În sportul de performanță, la nivel de juniori (cel puțin în România) nu mulți sunt cei care te pregătesc pentru ce implică sportul cu adevărat. Ești testat și antrenat din punct de vedere fizic, dar sunt puțini cei care acordă importanța necesară factorului psihic. De cele mai multe ori trebuie să înveți lucrurile pe parcurs și de unul singur deoarece obiectivul persoanelor implicate este majoritar cel al obținerii de medalii și de a câștiga cât mai multe turnee.
Fiecare sportiv alege cum vrea sa își trăiască viață, cum se antrenează și ce sfaturi preia de la persoanele din jurul lui. Practicând handbalul ca și sport de performanță timp de 10 ani am învățat câteva aspecte ce nu sunt aduse foarte des în lumina reflectorului.
În cele ce urmează voi aminti câteva aspecte pe care le consider importante și pe care mi-aș fi dorit ca cineva să mi le explice de la început pentru a înțelege mai bine ce mă așteaptă în această lume a sportului.
7. Trebuie să găsești o balanță între planul sportiv și cel educativ
Probabil una dintre cele mai grele lecții pe care am învățat-o de una singură, a fost că nu pot să merg „în bătaia vântului”. Totul trebuie să fie cu logică planificat astfel să ai timp de toate activitățile și antrenamentele, dar și să te bucuri de fiecare moment pe care îl trăiești pentru că nu se va întoarce.
Viața de sportiv este de multe ori plină de surprize, neștiind care este următorul pas. Pentru că nimic nu poate fi controlat în totalitate este bine să fi prevăzător și să te pregătești pe cât mai multe planuri, niciodată fiind suficient doar să joci un sport de performanță, chiar dacă ești unul din cei mai buni jucatori. Mereu ne-a fost adus la cunoștința de antrenori că sportul și învățătura merg „mână în mână”, fiind greu după încetarea carierei de sportiv să găsești un loc de muncă.
6. A fi într-o echipă seamănă de multe ori cu mersul într-o barcă
De multe ori când ești pe o barcă (fie ea mai mică sau mai mare) înconjurat de multe persoane, fiecare este atras de ceva anume în direcții diferite, dar chiar dacă nu priviți în același loc vă îndreptați spre aceeași destinație. Așa este și munca în echipă, mai ales în sport. Chiar dacă fiecare jucator se pregătește pentru a își atinge obiectivele personale, este totodată scopul comun ce îi leagă pe toți împreună și anume: de a duce echipa cât mai sus.
Obstacolele pe care le-am întâmpinat în echipă îmi plăcea să le vad precum valurile, primele te doboară însă la următoarele ești mai atent. Niciodată nu este sigur cum se va termina un meci, ce adversari vei aveai, poate îi vei subestimezi sau apar arbitri care nu vor observa anumite greșeli și astfel la sfârșit de meci apar „surprize” neplăcute, dar dacă de fiecare dată dorința de a crește și a deveni cât mai bun nu scade fiind mai atent pe viitor la astfel de “valuri” să nu te doboare, visul de a ajunge cât mai sus este din ce în ce mai ușor de atins.
Cele mai mari performanţe în sport vin atunci când mintea e calmă ca un lac de sticlă. -Timothy Gallwe
5. De unele înfrângeri te poți bucura mai mult
Când fac aceasta afirmație mă gândesc la un meci disputat în sala liceului, cu o echipă din județ. Meciul era așteptat de toată lumea cunoscut drept “derby-ul local” și în ciuda înfrângerii la 2 goluri, noi eram mai bucuroase de felul în care am muncit pentru fiecare minge, fiind lăudate și de antrenor pentru cum am trăit fiecare clipă, în comparație cu adversarele noastre care erau certate de antrenoare pentru felul în care au jucat.
Atunci am învățat că nu rezultatul este important ci modul în care muncești pentru fiecare minge, pentru dorința și ambiția pe care o depui timp de 60 de minute. Într-adevăr nu este ușor să treci peste o înfrângere, dar dacă te gândești la ea ca o lecție nou învățată sau ca fiind doar „o bătălie pierduta, nu și războiul” cum spunea antrenorul nostru, percepția asupra unui meci necâștigat se schimbă și este mai ușor să te pregătești pentru ce urmează.
4. Indiferent de rezultate, ți se pune o etichetă
Practicând handbalul de la o vârstă fragedă am știut că și liceul pe care îl voi urma o să fie pe filiera sportivă, mai exact vocațională. Ce nu știam însă este eticheta ce urma să se pună cu începerea liceului, cea de: „ești sportiv deci nu știi carte” .
Nu de puține ori eram judecate de alegerile făcute și ni se reamintea la fiecare ocazie că ori învățăm carte ori jucam bine, puțini fiind aceia care spuneau ce contează: joacă din pasiune, dar nu uita să și înveți. Comentarii de genul: „să ne anuntați când aduceți rezultate”, „ce faceți voi e o joaca”, nu erau puține și ce e mai amuzant sau din contră mai trist e că veneau de la aceleași persoane care în momentul unui nou rezultat bun, ei erau primii care veneau să se laude cu munca noastră.
3. Tu ești singurul adversar
Da! Ai citit bine, TU ești singurul adversar adevărat. Pentru a ajunge cât mai sus și a ajuta echipa trebuie în fiecare zi să te depășești pe tine însuți. Astfel, cele 2 ore de antrenament de cele mai multe ori pot să nu fie de ajuns. Trebuie să ieși din zona de confort pentru a fi cea mai buna versiune a ta. Cu cât petreci mai mult timp încercând să te autodepășești, cu atât vei fi mai pregătit pentru orice provocare întâlnești în momentele neașteptate din meci.
„Cursa” adevărată pe care trebuie să o câștigi este cea cu tine, în momentul în care simți că ai epuizat ultimul gram de energie și că vrei să te oprești, acela este momentul când trebuie să te împingi singur de la spate și să depășești starea de confort pentru a juca la cel mai înalt nivel.
2. Viața de sportiv este singuratică
Singurătatea își face simțită prezența în viața oricărui sportiv și ia naștere din urma situațiilor prin care trebuie să treci de unul singur, având constant impresia că nimeni nu pare să vadă prin ce treci. Cei dragi vor să îți fie alături, să încerce să te ajute prin a îți aduce aminte că trebuie să îi asculți pe cei din jur, însă în momentele de după un antrenament mai slab sau un meci în care nu ți-ai atins obiectivul pare că nimeni nu te înțelege și trebuie să te descurci singur.
Privind din altă perspectivă și viața personală, este mai greu să îți faci prieteni care nu sunt în același mediu ca și tine. Oricât ai sta împreună cu echipa sau colegii la școală/liceu, nu este suficient. Din păcate fiind într-un ciclu care se repeta si anume: școală, antrenament, teme, puțin timp liber(daca ai parte de el), majoritatea activităților le petreci cu aceleași persoane pe care le vezi și la antrenament sau la școală și devine din ce în ce mai greu să te detașezi de această lume a sportului și să cauți amuzamentul și bucuria în altceva.
1. Poate să devină copleșitor
La primul contact cu handbalul îmi aduc aminte cât de mulți sportivi în devenire ne strângeam sperând la o cariera serioasă, crezând că tot ce îți trebuie pentru a ajunge un „nume mare și recunoscut” este să mergi la antrenament și să continui după liceu. Însă cum menționam și mai sus, nimeni nu te pregătește cu adevărat pentru ce înseamnă sportul de performanță și ce implică acesta. Încercând să balanseze cele doua lumi (cea sportivă și cea personală) mulți sportivi simt că pierd „pasul” cu cei din jur și încercând să facă față la acestea, ajung astfel să fie copleșiti și de cele mai multe ori să clacheze.
Chiar dacă am avut un antrenor care nu reușea de fiecare dată să se exprime și să împărtășească mulțumirea și bucuria pe care o simțea atunci când aveam un antrenament reușit sau un meci câștigat, de cele mai multe ori „apostrofându-ne”, cu toate astea am învățat de la el că nimeni nu o să te ia cu frumosul si oricât de greu este, nu trebuie să pui la suflet fiecare lucru pe care îl auzi.
Sunt de părere că în ciuda aspectelor negative pe care viața de sportiv le aduce, aceasta te conturează, te crește mai frumos si armonios. Dacă aș putea aș da timpul înapoi, însă nu pentru a îndrepta anumite greșeli ci pentru a mă bucura mai mult de fiecare meci, antrenament sau chiar și de o palmă dupa ceafă de la antrenor, pentru că a fost o experiență minunata pe care nu știu dacă as putea să o găsesc in altceva. Sportul te maturizează încă de la o vârstă fragedă și îți oferă o deschidere mai largă la tot ce înseamnă viață, bucurie și înfrângeri.
