Dansul este un mijloc artistic de exprimare a unui mesaj printr-o succesiune de mișcări ritmice, variate și expresive ale corpului, executate în ritmul muzicii, având caracter religios, de artă sau de divertisment.
Street dance-ul este un stil de dans și un „termen umbrelă” care denotă mai multe stiluri de dans, cum ar fi: hip-hop, breaking, popping, locking, house, waacking, voguing etc., care a evoluat în spații publice precum: pe stradă, în curte școliilor, în parcuri, în cluburi și așa mai departe.
Termenul de „Street dance” este în general folosit pentru a descrie dansurile hip hop și funk ce au apărut în Statele Unite în anii ’70 și care sunt într-o continuă creștere și dezvoltare în cultura hip hop de astăzi. Aceste stiluri de dans sunt foarte populare în prezent, atât ca exercițiu fizic, artă și o formă de competiție, practicată atât în studio-urile de dans, cât și în alte spații.
Fiecare stil de dans din categoria „Street dance” ( hip-hop, breaking, popping, locking, house, waacking, voguing etc.) are câte o istorie/cultură proprie interesantă.
*acest articol/listicol este scris din perspectiva unei persoane care practică street dance
1. Hip-hop
Hip-hop-ul a apărut la sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 70’ și a fost inspirat de mișcările dansului african, iar astfel a apărut ca un nou stil de dans practicat pe străzi.
Istoria dansului hip-hop este asociată adesea cu începutul său, pe Coasta de Est, în special în orașul New York. Hip-hop-ul de pe Coasta de Est a început cu combinațiile ritmice și unice create de Kool DJ Herc, un DJ jamaican care s-a mutat în Brooklyn la vârsta de 12 ani și a devenit rapid unul dintre cei mai populari DJ din New York.
Hip-hop-ul de pe Coasta de Vest a preluat stilul Coastei de Est și și-a creat propriul stil, transformând unele mișcări care erau mai fixe în unele mult mai robotice, Coasta de Vest fiind locul în care cele două stiluri moderne ale hip-hop-ului au luat naștere, adică popping-ul și locking-ul.
Cu toate că se face referire la un singur stil, stilul de dans hip-hop face parte dintr-o întreagă cultură a Hip-Hopului, care include „Deejaying”, „Graffiti”, „Emceeing”, și „Breaking” .
Din punctul meu de vedere, hip-hop-ul, ca și stil de dans, este unul dintre preferatele mele, deoarece scoate din oameni o energie foarte puternică și se dansează după cum se simte ritmul muzicii, așa cum reiese și din battle-uri de dans, unde dansatorii merg în față și arată ce știu să facă.
2. Breaking/ Breakdancing
Breaking-ul este un stil de dans de street dance care conține coordonare, acrobatică, mișcări grele și stil. A evoluat din hip-hop-ul anilor 1970 și este cel mai cunoscut dintre stilurile acestuia.
Breaking-ul a fost cel mai popular în New York, iar tehnica a fost introdusă, prin hip-hop, de Kool Herc, un DJ jamaican. Când mixa pentru publicul din cluburile de dans din New York, striga: „B-boys go down”. Acesta a fost semnalul pentru b-boys și b-girls (nume pentru persoanele care practicau acest stil de dans) pentru a arăta mulțimii ce puteau face.
Istoria breakdance-ului este mult mai mult decât dans, ci are în spate o poveste foarte interesantă. Dansatorii din fiecare „gang” își arătau mișcările de dans și cel care avea cele mai complexe și originale mișcări era hotărât și declarat să fie câștigător.
În opinia mea, breakdance-ul este un stil de dans foarte interesant dar foarte solicitant, fiindcă mișcările sunt greu de executat, trebuie să ai forță și stabilitate și nu este pentru toată lumea.
3. Popping
Popping-ul este un stil de dans care a apărut în Coasta de Vest a Statelor Unite ale Americii în perioada 1960-1970 și este caracterizat de încordarea/ contracția bruscă și relaxarea mușchilor dansatorului, pe ritmul beat-ului (în engleză acest lucru se numește „hitting”).
Sunt multe interpretări diferite despre felul în care popping-ul a început, dar una incontestabilă a fost munca lui Boogaloo Sam. Boogaloo Sam a înființat grupul „The Electric Boogaloos’” în 1977, din care făcea parte și Poppin’ Pete, fratele lui Sam. Aceste persoane au reprezentat punctul de plecare al popping-ului și au introdus influențele acestui stil în întreaga lume, Popping Pete coregrafiindu-i momentele scenice ale lui Michael Jackson timp de doua decenii.
Popping-ul este un stil aparte, foarte greu de executat. O mișcare de dans pentru care un dansator trebuie să își încordeze mușchii/un mușchi nu este dificil, însă, să fie nevoit să facă asta pe tot parcursul unui dans, încontinuu, consider că, cel puțin pentru mine, ar fi foarte dificil, către imposibil. Este nevoie de foarte multă muncă și antrenament pentru acest stil de dans.
4. Locking
Locking-ul, astăzi, face parte din cultura Hip-Hop-ului, deși, din punct de vedere istoric, a fost dansat original pe muzică funk și a apărut în anii târzii ai 1960-ului.
Locking-ul pare un stil de dans fericit, probabil pentru că muzica e funk, iar aceasta este redată de muzicieni adevărați (nu produsă pe calculator) și ca rezultat pare mai plină de viață. Un alt argument este inspirația pentru multe mișcări de dans care provin de la personaje amuzante de la televizor în perioada în care acest stil a apărut. Unele nume ale mișcărilor de dans fac referire la aceste personaje de la care au fost inspirate, spre exemplu „Scooby Doo” sau „Tom și Jerry”.
Locking-ul a fost de fapt rezultatul unei rutine de dans eșuate, în care, Don Campbell, dansatorul acelei perioade, s-a oprit în mijlocul unei rutine, uitând mișcarea care trebuia să urmeze. De atunci locking-ul a început să includă mișcări specifice de încetinire sau de „îngheț” , în care dansatorul se oprea înainte să își continue mișcarea la viteza normală.
5. House
House-ul este un stil de improvizație al street dance-ului și dans social, care s-a înființat în cluburile din Chicago și New York. De obicei este dansat pe muzică cu bass puternic, electronică, mixată de un DJ în cluburi de noapte sau la rave-uri.
House-ul este de cele mai multe ori improvizat și este caracteristic mișcărilor rapide și complexe ale picioarelor, combinate cu mișcări fluide din trunchi. Elementele esențiale ale stilului de dans house sunt „jacking”, „footwork” și „lofting”.
Din perspectiva mea, house-ul este un stil de dans interesant, nu foarte greu de învățat, dar dacă îți dorești să practici acest stil în mod profesionist este nevoie de mult antrenament.
6. Waacking
Waacking-ul este un stil de dans care a apărut în cluburile LGBTQ+ din Los Angeles în anii 1970.
Acest stil de dans se poate recunoaște foarte ușor din categoria stilurilor de street dance, datorită mișcărilor rapide și complicate din mâini și datorită mișcărilor „de poză” (o mișcare în care dansatorul se oprește câteva secunde într-o poziție în care pozează). Majoritatea mișcărilor se pornesc de la umerii dansatorului.
Deoarece waacking-ul este un stil de dans de improvizație, fiecare dansator dansează după cum decide el, fiind creativ cu mișcările și simțind muzica, fără să se judece dacă mișcările sunt corecte sau bune.
Pentru mine, waacking-ul este un stil foarte frumos, îmi place foarte mult, însă este dificil, deoarece trebuie să ai foarte multă forță în mâini ,fiindcă după un timp încep să îți obosească și să te doară mâinile.
7. Voguing
Vogue-ul este un dans de improvizație extrem de stilizat, născut din muzica house în cluburile queer din Harlem, New York, la sfârșitul anilor 1980. Este un stil de dans care prezintă genul ca un spectacol în care dansatorii întruchipează spiritul extravaganței într-un mod care este exagerat și artificial, în mod intenționat. De la aplicarea machiajului, la coafarea părului, îmbrăcămintea extravagantă, vogue-ul nu numai că se transformă într-un mod fizic și emoțional de a exprima povești și fantezii, dar devine un instrument de învățare a întruchipării a celui mai bun sine.
Vogue-ul se împarte în trei categorii: „Old Way”, „New Way” și „Vogue Fem”, iar cinci elemente de bază ale acestora sunt: „Catwalck”, „Duckwalck”, „Hand Performance”, „Floor Performance” și „Spins and Deeps”.
