O despărțire în urma unei relații amoroase nu este niciodată ușoară. Aceasta poate fi una dintre cele mai dificile și stresante experiențe din viața unei persoane, deoarece activează la nivel inconștient traumele și bagajul pe care fiecare persoană îl are în spate. De asemenea, într-o relație amoroasă există implicarea emoțională care are loc la un nivel foarte profund, fapt ce duce la declanșarea durerii atunci când acest schimb energetic emoțional se oprește. Pentru creierul uman, pierderea unei persoane este foarte greu de procesat și produce confuzie, neliniște și durere, deoarece se oprește brusc secreția de substanțe chimice cerebrale care până atunci inundau corpul cu oxitocină, serotonină și dopamină, așa cum este explicat de Gabriel Enache (psiholog clinician și psihoterapeut) în articolul „Ce se întâmplă în creier după o despărțire”. Tot acest proces care vine în urma unei despărțiri fizice și emoționale este diferit pentru fiecare persoană în funcție de tipul de atașament pe care aceasta îl are. Astfel, în acest articol vor fi prezentate 7 modalități prin care poți naviga prin durerea cauzată de o despărțire daca tipul tău de atașament este unul anxios.
1.dă-ți voie să trăiești suferința
Singurul mod de a elibera trăirile dureroase provocate de o despărțire este prin a le exterioriza și scoate la suprafață. Deși este foarte greu și majoritatea persoanelor nu au curajul de a-și da voie să simtă durerea, este singura metodă sănătoasă de vindecare. Acest lucru trebuie făcut încă de la începutul despărțirii și sentimentul nu trebuie ținut captiv. Dacă alegem să blocăm durerea și să ne prefacem că ea nu există, nu facem decât să înrăutățim situația și să creem probleme pe termen lung. Cea mai bună modalitate de eliberare a acestui sentiment este plânsul. Conform afirmațiilor lui Roger Baker (Professor of Clinical Psychology):
“Plânsul este un proces de transformare a stresului negativ în ceva tangibil, permițând detașarea și reducerea sentimentelor traumatice.”
2. găsește rădăcina durerii tale
Dacă ai un tip de atașament anxios, acesta provine cel mai probabil din trauma abandonului. Tipul de atașament al unui individ se formează în primii 3 ani de viață, atunci când viața bebelușului depinde exclusiv de prezența părinților. Am vorbit cu Nicolle Popescu, terapeut clinician, despre tematica atașamentului anxios și trauma abandonului în copilărie care afectează ulterior durerea resimțită după o despărțire, explicând de unde provine acest atașament: “Dacă în acești ani extrem de importanți părinții își lasă copilul o vreme îndelungată sau în mod repetitiv în grija altor persoane pe timp de noapte, atunci copilul nu mai simte siguranța unui atașament sănătos, ci își dezvoltă un tip de atașament anxios pentru a supraviețui traumei. Un copil nu are capacitatea de a înțelege conceptul timupului și faptul că părintele se va întoarce și de aceea percepe plecarea ca pe un abandon, asociind-o cu sentimentul de moarte și formându-i o traumă care va afecta relaționarea cu toate persoanele viitoare din viața sa.”
3.formează-ți obiceiuri și amintiri noi
Dacă ai un tip de atașament anxios, este extrem de important ca atunci când treci printr-o despărțire să îți creezi obiceiuri și amintiri noi care să nu mai aibă legătură cu persoana de care te-ai despărțit. Acest lucru te ajută la detașarea de dependența pe care o ai față de fostul partener, oferindu-ți din nou sentimentul de independență și control asupra propriei persoane. Un studiu recent demonstrează că majoritatea persoanelor cu acest tip de atașament au tendința de a intra în relații cu tipologia manipulatorului narcisist și de a depinde de partener constant după ce se crează o conexiune emoțională. Așadar, este foarte important să te distanțezi de contactul cu acea persoană și să îți creezi noi amintiri și obiceiuri atât singur, cât și alături de persoanele dragi.
4. urmează-ți pasiunea
O despărțire reprezintă cel mai bun prilej de a începe să îți urmezi pasiunea în mod real. Practicarea a ceea ce iubești cel mai mult are puterea de a-ți umple golul interior lăsat de plecarea persoanei iubite. Există o vorbă universală care provine din știința psihologiei care susține că durerea este de fapt iubire care nu are unde să mai fie manifestată: https://www.sassysisterstuff.com/grief-is-just-love-with-no-place-to-go/.
“Grief is love with no place to go”
Așa că acesta este momentul perfect pentru a pune această iubire reprimată în pasiunea ta. Te va ajuta atât pe moment prin secretarea dopaminei și serotoninei în corp, dar va ajuta și pe termen lung la procesul de vindecare. De asemenea, există posibilitatea ca momentul în care simți stări negative să fie cel mai esențial și benefic moment în evoluția ta în acel domeniu, deoarece în artă de cele mai multe ori cele mai valoroase opere provin din suferință, nu din fericire.
5. VORBEște despre asta
Nu e nevoie și nu este indicat să ții în tine ce s-a întâmplat. Comunicarea este extrem de importantă și te ajută să navighezi prin durerea pe care o simți. Scoaterea la suprafață a sentimentelor negative te ajută atât în eliberare, cât și în privirea dintr-o nouă perspectivă. Atunci când verbalizăm lucrurile pe care le simțim, realizăm că poate ele nu sunt atât de negre și de grave precum am crezut. Vedem faptul că orice lucru scos la lumina zilei devine mai suportabil și că orice stare în final se consumă și trece. Este esențial să comunicăm aceste trăiri cu o persoană din familie sau cu un terapeut, cu o persoană de încredere nu cu orice prieten sau cunoștință. Putem povesti la un nivel de suprafață cunoștințelor, dar dacă ne deschidem și suntem vulnerabili, acest lucru este indicat să fie făcut cu o persoană eternă în viața noastră, nu cu persoane de moment.
6. nu MAI OFERI A DOUA ȘANSĂ
O persoană care te-a rănit o dată, o va face și a doua oară și a treia oară și de un miliard de ori de acum încolo. Tocmai asta creează de cele mai multe ori codependența și suferința pierderii, faptul că le-ai oferit multiple șanse în trecut. Atunci când o persoană ne rănește și abandonează, iar noi îi mai oferim șanse creează dependența și mai mare de acea persoană, deoarece în acel moment ne atașăm anxios și mult mai adânc de ea. Îi oferim vulnerabilitate și control asupra noastră și astfel ajungem să facem în mod inconștient orice pentru a nu o pierde din nou, pentru a nu retrăi sentimentul de abandon simțit în copilărie și în relațiile trecute. Despre suișurile și coborâșurile pe care le trăim atunci când oferim șanse partenerului se vorbește în acest studiu. Atunci când acceptăm greșeli din partea altora, le transmitem de fapt în mod inconștient mesajul că este în regulă ceea ce au făcut și atunci automat asta le oferă șansa să repete acel lucru în viitor. Astfel, voi lăsa un articol cu câteva motive care te pot convinge să nu mai oferi șanse.
7.pune-te pe primul loc
Atunci când ne punem pe primul loc și avem grijă de noi, automat transferăm energia depusă în interiorul nostru, ci nu în atenție nenecesară asupra partenerului și despărțirii. Dr. Andleeb Asghar vorbește despre știința iubirii de sine și despre cât de importantă este aceasta mereu, mai ales după o despărțire: https://nesslabs.com/self-love. Astfel, sunt punctate beneficiile iubirii de sine, aceasta ajutându-ne să ajungem la realizarea faptului că acțiunile celeilalte persoane nu au nicio legătură cu noi, ci cu ei înșiși și propriile lor probleme. Așadar, câteva dintre beneficiile punerii noastre pe primul loc, menționate în studiu, sunt: mărirea încrederii de sine, o sănătate mentală îmbunătățită, motivație și determinare, reducerea anxietății și conștientizare mai mare a oamenilor din jurul nostru. În momentul în care decidem că ne punem pe primul loc și că nu vom accepta mai puțin decât ceea ce merităm, realizăm că persoana care ne-a rănit nu a avut niciodată control asupra noastră și că nu avem nevoie de ea din niciun punct de vedere, a fost doar un dezechilibru chimic de moment care s-a transformat într-o binecuvântare pentru că ne-a adus mai aproape de noi.
“If you found yourself, you won”
Așadar, navigarea prin durerea cauzată de o despărțire nu a fost și nu va fi niciodată o experiență comodă, dar dacă alegem să trecem prin ea într-un mod sănătos și ne dăm voie să o simțim așa cum ea vine, vom ieși din asta mai buni, mai vindecați și mai aproape de menirea și scopul nostru.
