Pisica este unul dintre cele mai populare animale de companie, iar ca urmare, de-a lungul timpului în jurul acesteia s-au format anumite idei, credințe, care bineînțeles diferă în funcție de interacțiunea diferită pe care au avut-o popoarele cu acest animal.
Domesticizarea pisicilor a avut loc cu mult timp înainte, aproximativ acum 9000 de ani, pisica domestică fiind urmașul pisicii sălbatice libiene, care își are originea în orientul mijlociu. Această hotărâre a oamenilor e una interesantă, fiindcă aceștia preferau animale mai utile pentru gospodăriile lor, cum ar fi animale de tracțiune sau care să poată produce alimente, sau chiar să devină alimentul. Singura utilitate pe care pisica o are, este ucisul micilor șoricei, care invadau casele oamenilor.
Această abilitate de a prinde rozătoarele era apreciată și folositoare în rândul fermierilor, spre deosebire de câini, care erau mai degrabă considerați companioni potriviți vânătorilor. În prezent, pisicile nu mai sunt folosite pentru a vâna șoareci (în cea mai mare parte din cazuri), singurul lor scop este să fie drăguțe, și idolatrizate de oameni, pe care eventual îi hâsâie.
Totuși relația dintre oameni și pisici are o lungă istorie în spate și pornește încă din antichitate. Acestea erau venerate în multe culturi, dar de asemenea au reușit să fie subiectul unor superstiții negative.
Japonia
Pisicile în Japonia au reprezentat de-a lungul istoriei atât lucuri bune, cât și mai puțin bune. Cu toate astea sunt foarte iubite în japonia, acest lucru observându-se în cultura lor populară. Totuși de-a lungul timpului au avut aici și o reputație mai puțin bună.
La început pisicile erau considerate în Japonia animale foarte valoarase, fiind vândute ca atare. Totuși cultura japoneză susține că aceste animale care par inofensive, ar avea puteri supranaturale. O primă astfel de reprezentare a pisicilor a apărut in secolul al XII-lea, Nekomata fiind o astfel de pisică cu abilități ieșite din comun care ar fi omorât mai mulți oameni.
Pisicile erau considerate capabile de a se transforma în demoni, având chiar o varietate de forme demonice, spre deosebire de alte animale. Printre tipurile de pisici supranaturale se enumeră: Nekomata, pisica cu două cozi; bakenoko, care poate să iși schimbe forma; neko musume, un hibrid între pisică și om.
Pisicile de asemenea au fost considerate gardieni ale scripturilor budiste, dar totuși au fost printre singurele animale, care nu și-au arătat doliul pentru moartea lui Buddha. Totuși, toată această reputație controversată din jurul pisicilor face și mai impresionant faptul că au ajuns să fie atât de iubite, și că nu și-au pierdut respectul.
Imperiul Roman
În Imperiul Roman, pisicile au fost considerate animale sacre datorită zeiței Diana, iar din această cauză, s-au aflat de foarte mult timp sub protecția statului roman, probabil datorită influențelor egiptene ale vremii. Această protecție s-a întins de acum mii de ani până în prezent.
De asemenea romanii aveau locuri în oraș, care erau considerate colonii de pisici; adică un loc unde două sau mai multe pisici sunt îngrijite de o gatarra, o femeie simplă căruia îi revine această atribuție. Astfel de colonii populare sunt: Colina Felina Piramide și Colina Felina Verano.
Romanii considerau pisica mai degrabă un simbol al independenței, nu al utilității.
India
Cu toate că în India pisicile nu au fost venerate, acestea tot au purtat un rol important în cultura lor mai ales în literatură.
În literatura indiană pisicile sunt mai degrabă reprezentate ca niște creaturi viclene, care se pricep să se ascundă. În Ramayana, pisicile sunt folosite ca metode de deghizare. Hanuman se transformă într-o pisică neagră pentru a o salva pe soția lui Rama.
În Mahabharata, se relatează povestea unei pisici și a unui șoarece. Pisica este în pericol și este salvată de dușmanul ei, aceasta îi oferă la schimb protecție pentru perioada în care se află în pericol, însă odată ce primejdia dispare, cei doi își reiau statusul de inamici.
Nici în religie pisicile nu au o reputație cu mult mai bună. Pisica este animalul zeiței Shista, iar atunci când animalul este acuzat pe nedrept, fură copiii acuzatorului până când stăpâna sa îi face dreptate.
Această reputație, nu prea strălucitoare, și-a lăsat amprenta pe indieni până în ziua de azi, pentru aceștia pisica nefiind un animal de companie prea dezirabil. Foarte puține case dețin pisici.
Egipt
În egipt pisicile erau animalele domestice, dorite de către familiile înstărite. Acest lucru este dovedit de descoperirea mai multor sarcofage destinate lor. Egiptienii erau așa de atașați de pisici, încât doreau să le ia cu ei chiar și pe lumea cealaltă.
Când vine vorba despre religie, egiptienii nu considerau pisicile zeități, în schimbi zeitățile alegeau să ia formă de pisică, datorită calităților acestui animal: pisicile erau respectate datorită abilităților de prădători pe care le aveau, dar și pentru protecția pe care o purtau teritoriului lor.
Bastet, zeița fertilității și a familiei, deși la început avea cap de leu, reprezentarea acesteia s-a schimbat odată cu integrarea pisicilor în familiile egiptene, aceasta devenind pisică. Această zeiță proteja familiile de rău, în special mamele și copiii. Pentru a primi protecția lui Bastet, oamenii purtau cu ei amulete în formă de pisică.
Pisicile erau animale sacre, iar uciderea unei pisici era absolut interzisă. De asemenea când murea o pisică, toată familia suferea.
Rusia
Spre deosebire de alte țări unde pisicile sunt purtătoare de ghinion, în rusia pisicile sunt considerate norocoase.
Se zice că dacă o pisică intră în casă înainte să se mute niște oameni acolo, acest lucru le va aduce noroc. De asemenea, în religia ortodoxă, pisica este singurul animal care avea voie să intre în biserică. De asemena în Rusia pisicile erau și protejate de stat, uciderea unei pisici aducând o pedeapsă egala cu cea care revine din urma uciderii unui cal.
Până la Revoluția din Octombrie, de pisici se ocupau chiar nișge servitori speciali, mai târziu această atribuție revenind voluntarilor.
Islam
În islam pisicile sunt apreciate pentru că se mențin curate, acesta fiind si motivul pentru care le este permis accesul în moschee și case. Faptul că erau considerate atât de curate însemna că era permis să te speli cu apa din care a băut o pisică, sau să mănânci din bolul din care și ea a mâncat. De asemenea în această cultură, au o reputație foarte bună din cauza relației pe care profetul Mohamed le avea cu pisicile. Se spune că acesta ar fi spus despre femeile care înfometau pisicile că merită să fie pedepsite.
De asemenea în cultura islamică există o poveste, care susține faptul că profetul s-a trezit într-o dimineață, iar pe când să-și ia hainele pe el a observat că pisica lui, Muezza, dormea pe mâneca robei lui. În loc să trezească pisica, acesta a tăiat mâneca hainei.
În cultura islamică nu le este permis oamenilor să aibă câini în calitate de animale de companie, și este considerat că de pe urma acestui fapt vor avea de pierdut zilnic. Totuși există excepții la această regulă, în cazul în care câinii sunt folosiți în scop de vânătoare sau de pază. Acest lucru arată încă o dată faptul că pisica este apreciată în islam.
Persia
În Persia, scrieri care să vorbească despre pisici, nu apar prea repede, iar când apar animalul este reprezentat ca o creatură a răului, fiind creată de spiritul rău. Într-un mit zoroastrian se spune că pisica ar fi urmașa unui demon.
Cultura persiană reprezintă pisica drept un animal nociv (dacă o pisică și-ar fi făcut nevoile în mare ar fi cauzat moartea a zece mii de pești – zoroastrianism). Altă poveste persiană susține faptul că pisicile sunt inutile din cauză că au căzut din nasul unui leu.
Ba chiar mai mult, aici pisicile, șoarecii, șerpii și vulpile erau toate animale care făceau parte din dieta oamenilor și se considera că mâncând carne de pisică oamenii deveneau protejați de magie.
Spre deosebire de cultura islamică, în cea persiană pisicile sunt considerate murdare, și se susține că un bol din care a mâncat o pisică, chiar și curățat de șapte ori tot murdar va fi, și că demonii vor poseda un cadavru văzut de o pisică.
