E 4 fără 15 minute, iar eu sunt în Lidl, să cumpăr ceva de băut, când mă sună și îmi spune că a ajuns. Peste 5 minute ne întâlnim pe 21 Decembrie, lângă o cafenea scumpă, ne salutăm și îmi dă o îmbrățișare călduroasă. Totul pare normal în drum spre apartamentul meu; și e. Deși e ora 4, se vede că nu a dormit mult. Poartă un maieu verde, peste are o cămașă gri în carouri, pantaloni de trening și tenișii pe care îi poartă de obicei. E o fată scundă, cu părul brunet și ochii căprui. Odată ce am ajuns, ne-am pus pe canapea, față-n-față și înainte să încep mă întreabă „Pot să desfac punga de cipsuri?”.
Diana Cristina Drăguș are 19 ani, e din Șoimuș, Bistrița-Năsăud și e studentă la Facultatea de Litere, specializarea Chineză-Engleză. A terminat liceul în Bistrița, la Colegiul Național Liviu Rebreanu, promoția 2017-2021, iar generala a făcut-o la Șieu. Înainte să desfacă punga de cipsuri, își scoate gutiera din gură și o pune pe masă, ca să poată mânca liniștită.
18 Noiembrie 2021, ora 02:23
Vremea era urâtă; în aer se simțea un miros umed de ploaie. Furtuna era pe terminate când Diana, împreună cu prietena ei cea mai bună, Coldea, erau în drum spre cămin. Ajunse pe Bulevardul Republicii, fetele nu au mai avut chef de mers și au ales să se urce pe o trotinetă electrică, chiar dacă mai aveau 5 minute până la destinație.
„N-am prea vrut să urc pe trotinetă pentru că, plouase înainte, trebuia să coborâm un deal, erau foarte multe guri de canal acolo pe trotuar și era foarte denivelată zona. M-am lăsat convinsă de prietena mea, am urcat pe trotinetă, am mers timp de 45 de secunde până la momentul impactului.”
Diana și Coldea au căzut de pe trotinetă. „Am lovit o gură de canal și Coldea s-a dezechilibrat pentru că am luat amândouă o trotinetă.” Coldea era pe punctul de a cădea de pe trotinetă, însă Diana a împins-o și a căzut cu fața pe bordură. „Nu m-am gândit că dacă iau mâinile de pe ghidon, nu o să mai fie nimeni pe ghidon, așa că în locul ei am căzut eu și am dat cu fața de o bordură.” Diana era îmbrăcată cu un tricou alb, teniși negrii și o pereche de blugi roz evazați, care nu mai erau roz în întregime. Plină de pete roșii, Diana își ridică pantalonii și vede că este julită. „Mi-am verificat ochelarii să văd dacă nu sunt sparți”. Nu erau sparți.
Simțea o fierbințeală pe față, dar nu înțelegea de ce. „Mi-am dat masca jos și am văzut că era plină de sânge și am zis Vai. Acela o fost momentul în care chiar am realizat că mi-au căzut dinții și eram șocată.”. În seara respectivă Diana a pierdut 3 dinți. S-a așeazat lângă un gard, și-a scos telefonul din buzunar, verifică dacă e spart și vede că e ora 02:25. Între timp a trecut o mașină în care erau doi băieți, care s-a oprit la intersecție să le ajute pe fete. „Cât timp au încercat să mă convingă să sun la 112, m-am prins cumva de nas și am realizat că mi-am rupt și nasul. Acela a fost momentul în care am realizat că nu pot să mă duc la cămin și că trebuie să chem o ambulanță.”. Pe lângă cei 3 dinți care i-au căzut și nasul rupt, Diana a avut șoldul dezlocat.
Eu am ajuns în Cluj la o zi după accident. Am venit cu scopul de a mă întâlni cu prietenii mei, inclusiv cu Diana. Inițial Diana mi-a spus că nu se simte bine și nu poate veni în oraș. Speriată și anxioasă, la câteva ore după ce am vorbit cu ea am aflat ce a pățit cu adevărat. Diana m-a rugat să o fac să râdă. În situații grele Dianei îi place să audă glume. O ajută să își ia mintea de la circumstanță. De abia că îi auzeam vocea, pentru că nu putea vorbi bine. Am stat la telefon cel puțin o jumătate de oră, în care i-am spus Dianei toate poveștile pe care le aveam.
15 ore 5 Spitale
Timp de 15 ore, Diana împreună cu Coldea și încă un prieten, Bogdan, se plimbă de la un spital la altul, pentru a căuta un doctor liber care să o interneze. Pentru analize, Diana trece pe la secția bucalo-maxilo-facială, urgențe, ortopedie (de două ori) și neurologie. „Nu l-am sunat pe tata până când am fost sigură că trebuie să fiu internată la spital”. Diana a stat 3 zile în spital, timp în care a avut nevoie de o rinoplastie reconstructivă a oaselor nasului. Dinții au fost ținuți într-o soluție dezinfectantă, pentru a putea fi folosiți în gutieră.
Viața după șoc
Au trecut 189 de zile de la accident, însă viața Dianei nu s-a schimbat în rău, ci în bine. „M-am simțit surprinzător de bine după zilele de la spital. După ce am ieșit din spital am fost șocată să văd că toată lumea era bucuroasă să mă viziteze, veneau toți la mine.” Diana depune mult efort în prieteniile sale. Este tot timpul pregătită să organizeze o întâlnire cu amicii ei și face tot posibilul să îi facă să se simtă bine. Diana a crescut la țară, în Șoimuș, un sat cu 100 de rezidenți. Locuiește cu tatăl și bunicul ei, are un câine negru și un motan pe care îl cheamă Brânzoi. Locuind într-o zonă rurală, Diana nu avea șansa de a se vedea cu prietenii ei foarte des: „Cum stau la țară, prietenii mei sunt la câțiva km distanță și îi văd destul de rar, așa că ori de câte ori ajung să petrec timp cu ei profit la maxim”.
După accident, Diana a fost nevoită să se distanțeze de câțiva prieteni: „au fost și persoane de care m-am distanțat în urma accidentului pentru că au avut reacții la care nu mă așteptam și erau persoane destul de apropriate”. Ea consideră că acest eveniment a ajutat-o să afle cine îi sunt prietenii adevărați: „Nu pot să spun că nu-mi pare rău, dar nici că îmi pare rău”.
O nouă perspectivă?
Au trecut 189 de zile de la accident, iar Diana a trecut peste ce a pățit în noiembrie. Am întrebat-o dacă accidentul i-a cauzat probleme de încredere în sine: „Sincer…absolut deloc. Mai stau câteodată și mă uit la poze vechi și mă gândesc wow ce bine arătam atunci, dar mă gândesc că până la urmă astea nu sunt probleme care nu pot fi rezolvate.”. În liceu a avut aparat dentar timp de 2 ani, în care a investit (fără consultații) peste 7000 de lei: „Mi-a părut rău de dinți, dar nu am avut ce face. Era prea târziu”.
A dobândit o nouă perspectivă legată de ea în urma accidentului. Diana spune că nu a fost greu: „am realizat că, nimănui nu-i pasă cum arăt – o să sune cliché – atâta timp cât sunt eu însămi.” 6 luni de zile mai târziu și Diana are încredere în ea însăși: „acum am mai multă încredere în mine”. 6 luni de zile mai târziu și Diana nu regretă nimic: „Sincer mi se pare amuzant ce s-a întâmplat. Dacă aș putea da timpul înapoi, tot nu cred că aș lăsa-o pe Coldea să cadă. În momentul ăsta chiar nu mă simt afectată deloc.”.
Momentan, situația este ok. Diana își trăiește viața ca un om normal, ca și cum nu ar fi pățit nimic. Dinții lipsă și trotinetele electrice au devenit un subiect de glumă în grupul ei de prieteni: „Există mai mule glume acum pe seama mea, dar nu pot să zic că mă afectează”.
Viitorul
„Vreau să am o vară cel puțin la fel de frumoasă ca cea de anul trecut” este dorința Dianei. După ce i-am pus întrebarea „Ce te așteaptă pe viitor?”, ochii ei au strălucit; erau plini de speranță și entuziasm, după care a luat o gură de apă cu lămâie și a continuat: „Vreau să merg în China în anul trei.” Studentă la Chineză-Engleză, Diana este pasionată de limbi străine și de cultura Chinei.
Mai are nevoie de câteva intervenții medicale pentru a putea spune că a încheiat acest capitol din viața ei: „Mai am de făcut o rinoplastie, pentru că am reușit să mă lovesc la nas, și mai am implanturile pe la sfârșit de august.”
După ce am terminat cu întrebările pe care le aveam pregătite, ca să luminez conversația am mai întrebat-o pe Diana un singur lucru „Mai mergi cu trotineta?”; ea râzând, mi-a răspuns cu „Nu. Și nici nu recomand.”
