7 pași de urmat pentru o relație mai strânsă între părinți și copii

Familie fericită formată din doi părinți și trei copii

În 2018, Centrul Național pentru Educație Timpurie și Informare a Familiei (CNETIF) au realizat un curs teoretic și un ghid practic pentru educatorii parentali, cu scopul de a facilita creșterea și dezvoltarea copiilor. Conform studiilor efectuate de aceștia, primii ani de viață sunt extrem de importanți pentru cei mici. Copiii aflați la începutul vieții au nevoie de o prezență fizică semnificativă din partea părinților lor. Ca părinte, e nevoie să îți cunoști copilul foarte bine, să stabilești o legătură cu acesta și să îl înțelegi, toate având un scop comun: o relaționare mai bună părinte-copil.

1. Înțelege limbajul copilului tău

Când vorbim de cei mici, e destul de dificil să ne dăm seama ce vor să transmită cu adevărat, deoarece limbajul acestora se manifestă în mod predominant prin gesturi și mimică. În acest caz, ceea ce poți să faci ca părinte, este să fii atent la valorile pe care copilul tău le preia din mediul înconjurător, să observi cu ce asociază el o mână agitată sau sprâncenele încruntate. Un disconfort ori o stare de bine vor fi, de cele mai multe ori, exteriorizate prin diferite gesturi, prin urmare, e foarte important să cunoști semnificațiile din spatele acestora. Pe urmă, dacă avansăm în timp și vorbim despre copiii care încep să preia sunete sau chiar cuvinte din mediul înconjurător, înțelegerea va fi mai eficientă decât cea realizată prin semne. Nivelul dificultății va fi mai scăzut, dar în continuare e nevoie să acorzi o atenție semnificativă modului în care se exprimă copilul tău și la ceea ce dorește să transmită.

Bebeluș întins pe pat care stă cu picioarele ridicate

2. Petrece timp de calitate cu el

Timpul. În ziua de azi, timpul a ajuns să fie un inamic al tuturor. În Revista de psihologie a psihologului Radu Leca, ni se confirmă faptul că, neacordarea de timp îl va determina pe cel mic să aibă impresia că nu reprezintă o prioritate ori că trăirile sale nu sunt atât de importante pentru a le acorda atenție. Ca urmare, copilul se va închide în sine tot mai tare și va înceta să își comunice emoțiile. Acest lucru va duce, în mod implicit, la răcirea relației părinte-copil. Pentru a evita o astfel de situație, acordă-i timp. Citește-i o poveste înainte de culcare, desenează alături de el, plimbați-vă împreună prin parc și fii, pur și simplu, prezent. E normal să te simți uneori suprasolicitat/ă de cotidian, dar încearcă să îți găsești doza de energie în cei mici.

3. Vorbește-i despre emoții

Cei mici trebuie să crească odată cu ideea că fiecare emoție pe care o simt este normală și că nu e nimic greșit în a plânge. Învață-l, încă de mic copil, că și oamenii mari plâng și că asta nu îl face mai slab. Arată-i că e normal să simtă teamă, furie, tristețe și bucurie și învață-l că fiecare emoție trebuie consumată la timpul său. Emoțiile ne colorează viața. În lipsa lor, am avea de-a face cu o lume monotonă în care nimeni și nimic nu transmite vreo emoție. Așadar, amintește-i că emoțiile ne fac umani și că ele sunt cele care dau viață însuși vieții. În așa fel, aceștia vor crește fără frica de a arăta prea mult sau prea puțin din emoțiile lor, atingând, într-o mare măsură, echilibrul emoțional la care ne dorim cu toții să ajungem.

4. Fii atent la ce îl preocupă

Există copii care încep să dezvolte pasiuni chiar de la vârste fragede. Așadar, fii atent la activitățile sale de zi cu zi și ajută-l în direcția respectivă. Copilul nu știe să acorde valoare lucrurilor pe care le face, iar aici intervine rolul de părinte, acela de a-l ghida pe cel mic în jocul pasiunilor. Ceea ce poți să faci depinde, în mare parte, de resursele de care dispui. Fie că vorbim despre a-i explica de ce conturul trebuie respectat atunci când colorează ori că îl înscrii la lecții de canto, sprijinul părintelui poate veni sub orice formă.

Fetiță fericită, pictată multicolor

5. Contribuie la întregul său proces de creștere și dezvoltare

Una din multiplele responsabilități ale părintelui este aceea de a-l învăța pe copil să facă diferența dintre bine și rău. Această responsabilitate începe încă din primele luni ale vieții și se desfășoară pe o perioadă nedeterminată de timp sau spațiu. Așadar, ceea ce poți să faci tu, ca părinte, este să coordonezi din umbră activitatea copilului tău și să îi oferi susținerea de care simți că are nevoie. Unul dintre cele mai simple și, totodată, importante lucruri pe care i le poți oferi sunt răspunsurile. Este esențial să îi oferi un răspuns imparțial, adaptat vârstei sale. Scopul nu este de a-ți transpune principiile într-o altă persoană, ci de a-i prezenta mai multe variante ale aceluiași subiect și de a-l lăsa să își formeze propria imagine cu privire la acesta.

6. Nu îl priva de eșec, lasă-l să îl descopere

Când ne gândim la eșec, tot mai mulți suntem speriați de ideea de a greși. Până la urmă, cine decide ce este corect? Din perspectiva unui părinte, faci tot posibilul să eviți ca eșecul să apară în viața copilului tău și este normal să îți dorești pentru acesta ce este mai bun. Totuși, fie că vrem sau nu să acceptăm, eșecul nu poate fi mereu evitat, iar acesta are un rol esențial în dezvoltarea tuturor. Așa cum tu, ca adult, ai învățat ce se întâmplă dacă îi vorbești urât șefului tău, la fel și copilul are nevoie să greșească. Uneori, nu este suficientă informația de ,,nu face asta pentru că nu este bine”. Așadar, nu te speria dacă încearcă să urce pe un scaun de unul singur, asigură-te doar că, dacă va cădea, nu i se va întâmpla nimic rău, iar mai departe, lasă-l să experimenteze. Greșelile ne fac mai înțelepți și mai puternici, același lucru se întâmplă și cu cei mici. Prin urmare, nu te speria de eșecul care l-ar putea pândi, ci fii alături de el, indiferent dacă va cădea de pe scaun sau nu.

7. Validează-i reușitele

Cu toții avem momente în care simțim nevoia profundă de a primi recunoaștere din partea celorlalți. Aceeași nevoie o au și copiii, a căror validare se face în mod predominant în grădinițe sau școli începând de la buline roșii sau negre și continuând cu note sau calificative. Totuși, această formă de validare trezește diferite concepții în mintea celor mici cum ar fi că, dacă au luat un calificativ mai mic, nu sunt suficient de buni. Aici intervi tu, ca părinte, încercând să îl convingi că nu trebuie să se compare cu ceilalți copii și că fiecare om este valoros în felul său. Validarea poate să vină de oriunde și oricând. Ceva care, pentru tine, poate părea un fleac, pentru cei mici poate înseamna enorm. În acest sens, nu ezita să îl feliciți pentru reușita sa, indiferent de cât de mică este. Prin urmare, data viitoare când copilul tău va lua calificativul ,,suficient” la școală, poți încerca să îi subliniezi lucrurile corecte pe care le-a făcut, după care să îi explici de ce, de această dată, a fost doar suficient de bună, nu foarte bună munca sa.

Nu există o regulă, un ritm sau un mod în totalitate corect în care să îți crești copilul. Trebuie să știi că fiecare a fost, la un moment dat, la început de drum și că experiențele avute ne schimbă, mai mult sau mai puțin, traiectoria. Astfel, e important să fii deschis la noi metode de relaționare cu cei mici.

Copil care merge în genunghi pe iarbă

Răbdare, ascultare și înțelegere: trei cuvinte cheie în relația cu cei mici.