7 Motive pentru care să nu dai la drept din experiență personală

Facultatea de Drept este una din cele 5 mari opțiuni de facultăți (drept, medicină, informatică, poliție si politehnică)  cu care părinții se laudă in fața colegilor de muncă atunci când copilul lor mediocru, ajunge să urmeze studiile acolo. În fiecare an numărul victimelor se dublează, sau crește cel puțin, iar eu, întrucât mă aflu printre acestea, am decis să pun cap-la-cap o listă cu motivele pentru care Dreptul sună bine doar pentru rude.

1. Colegii de celulă

Poate nu este motivul cu care trebuie să încep, dar cu toții știm că un colectiv primitor, indiferent de facultatea aleasă, ameliorează simptomele sesiunilor. În scurta mea perioadă de studii am observat cum este pus în aplicare fenomenul „fiecare pentru el”. De fapt, acesta este un caz fericit de concluzionare, deoarece, facultatea era compusă din niște tipologii de narcisiști peste care nu dădusem decât în cărți. Imaginați-vă că ne întoarcem în timp la nivelul clasei a 4-a, când credeai că dacă mănânci gumă și bei cola, explodezi. Pe atunci ni se părea firesc să furăm teme, să trișăm la examene ( coloratul între linii) sau să faci cel mai înjositor lucru, să-ți pârăști colegii. La facultate totuși, ai câteva așteptări de la colegii tăi trecuți de pragul grădiniței. Din nefericire, pot spune că m-am confruntat cu specimene de oameni care nu voiau să împartă materialele de studiu, care ascundeau informațiile în plus și care mințeau că arunci o privire mai suspectă spre telefon ( neștiind, evident, că eu doar ceasul de pe telefon știu să îl citesc).

Colegii de celulă (Poză de Hasan Almasi de pe Unsplash)

2. Presiunea

Șocant , dar nu prea, toți oamenii care aleg această facultate, vor să ajungă una din cele 4 mari profesii : procuror, judecător, notar și avocat. Practic orice job pe care îl ai în plan și care nu are legătură cu vreo una dintre ele, se traduce in capul celorlalți drept „muritor de foame”. Aceste afirmații provin atât din rândul colegilor, cât și din al părinților. Dacă ai ajuns la Drept, acesta este doar primul pas pentru că oricât de grea este facultatea, daca nu ai un plan sigur, nu vei ajunge nimic. Din acest motiv, probabil, te întreabă profesorii încă din prima zi de ce ai ales facultatea de parcă nu toți au venit pentru bani, carieră și validare din partea societății.

3. 4 Ani de sclavie

Dramatic titlu? Dramatică facultate. Dacă apucam să dorm 8 ore fără să mă trezesc din somn de stres că n-am apucat să învăț la una dintre cele mai irelevante materii, știam că e o zi fericită sau, cum se numește în sistemul românesc, vacanță. În rest, în timpul semestrului, constantele parțiale și ascultări te făceau să reconsideri postlicealele. Dar chiar e totuși așa de greu? Sau reprezint eu un simplu specimen care preferă să stea comod? Răspunsul este da. În primul semestru am învățat până mi-a fost rău, iar în următorul doar mi-a fost rău. Din rău în mai rău, înainte de ultima sesiune am aflat că primul an este pregătitor și adevăratul chin începe abia când nu mi se mai spune „boboc”. Nu vreau să spun că am plâns și nici că m-am demoralizat, dar în ziua respectivă am scris pentru prima dată o lucrare cu fericire și extaz: „Cerere pentru înghețarea anului”. De atunci viața mea a prins culori, iar eu am văzut cum arată lumea in afara celulelor.

4. Un cutremur și…

….cade toată Facultatea pe noi. După cum probabil se știe, Facultatea de Drept găzduiește un număr mare de studenți în fiecare an (aproximativ 600). Întrucât cu toții am absolvit ciclul primar, înțelegem că pentru ca studenții prezenți în amfiteatre să audă lectura profesorului, este necesar un microfon. Mare greșeala. Fiecare propoziție ce răsuna în sală reprezenta un nou atac de panică căci băncile bătute cu zeci de ani în urmă în cuie, scările care scârțâiau singure, pereții inițial albi și tavanul, care printr-o minune mai exista, îți dădeau palpitații continue. Acum, după un an de privit aceleași uși, am înțeles că pancarda ce sugera anul 1940 făcea, într-adevăr, referire la anul construcției clădirii.

5. Dictatorii

Ca la orice facultate, liceu sau școală generală, există tipologii de profesori peste care o să dai toată viața. Cei amuzanți, plăcuți și interesați, și cei enervanți. La Drept, după cum nu vă așteptați, există genul de profesori mai severi sau doar înspăimântători. Pe lângă prima zi de școală în care toți cei 600 de studenți am fost prezenți la cele 2 discursuri despre „motivele pentru care ar trebui să ne lăsăm de facultate” și „că avocații sunt cei mai predispuși să se sinucidă”, profesorii au continuat să ne descurajeze și sperie, întrucât chiar și atunci când erau drăguți cu tine, dacă îi priveai în ochi, știai că voiau să pici sau, mă rog, cum se spune în sistemul românesc, să te omoare în somn.

Dictatorii dreptului (Poză de Kenny Eliason de pe Unsplash)

6. Bani

Un adevăr pe care am încercat să îl combat de-a lungul anului în care am studiat a fost faptul că poți să reușești la Drept si fără bani. Din nefericire, doar materialele din primul semestru ajung un student la măcar 700 de lei, în cazul în care mai împarte o carte cu vreun coleg sau împrumută de la bibliotecă si uită să returneze.

Sumă de bani minimă pentru cărți (Poză de Alexander Mils de pe Unsplash)

7. Viitorul

Foarte des se aude că există foarte bine un viitor asigurat pentru cei care termina această facultate. Și eu m-am imaginat într-o vilă, umplută de dosare, dar cu cea mai nouă mașină. Visele acestea acuma mă înspăimântă, iar adevărul este că oricâte pile poate avea cineva pe lumea aceasta, examenele de barou si la magistratură, tot există. Deci concluzia este că dacă nu excelezi în facultate, nu o să treci unul dintre cele mai importante examene de după licență, nu o să profesezi și implicit, vila ta cu piscină, trei etaje și două mașini, va rămâne o amintire.