Pentru majoritatea, literatura română se rezumă la materia de bacalaureat. Influențată de anii de liceu, în ochii cititorului, aceasta ar putea părea deseori anostă și chiar lipsită de viziune. Cu toate acestea, în realitate există numeroase opere neprețuite ce ar putea să schimbe modul în care ne raportăm la literatura autorilor români. Iată câteva cărți care s-ar putea să te impresioneze mai mult decât te așteptai!
Ce ne spunem când nu ne vorbim de Chris Simion
lună plină…pupile dilatate… nu spunem nimic și totuși vorbim. Nici măcar nu ne întoarcem capetele unul spre celălalt, dar ne privim țintă. Nu ne atingem nici mâinile, dar ne mângâiem. […] Nu ne vorbim, dar prin gesturile noastre spunem tot. Nici nu trebuie să ne vorbim. De ce am face-o dacă acționăm?
Chris Simion – Ce ne spunem când nu ne vorbim
Roman atipic structurat pe ideea unei conversații prin intermediul unor mailuri, personajele pe care Chris Simion le creează se ascund în spatele unor entități fantastice din lumea naturii: Floarea-Soarelui (ea) și Zmeul Albastru (el). Ceea ce face deosebită această operă este faptul că relația romantică plasată în prim-plan este doar un prilej abordat pentru a oferi cititorului momentul ideal unei introspecții. Scris din perspectiva unui eveniment mai puțin relatabil, anume un diagnostic al unei boli incurabile, Floarea-Soarelui este o ipostază a fiecăruia dintre noi, pierduți în încercarea de a ne găsi sau de a ne regăsi scopul. Ce ne spunem când nu ne vorbim este mai mult decât o metaforă, este viața în sine.
Pânza de păianjen de Cella Serghi
Vezi, așa îmi închipui viața, ca o pânză de păianjen imensă, cenușie, lipicioasă, în care omul se zbate ca o muscă. Undeva păzeste carnivorul: păianjenul…
Cella Serghi– Pânza de păianjen
Încărcată din punct de vedere emoțional, scriitura Cellei Serghi teleportează cititorul în perioada interbelică a Bucureștiului, respectiv a Balcicului. Stilul folosit nu se suprascrie celor deja existente, ci se remarcă neconvenționalitatea pe care autoarea o abordează, motiv pentru care acest roman capătă valențe semnificative în sfera românească.
Protagonista nu este nimeni alta decât Diana Slavu, o româncă aflată în pragul tinereții, constrânsă de așteptările societății, de încercările eșuate în relațiile platonice și romantice, de viziunea asupra propriei persoane.
Testamentul lui Abraham de Igor Bergler
Tot ce s-a făcut nu s-a făcut încă, iar tot ce se va face s-a făcut deja, cu mult timp înainte.
Igor Bergler– Testamentul lui Abraham
Zidurile cunoașterii se prăbușesc în cartea lui Igor Bergler. Utilizând numeroase referințe interculturale, acest roman transportă cititorul într-o adevărată călătorie universală. Testamentul lui Abraham se concentrează asupra lui Charles Baker, personajul principal al operei și, totodată, martorul unor crime. Pătruns de spiritul justițiar, acesta se regăsește în ipostaza morală de a elucida misterele în care se pare că este implicat. Astfel, se conturează un traseu investigativ pe mai multe fire pe care cititorul îl urmărește în același timp cu eroul.
Publicată pentru prima dată în 2017, cartea a reprezentat debutul autorului în lumea literară și a reușit să devină rapid una dintre cele mai apreciate la nivel național, fapt ce s-a reflectat asupra cifrei de vânzări. De asemenea, succesul a avut loc și la nivel internațional în state precum : Spania, Mexic, Chile.
Cianură pentru un surâs de Rodica Ojog-Brașoveanu
Nu-i curios? Sunt poate două secole de când a murit și surâsul ei are încă puterea să ucidă. Hm, prea multă cianură pentru un surâs…
Rodica Ojog-Brașoveanu – Cianură pentru un surâs
Acest roman o aduce în prin plan pe Melania Lupu, femeie trecută prin anii vieții și rămasă văduvă, alături de singurul său companion, motanul Mirciulică. În urma unui accident casnic, cinci vecini, printre care și protagonista, se află într-o situație vulnerabilă, de care se va profita ulterior pentru interesele fiecăruia dintre indivizi. Prin personajele alese, autoarea satirizează într-o manieră naturală dorința nestăvilită de a prioritiza averile materiale în ciuda spiritului uman.
Printr-un stil simplist, asemănător celebrei autoare Agatha Christie, Rodica Ojog-Brașoveanu reușește să creeze un roman polițist cu elemente de thriller psihologic. Principalul motiv pentru care acest roman este inovativ în literatura română este reprezentat de faptul că amplasarea spațială nu se modifică pe parcurs, însă, cu toate acestea, nu absentează dinamismul.
Deși publicată în anul 1975, cartea celebrei autoare reprezintă până și în prezent o ancoră asupra realității sociale.
Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată de Cristina Nemerovschi
Știu că o să mai am obsesii. Știu că foarte probabil o să mai am și depresii. Știu că anxietatea va fi mereu acolo, gata să sară în față oricând și să încerce să preia controlul, numai pentru că e convinsă că poate. Știu că atacurile de panică vor rămâne pentru mine ca niște colegi de școală primară; ne vom mai vizita din când în când, sau ne vom întâlni pe stradă, și ne vom minuna de cât de tare ne-am schimbat cu toții și, în același timp, ceva din noi a rămas la fel și așa va fi pentru totdeauna.
Cristina Nemerovschi – Zilele noaste care nu vor mai fi niciodată
O notă de originalitate este dată de plasarea în plan principal a unor subiecte tabu în spațiul românesc. Astfel, conținutul se centrează pe disecția „imperfecțiunilor” umane și îmbrățișarea acestora în plan personal. De altfel, de aici reiese și neconvenționalitatea operei.
Protagonista este Ana, o tânără ce se găsește victimă a unor multiple tulburări mentale, motiv pentru care este internată într-un sanatoriu în cadrul căruia sunt introduși alți pacienți cu diferite probleme. Firul narativ urmărește pe de o parte grupul ca un tot unitar, dar, totodată și membrii acestuia în procesul de „vindecare”.
Cu mintea mea de femeie de Mihaela Miroiu
De ce trăiesc eu şi nu oricine altcineva în locul meu?
Mihaela Miroiu – Cu mintea mea de femeie
Sub falsa impresie a unei simple autobiografii se află, de fapt, vocea unei întregi națiuni prin intermediul unor confesiuni din cadrul unei Românii comuniste. Așa poate fi explicat pe scurt acest roman. Însă, ceea ce îl face remarcabil față de celelalte opere ale literaturii române este filtrul feminin prin cadrul căruia este relatat conținutul, accentuându-se discrepanța dintre cele două sexe privind dificultățile financiare, sociale, medicale și nu numai.
Dacă a trăi în vremea unui regim ce se baza pe opresiunea societății era dificil, Mihaela Miroiu are puterea de a-ți demonstra prin hârtie și cerneală că a fi femeie în astfel de vremuri însemna a suferi constant din cauza unei societăți neadaptate la nevoile tale.
Cimitirul de Adrian Teleșpan
Pentru că un om nu e în mai multe feluri. E în toate felurile când se naște și într-un singur fel când moare.Te naști cu ce-ai putea face și mori cu ce-ai făcut.Pe măsură ce crești,opțiunile se îngustează până când rămâi cu una singură,moartea!
Adrian Teleșpan – Cimitirul
În plan principal se află Adrian Green, un român ce se identifică drept homosexual și care ia decizia de a se muta în Marea Britanie. Lipsit de oportunitățile unui loc de muncă care să îl satisfacă emoțional, acesta se rezumă la a administra un cimitir. Totuși, acest spațiu mai degrabă morbid ascunde o semnificație profundă întrucât, cu această ocazie, protagonistul este pus în situația de a se regăsi pe sine prin conversațiile reale sau imaginare pe care le poartă cu indivizi provenind unor lumi diferite.
Deși vizează tematici puternic emoționale, Adrian Teleșpan le canalizează printr-un stil natural, comic și sarcastic, apropiat de cititor, oferindu-i acestuia din urmă posibilitatea de a se transpune în pielea personajului și de a trăi la unison.
