Deși baletul este considerat o artă, efortul fizic depus pentru a ajunge la profesionalism este egal cu cel al sportului de performanță. Întotdeauna va exista o discrepanță între cele două, dar ambele implică la fel de multă condiție fizică, devotament și muncă.
Baletul a făcut parte din viața mea timp de 14 ani, dintre care mai mult de jumătate au fost parcurși la nivel de performanță, însemnând o medie de 3 ore petrecute pe zi în sala de balet. La aceste ore de practică, se adaugă și părțile teoretice, concursurile și pregătirea pentru scenă. Dar ce înseamnă cu adevărat performanța și ce am învățat de pe urma acesteia?
1. Performanța înseamnă sacrificiu
Ca să ajungi la nivelul de profesionalism dorit trebuie să te dedici cu totul acestei pasiuni. Ieșirile cu prietenii sunt înlocuite de orele de antrenament, școala cu temele ce vin la pachet trece pe locul doi, respectiv carbohidrații nu mai pot exista la fiecare masă. Poți obține cu adevărat un rezultat doar dacă renunți la anumite obiceiuri. Gestionarea programului zilnic devine dificilă, iar rezultatul obținut nu vei știi niciodată dacă merită cu adevărat.
Baletul m-a învățat ce înseamnă cu adevărat să faci sacrificii. Pe parcursul liceului, serile de film cu prietenii mei erau înlocuite de antrenamente, iar de sărbători bunica îmi punea în farfurie doar 2 sarmale și o singură felie de cozonac „ca să mă mențin”. Întotdeauna eram dispusă să renunț la anumite aspecte pentru a mă lăsa purtată de val într-o lume în care mă exprimam prin limbajul corpului și mă simțeam cel mai bine.
2. Regimul alimentar reprezintă o schimbare dificilă
Dintotdeauna a existat zvonul că practicanții acestei arte se confruntă cu probleme foarte mari din cauza dietelor și regimurilor alimentare impuse pentru a-și menține greutatea și musculatura. Din păcate, această informație este adevărată. De aceea, multe balerine dezvoltă boli precum Body dysmorphia sau anorexie.
Și eu m-am numărat printre persoanele care s-au confruntat cu astfel de probleme. Deși aveam greutatea potrivită, întotdeauna au existat anumite tipare în care trebuie să te încadrezi (mărime mică la picior, flexibilitate, structură îngustă a oaselor șoldurilor sau înălțime). Toate acestea au dus pe parcurs, la dezvoltarea unei tulburări de tipul Body dysmorphia care părea o nouă normalitate. Majoritatea colegelor mele se confruntau cu astfel de probleme, dorindu-ne să schimbăm anumite aspecte biologice care nu puteau fi modificate.
3. Repetiția e mama învățăturii
Cu cât petreci mai multe ore în sala de balet, cu atât mai mult te perfecționezi. Cu cât repeți un exercițiu de mai multe ori cu atât mai mult devine un automatism pe care reușești să îl stăpânești. Cum spunea și profesoara mea: „performanța înseamnă 90% muncă și 10% talent”, la care adăuga de fiecare dată: „îți însușești niște calități pe care reușeti să le menții și apelezi la ele de fiecare dată când ai nevoie”.
4. Așteaptă-te să te afli în competiție atât cu cei din jurul tău cât și cu tine
Performanța reprezintă pragul de depășire a limitelor, acestea fiind reprezentate în mod special de propriile temeri și slăbiciuni. Cu fiecare ocazie trebuie să îți analizezi procesul, să-ți îmbunătățești tehnica.
Departajare ierarhizată a rolurilor în spectacole și multitudinea de concursuri stârnesc competiția în rândul practicanților. Un lucru pe care l-am învățat este că rivalitatea este inevitabilă, în timp ce competiția cu propria persoană trebuie menținută la nivel de ambiție și control.
5. Organizarea este cheia
Sportul, practicat de la o vârstă fragedă, te dezvoltă pe mai multe planuri. Te învață să fii mai organizat, atât cu programul tău, cât și cu lucrurile tale. Înveți să îți faci programul în funcție de priorități și să îți aranjezi în ordine articolele vestimentare care fac parte din echipamentul tău.
6. Nu te aștepta ca toată lumea să îți înțeleagă efortul
Întotdeauna vor exista persoane care nu vor înțelege cantitatea de muncă depusă sau scopul acesteia. Unii nu înțeleg plecarea de acasă de la o vârstă fragedă pentru a urma studiile la o academie de succes sau dorința de a continua chiar și după ce suferi o accidentare. Ce am învățat din toate aceste exemple este că trebuie să îți asculți intuiția. Trebuie să fii conștient atât de succes cât și de plăcerea cu care practici această artă, dar și de greutățile pe care le poți întâmpina, respectiv posibilele eșecuri.
Nu oricine poate înțelege pasiunea pentru această artă, date fiind sacrificiile care vin la pachet cu aceasta. De exemplu, cea mai bună prietenă a mea s-a mutat în Munchen, ulterior în Kiev pentru a-și urma studiile la academia de balet. A plecat de acasă la 14 ani și a înfruntat 4 ani stricți de școală rusească de balet. Din păcate, nu a putut să își termine studiile, războiul oprindu-le tuturor activitatea. Perseverența și dorința ei de a continua m-au impresionat foarte mult. Până la urmă a reușit să își termine studiile la București, iar în prezent dansează la Opera Națională Română Iași.
7. Întotdeauna trebuie să mimezi perfecțiunea
Odată ce intram pe ușile teatrului făceam tranziția de la viața reală la lumea unei povești, tiarele și costumele furându-mi ochii de fiecare dată. Treptat am învățat că această perfecțiune este inexistentă și că durerea, atât cea fizică cât și cea psihică, îți poate influența opinia.
Eram în clasa a V-a când am lucrat pentru prima dată la un spectacol important cu Teatrul de Balet Sibiu. Se punea în scenă o gală de balet la care am luat parte drept dansatori invitați. A fost pentru prima dată când am văzut pregătirea din spatele scenei: încălzirea, forfota sălii înainte de spectacol, panica, toată lumea mimând prefecțiunea până la cel mai mic detaliu. Mintea mea de copil a fost marcată de incidentul unei balerine, care la intrarea în scenă s-a lovit de o cărămidă, învinețindu-și piciorul instant. Deși mă gândeam că nu mai are nicio șansă să intre în spectacol, aceasta s-a ridicat, a zâmbit forțat din culise și și-a continuat drumul spre scenă. A mimat perfecțiunea.
8. Succesul în balet poate fi măsurat în aplauze
Baletul este o artă dusă la nivel de sport de performanță, în care se pune accentul pe grație, estetică și pe transmiterea unei povești. Ca să îți dai seama dacă toate sacrificiile au meritat, aplauzele mult așteptate de la finalul unui spectacol pot garanta acest lucru.
După fiecare spectacol simțeam că munca mea este apreciată, iar mesajul transmis de mine a ajuns la sufletul publicului. Sentimentul este unul de neegalat, amalgamul de sentimente, mulțumirea de sine pentru munca depusă și adrenalina se îmbină, obținând rețeta succesului, cel puțin pentru câteva secunde.
