile pe care Lunar Reconnaissance Orbiter al NASA le-a luat în 2011 de la locurile de aterizare Apollo.
4. Accidentul “orchestrat” care a dus la moartea prințesei diana
Pornind de la premisa că marile personalități istorice ale lumii și mai ales cele de speță regală se sting din viață doar la bătrânețe, din cauza intrigilor politice sau a consumului de mâncare excesiv de bogate, și nu nu sunt ucise de un șofer obișnuit beat, moartea preaiubitei prințese Diana este majoritar considerată a fi neaccidentală.
Când Prințesa Diana, cunoscută drept “prințesa poporului”, a fost ucisă într-un accident de mașină la Paris în 1997, la un an după divorțul de Prințul Charles, conspirațiile au abundat imediat. Ideea cum că o figură atât de iubită și de mediatizată precum prințesa Diana a putut fi ucisă atât de brusc a fost un șoc. Spre deosebire de multe alte teorii ale conspirației, aceasta a fost promovată de un miliardar: Mohamed Al-Fayed, tatăl lui Dodi Al-Fayed (regizor de film de naționalitate egipteană), care a fost ucis împreună cu Diana, la vremea respectivă, cei doi fiind într-o relație extrem de apropriată.
Al-Fayed susține că accidentul a fost, de fapt, un asasinat comis de agențiile de informații britanice, la cererea familiei regale, motivul din spat fiind că monarhia nu putea suporta gândul că fiii Dianei și ai Prințului Charles – moștenitorii tronului britanic – aveau să aibă un tată vitreg care era egiptean și musulman în același timp.
Acestea, dar și existența unei posibile sarcini a Prințesei împreună cu Dodi Al-Fayed nu au putut fi demonstrate nici în ziua de azi. Nu a existat niciun semn de sarcină în timpul examinării post-mortem, iar testele ulterioare asupra sângelui Dianei au arătat că nici acolo nu existau semne de sarcină, negându-se, astfel, un motiv real pentru orchestrarea acestui eveniment.
5. Pământul este plat
Ideea că Pământul este o sferă a fost prima dată stabilită de filozofii greci antici, cum ar fi Aristotel (384–322 î.Hr.), care au obținut dovezi empirice după ce au călătorit în Egipt și au văzut noi constelații de stele. Eratostene, în secolul al III-lea î.Hr., a devenit prima persoană care a calculat circumferința Pământului. Savanții islamici au făcut măsurători mai avansate începând cu aproximativ secolul al IX-lea d.Hr., în timp ce navigatorii europeni au înconjurat Pământul în secolul al XVI-lea. Imaginile din spațiu erau dovada finală, dacă era nevoie.
Cei care cred astăzi că Pământul este plat nu sunt, totuși, primii care se îndoiesc de ceea ce pare incontestabil. Noțiunea de Pământ plat a apărut inițial în anii 1800 ca o reacție la progresul științific, în special în rândul celor care doreau să se întoarcă la literalismul biblic. În ziua de azi, discuțiile cu privire la “posibilitatea” ca pământul să fie rotund continuă să fie dezbatute pe forumuri online, Societatea Internațională de Cercetare a Pământului Plat, inițial înființată în 1956, a fost relansată în octombrie 2009 și subiectul a început să fie tratat cu o deosebită seriozitate.
Există mai multe variante ale acestei teorii. Unele modele sugerează că marginile Pământului sunt înconjurate de un zid de gheață care ține oceanele. Alții sugerează că planeta noastră plată și atmosfera ei sunt înglobate într-un glob de zăpadă imens, emisferic, din care nimic nu poate cădea de pe margini. Pentru a ține seama de noapte și de zi, majoritatea Pământenilor plat cred că Soarele se mișcă în cercuri în jurul Polului Nord, lumina sa acționând ca un reflector.
Ar fi ușor să respingi pe acești conspiraționiști condiserându-i ca fiind pur și simplu lipsiți de educație. Dar chiar și fără confirmarea vizuală a imaginilor luate din spațiu, multe dintre argumentele folosite de susținătorii Pământului Plat pot fi ușor respinse cu ajutorul trigonometriei sau a legilor fizice de bază.
Un fenomen care demonstrează că Pământul este un glob care se învârte este forța Coriolis, care acționează perpendicular pe direcția de mișcare a unei mase care se rotește. Această forță duce la cylones care se rotesc în sensul acelor de ceasornic în emisfera sudică și în sens invers acelor de ceasornic în emisfera nordică; prin direcția vântului, afectează și curenții oceanici. Lunetistii militari cu rază lungă de acțiune chiar trebuie să țină cont de deviațiile cauzate de efectul Coriolis.
6. criza satanică
Între anii 1980 și 1990, întreaga Americă a fost convinsă că o rețea clandestină de sataniști lucra împreună pentru a răpi, tortura și abuza copii. Cultele satanice erau raportate ca terorizând copii, forțându-i să ia parte la ritualuri sadice, uneori macabre, apoi acoperindu-și abil urmele. Nimic din toate acestea nu era real, dar teoriile conspirației au distrus și marcat viețile multor oameni.
În 1983, panica a explodat odată cu procesul din cadrul instituției McMartin, în care un părinte californian a acuzat proprietarii grădiniței că i-au abuzat sexual fiul. Ceea ce a început cu o singură acuzație din partea unei familii din orașul Saskatchewan s-a transformat în curând în multe altele, mai mulți copii declarând că au fost abuzați și supuși la ritualuri satanice.
Copiii au spus că au fost drogați și sufocați. Ridicați în cuști. Îngrămădiți în frigidere. Forțați să bea sânge și să ia parte la acte sexuale. În afară de acuzațiile copiilor, nu s-a găsit însă nicio dovadă că un cult ar fi comis vreuna dintre aceste crime, sau că marea majoritate a acuzațiilor au avut loc. Cu toate acestea, au existat investigații îndelungate, procese, condamnări, apeluri și procese civile care au durat un deceniu. Într-un raport din 1992 privind crimele rituale, agentul FBI Kenneth Lanning a concluzionat că zvonurile galopante din jurul satanismului ritual sunt nefondate.
7. STÂRȘITUL LUMII A AVUT LOC îN 2012
Timp de ani de zile s-a speculat că la 21 decembrie 2012 se va sfârși lumea așa cum o știm. Unii au prezis că vom fi nimiciți de un dezastru natural, cum ar fi un val tsunami uriaș, un cutremur la nivelul întregului Pământ sau o erupție vulcanică uriașă. Alții credeau că în acea zi din decembrie, Pământul se va ciocni cu o misterioasă “Planetă X”, provocând schimbări ale polilor magnetici, inversări gravitaționale sau o gaură neagră atât de mare încât sistemul nostru solar va dispărea pur și simplu.
Se presupunea că aceste vești nu erau chiar o noutate; dimpotrivă, se știa despre apocalipsa care urma să vină încă de când vechii mayași au prezis-o și au înregistrat-o în calendarul lor în urmă cu mai bine de 2.200 de ani. Mayașii care au dezvoltat calendarul cu numărătoare lungă credeau că sfârșitul unui ciclu ar semnala pur și simplu începutul altuia. Conform acestei logici, un nou Mare Ciclu ar începe la 22 decembrie 2012. Cu toate acestea, unii oameni din SUA și Europa au ajuns să creadă că calendarul nu se va reseta singur. În schimb, au spus ei, sfârșitul ciclului ar aduce sfârșitul lumii.
Unii au crezut că mayașii au urmat instrucțiuni extraterestre atunci când și-au dezvoltat calendarul, de exemplu, în timp ce alții se tem că extratereștrii ar folosi calendarul Numărătoarea Lungă pentru a-și programa preluarea controlului asupra planetei noastre.
Adepții acestei teorii cred cu tărie faptul că o gaură neagră ar fi fost creată iar Pământul ar fi fost absorbit în ea. Acești oameni cred că lumea s-a sfârșit în 2012, dar noi nu ne-am dat seama încă de acest lucru. Faptul că citești acest listicol ar trebui să fie unica dovadă că lumea nu s-a sfârșit, în ciuda așteptărilor colective, în urmă cu 11 ani.
În concluzie, despre felul în care au apărut toate aceste teorii, cum s-au mainifestat de-a lungul anilor și au căpătat contur proeminent până în ziua de azi, pot fi scrise romane întregi, însă un lucru este cert – răspândirea teoriilor conspiraționiste este greu de stopat. Nu există o soluție universal valabilă. Totul depinde de nivelul de expunere, iar oamenii care cred cu fermitate în teoriile conspiraționiste sunt adesea foarte greu de convins în a crede contrariul.
