Louis Pasteur:
,,Medicul uman salvează omul, dar medicul veterinar salvează omenirea”
Medicii veterinari sunt iubitori de animale și știință, binecuvântați cu capacitatea de a vindeca pacienți care rareori ne înțeleg intențiile. În cei trei ani petrecuți ca student la veterinară, am putut observa clar că acest tip de medicină a fost pusă dintotdeauna într-o lumină mai proastă, în timp ce proiectoarele au fost orientate în cea mai mare parte spre medicina umană sau după cum o știe toată lumea, medicina generală. Animalele, așa cum sunt ele, necuvântătoare, au un rol foarte important în viața noastră și în menținerea echilibrului general, dar de cele mai multe ori lumea are impresia că ele nu necesită prea multă atenție din partea medicului veterinar și că doar oamenii au parte de intervenții chirurgicale complexe. Medicii veterinari sunt urmăriți de o umbră de preconcepții din partea publicului larg și nu numai, până și medicii umani țin să arunce cu zeci de prejudecăți în direcția lor ca și cum treaba de medic veterinar nu ar necesita prea multă muncă, informație și efort, ca și cum e doar o joacă cu animalele. Această viziune a apărut de zeci de ani și încă bântuie medicii veterinari, care timp de șase ani de licență se confruntă cu o cantitate de zece ori mai mare de informații față de cantitatea de material didactic de care au parte studenții la medicină generală și aici nici nu ne referim la provocările care vin pe parcurs. Nu vreau să se înțeleagă greșit, să fii medic chiar este un lucru greu care necesită mult devotament și pasiune, dar este destul de evident că profesia de medic veterinar detronează profesia de medic uman când vine vorba de dificultate. Haide să aflăm de ce:
7. Oamenii sunt doar o specie, animalele în schimb…
Oamenii pentru problemele lor specifice de sănătate apelează la medicul specialist, animalele în schimb, apelează toate la medicul veterinar care trebuie să dețină pregătirea necesară pe toate specializările, căci nu există medic veterinar specializat doar pe un anumit domeniu. Astfel, ca și medic veterinar te confrunți cu o multitudine de diferite specii la care trebuie să le înveți: anatomia, forme de tratament, metode de abordare și comportamentul specific, toate diferite între ele. Ca și student care a avut șansa să facă practică și voluntariat în diferite clinici, am participat la diferite operații unde am rămas șocat de faptul că medicul trebuia să fie pregătit de orice, zilnic. Dimineața o operație pe sistemul digestiv la pisică, la amiază o operație de sterilizare la un câine, iar pe seară o operație de închiderea unei fracturi deschise de femur a unui miel. În fiecare zi era altceva, mulți pacienți diferiți cu anatomii și patologii diferite. Fascinant și dificil în același timp. Astfel, medicul veterinar e chirurg, anestezist, tehnician și asistent constant.
6. Oamenii își pot administra tratamente singuri, animale în schimb…
Când ne doare gâtul sau avem orice fel de problemă fizică superficială știm că suntem perfect capabili să luăm un medicament specific și să ținem situația sub control, fără a fi nevoie de o vizită la doctorul de familie pentru a ne asigura că noi chiar avem durere în gât și trebuie să ne administrăm Strepsils cu miere și lămâie. Cum ar fi o lume în care animalele ar fi capabile să facă același lucru? Ar ușura cu mult viața proprietarilor de animale și a tuturor medicilor veterinari. Am observat pe parcursul anilor de student la veterinară că lumea nici nu are habar că problemele de sănătate pe care are omul, pot fi la fel de prezente și la animalele de companie. Mulți oameni au rămas șocați că diabetul zaharat poate fi prezent și la câini, că pisicile pot fi depresive sau că hamsterii pot avea reacții alergice la fel ca și noi. Tratamentele diferă mult de la o specie la alta, o substanță farmaceutică poate provoca un efect benefic la un animal mare, dar să ducă moarte dacă ar fi administrat la un animal mic. Chiar și în cadrul aceleiași specii există diferențe: de la un sex la altul, de la o rasă la alta sau de la un individ tânăr la unul bătrân, deci nu vorbim doar despre adulți și copii, cum este în cazul oamenilor.
5. Oamenii primesc un diagnostic mai rapid, animale în schimb…
Persoanele pot să își identifice ușor problemele fizice căci e ușor să ne dăm seama că ceva ne sâcăie și să comunicăm aspectul respectiv, vocal sau prin scris. ,,Auch, ce mă doare măseaua!” sau ,,Of, ce dureri de cap am!”, dar dacă nu am putea să ne folosim vorbele sau scrisul, cum am proceda ca cei din jur să înțeleagă că ne doare măseaua sau capul? Am apela la gesturi și ne-am baza doar pe capacitatea medicului ca să ne citească semnele specifice. Astfel, chiar dacă se primesc la consult anumite informații de la proprietari, care de cele mai multe ori sunt eronate sau fără de folos, medicul veterinar trebuie să pună un diagnostic doar prin citirea semnelor animalului, prin inspecție, palpație și auscultație. Chiar dacă și medicii generali procedează asemănător, lor le e mult mai ușor să se apropie de un diagnostic pornind de la informațiile primite de la pacient.
4. Oamenii nu au nevoie de vaccinuri anuale, animale în schimb…
Deși există și printre oameni virusuri care se transmit rapid și care au ca și rezultat final decesul, ele sunt destul de rare. Ei bine, în lumea animalelor virusurile tind să facă ravagii ducând la o rată crescută a mortalității. De asta există vaccinuri care trebuie făcute o dată la câteva luni sau anuale, pentru a elimina din peisaj apariția unui virus care duce la moarte sau transmiterea de zoonoze, care sunt boli transmisibile de la om la animal. Putem spune că într-o oarecare măsură, medicul veterinar asigură sănătatea atât a animalelor cât și a oamenilor.
3. Oamenii nu sunt contenționați cu fiecare vizită la medic, animale în schimb…
Contenția e o metodă practică de imobilizare a animalului cu scopul de a-l putea aborda mai ușor în timpul consultului sau diferitelor intervenții. Practic e o procedură de a ne asigura că ele nu fug niciunde, căci nu e nimic mai haotic decât o pisică nebună care a scăpat liberă printr-un cabinet. Munca în echipă este vitală în această tehnică, astfel sub îndrumările și ajutorul medicului, asistenților și de cele mai multe ori și al proprietarilor, animalul poate fi ținut sub control. Peste această metodă nu se poate sări niciodată, mai ales în cazul animalelor mari care sunt imprevizibile. Unui om îi este ușor să stea liniștit în timpul unui consult, în schimb animalelor nu le poți anticipa următoarea mișcare.
2. Oamenii nu au nevoie de botniță, animale în schimb…
Pentru animale domestice precum câinii și pisicile, botnița reprezintă un accesoriu de bază, care nu poate fi absent în timpul unui control medical. Deși acest aspect este discutabil, existând totuși și animale mai blânde care nu ar sări să muște când medicul veterinar încearcă să le ia temperatura, mai bine nu te riști căci nimănui nu-i face plăcere să experimenteze o pereche de colți ascuțiți care ajung să penetreze cele trei straturi ale pielii.
1. Oamenii nu pot fi eutanasiați la cererea altuia, animalele în schimb…
Desigur, mai nou există și eutanasia la oameni, cunoscută ca și sinucidere asistată dar aici nu este vorba despre astfel de cazuri rar întâlnite în medicina umană, ci despre normalitatea cu care este tratat acest aspect în lumea veterinarilor, care vine totuși la pachet cu un bagaj foarte mare de efecte dăunătoare psihice asupra medicului care efectuează această manoperă. E greu să trebuiască să iei o astfel de decizie și să confrunți proprietarii în legătură cu acest subiect care cauzează doar tristețe. Nu este ușor să trebuiască să fii martor în fiecare săptămână la astfel de cazuri, la moartea unui animal nevinovat care deși nu simte durere, duce la chinul pierderii unui membru drag pentru proprietari. În timp, aceste evenimente se acumulează și formează un nor negru care de cele mai multe ori duce spre depresie. Este oare de mirare că sinuciderea este una dintre marile probleme în profesia de medic veterinar? Eu nu cred…
