Portret al vrăjitoarei la tinerețe

„Pică Moara. Un justice și five of swords. Dacă pică o să fiu foarte mândră”. Așa arată conversația cu Maria, prietena mea care se ocupă cu cititul în cărți de tarot. Eram în clasa a 12-a, în mijlocul unui carusel de emoții. Tot ce se afla în mintea mea era o singură întrebare. Iar Maria avea răspunsul pentru ea. Nu credeam în totalitate că va pica opera „Moara cu noroc”, și poate puțin îmi păsa, fiind doar o simulare.

Următoarea zi, mă aflam în bancă, așteptând subiectele. Tot ce auzeam era „Bă, eu orice pică scriu Moara”. Amuzant era că și alți colegi apelaseră la diverse cunoștințe care se ocupau cu cititul în tarot, pentru a afla ce operă va pica la simulare, așa că nu doar Maria era de părere că va pica „Moara cu noroc”. Devenise ușor enervant. Ajunsesem să fiu aproape convinsă că nu pică ce spun ei. Dar apoi s-a întors colega mea de bancă, cu ochii mari și expresivi cât să compenseze faptul că fața îi era acoperită pe jumătate de mască. Primise subiectul prima. „Îți bați joc de mine?”

Trebuie să recunosc faptul că am fost într-un soi de șoc întreaga zi.

Urma proba la istorie. Am întrebat-o pe Maria dacă are ceva predicții, dată fiind precizia citirii sale în ceea ce privește proba la limba și literatura română. Mi-a spus că nu prea știe cu ce se mănâncă proba. Fiind la profil real și cu un an mai mică, era de așteptat. I-am spus că îi spun capitolele, fiind doar cinci, și două cuvinte despre ele în caz că e necesar. „Ok, hai să vedem”.

Am sunat-o pe video. Își adusese pachetul de tarot și m-a pus să suflu peste el, pentru a iniția procesul și a-l curăța de energii. M-a pus să țin mâna ca și cum pachetul s-ar afla fizic în palma mea și să pun întrebarea pe care doream să o aflu. După ce am făcut asta, a început să amestece cărțile. Sunetul cărților amestecate îmi dă și azi un mic fior. Am fost pusă să aleg vreo trei rânduri a câte trei cărți spunându-i „stop”, și a început să le analizeze în liniște. După câteva minute, mi-a făcut o descriere a perioadei, conform ilustrațiilor de pe cărți. În mintea mea, concluzia descrierii sale era una clară de la primele cuvinte. Tot ce descria se potrivea perfect capitolului „România modernă”. Din nou, nu îmi venea firesc să îmi pun încrederea completă în prezicerea ei. Repetasem până la urmă toate capitolele în ziua aceea.
A doua zi când am întors foaia am avut al doilea șoc. „România modernă”. Mâinile îmi tremurau. Și nu era doar din cauza emoțiilor provocate de examen. După ce ies din sală, primesc un mesaj de la Maria: „Încep să fiu speriată”. Și eu începusem să mă întreb tot mai multe despre tarot.

La aproape un an de la întâmplărea asta, i-am propus Mariei să discutăm mai pe larg despre interesul nostru ca tineri pentru astrologie și tarot. A acceptat entuziasmată, doar îi place să vorbească, fiind gemeni.

Primul contact

Olimpică națională la chimie și fostă pianistă, Maria Brăgaru pare un mic geniu. Masa de birou îi este plină de hârtii pentru școală, organizate în mici teancuri. Deși este în clasa a 12-a, e la fel ca întotdeauna în ceea ce privește învățatul și energia investită în educație.

Despre astrologie îmi reamintește că a aflat de la mine, cel puțin ramura complexă. Îi plăcea foarte mult fiindcă găsea o explicație pentru personalitatea sa. Îmi povestește cum faptul că are foarte multe elemente de pământ în astrogramă o fac o persoană așezată, perfecționistă. În iubire oferă siguranță și loialitate, datorită taurului din Venus. Problemele de exprimare, faptul că îi vine greu să pună în cuvinte ceea ce gândește se pot datora Mercurului în fecioară, element de pământ, comparativ cu o persoană care ar avea Mercurul într-un element de aer sau de foc. Din exterior, poate părea sociabilă și superficială, având soarele în gemeni. „M-a fascinat faptul că sunt multe aspecte specifice, și nu generale. Totul este foarte complex în astrologie.” Compatibilitatea din punctul de vedere al astrologiei i se pare un alt aspect interesant. Se spune că ori te înțelegi foarte bine ori deloc cu persoana a cărei zodie se află la 180 de grade pe cer, și i se pare că exact așa e. „Săgetătorii ori mă calcă pe toți nervii și mi se par niște persoane oribile, ori e vorba de gagicul meu. E săgetător și e persoana cu care mă înțeleg cel mai bine pe planeta asta.”

Tarotul a venit firesc în urma intrării în comunitatea de pe internet a astrologiei. În plus, și-a dorit foarte mult să aibă propriul ei pachet de cărți. Ideea de necunoscut, de faptul că ar putea fi ceva supranatural la mijloc a intrigat-o și a împins-o să își dorească acest lucru, în special fiindcă știa cât de bine funcționează astrologia. La început, a vrut ca cineva să îi citească în cărți. Era ziua ei, se afla la o terasă cu prietenii. Ajunse în ziua aceea să cunoască mai multe persoane, printre care și o fată care avea la ea un pachet de cărți de tarot. O rugase să îi citească, dacă tot era ziua ei, ceva general, „pe prezent”. Fata îi povestise de o persoană în viața Mariei care o consumă emoțional și energetic, care nu îi vrea binele și care profită de ea, având ascendentul sau soarele în vărsător. S-a simțit foarte copleșită de citire, fiindcă la acea oră vorbea cu o persoană care avea ascendent în vărsător. „Tipa nu știa nimic despre mine și cu toate astea mi-a ghicit multe puncte din viața mea la momentul acela. Am rămas foarte uimită.” Chiar dacă citirea a surprins-o plăcut, nu a vrut să insiste. „Deck-ul de tarot se primește, nu se cumpără”, îmi spune ea. Cu toate astea, a făcut rost de la o prietenă de o mică carte cu instrucțiuni, fiindcă voia să afle mai multe. Nu a trecut mult timp până când, de ziua ei, a primit primul ei pachet de cărți de tarot.

„Pur și simplu prin experiență am ajuns să îmi doresc să citesc prin tarot, având multe prietene care practicau.”

Primul ei deck (pachet de cărți) nu i-a plăcut deloc. Era un deck foarte schematic, făcut de o cititoare după modelul clasic. Deși cărțile clasice de tarot sunt pline de culori și simboluri originale, cărțile Mariei au doar trei culori: alb, auriu și mov. Din acest motiv, a simțit o lipsă de conexiune și s-a văzut nevoită să improvizeze foarte mult în citirea imaginilor, în așa fel încât să meargă pe intuiție. Primele citiri nu au fost tocmai cele mai prietenoase, i se făcuse rău după ce îi citise prietenului ei. Își amintește că citea foarte schematic: extrăgea o carte, căuta semnificația pe internet sau în instrucțiuni și i se părea totul extrem de vag, neînțelegând complet răspunsurile cărților. Apoi una din prietenele ei i-a sugerat să doarmă cu cărțile sub pernă, ca să își creeze o conexiune cu ele. „Am început să îmi citesc mie din ce în ce mai mult, simțeam că mă leg spiritual eu de mine. Cărțile nu îți zic pe față răspunsul la întrebările tale, asta îmi place cel mai mult. Îți dau indicii, îți zic dacă ești pe calea bună sau cea rea, dar nimic în amănunt.” A aflat faptul că nu e vorba de magie, cât de energii. I-a plăcut cum nu doar investești energie, ci și o primești inapoi, regenerată.

De pachetul ei are grijă prin a-l curăța de energii înainte și după fiecare citire. Îmi povestește faptul că sunt multe metode: de la curățarea prin bețișoare parfumate până la folosirea unei flăcări de lumânare. Ea alege să întindă pachetul în mână ca pe un evantai, să sufle peste el ca la final să îl bate de două ori. „Mi se pare metoda asta cea mai simplistă: e vorba de respirația mea pe pachetul meu. Ne unificăm la loc după o citire.” Între timp, pachetul îl ține acum sub pat, fiindcă e destul de mare și nu mai poate să îl țină sub pernă. A găsit totuși o metodă să îl țină cât mai aproape.

Astrologia și tarotul pe rețelele de socializare

Am întrebat-o ce părere are despre portretizarea astrologiei și a tarotului pe rețelele de socializare. După părerea ei, cititul în cărți sau în astrograme sunt niște acte mult prea personale și complexe pentru a fi comprimate în niște simple postări generalizate, scurte și ușor de digerat, postate pentru sute și mii de persoane. „Mi se pare un schimb de energii care trebuie să fie realizat de la persoană la persoană, nu prin rețelele de socializare, unde conținutul este redus la câteva cuvinte în care șansele să te regăsești sunt destul de mari. Deși da, sunt consumatoare. După ce o să terminăm conversația asta, o să vezi că o să îmi apară citirea de tarot pe instagram.”

Deși recunoaște că se interesa de horoscop când era mică și i se părea un lucru interesant, acum a ajuns să însemne mai mult decât orice un lucru comercial. Factorul uman este fundamental în practicile de acest tip. Horoscopul ar trebui făcut și interpretat de o persoană cu rațiune, nu de un algoritm.

„M-am despărțit acum două luni de iubitul meu. Două luni încontinuu feed-ul meu de instagram era plin de citiri de tarot care spuneau că este un semn, că se întoarce, că e un nou început, că în 48 de ore te va căuta.”

În definitiv, Maria spune despre astrologie că este foarte distractivă și poate fi un mijloc bun de relaxare. Tarotul, deși un consum energetic, este o unealtă bună pentru împlinirea personală în urma autodescoperirii. Începi să te cunoști foarte bine pe tine și capacitățile tale: îți dezvolți intuiția și privești viața dintr-un alt unghi, unul spiritual. Nu e totul alb-negru și nici despre un Dumnezeu, cât e vorba de un univers cu care îți poți combina energiile.

„Mi s-a întâmplat de multe ori să vorbesc cu o persoană și să îi ghicesc zodia, ascendentul sau luna, acestea fiind cele mai predominante aspecte dintr-o astrogramă.”

Vorbind de manifestare, Maria recunoaște că manifestează, dar inconștient. Crede că manifestarea înseamnă și dacă îți dorești ceva foarte mult. „Părerea mea e că dacă ai intenții pure și le direcționezi înspre univers, universul ți le trimite înapoi. E momentul în care îți setezi o conexiune cu universul și îți dai seama de ce anume îți dorești. De acolo depinde doar de tine și de ce o să faci ca să îți implinești dorințele.”

Maria își citește rareori în cărți. De multe ori îi e frică să afle răspunsul la întrebările care o macină. În schimb, dacă îi cere un prieten sau o persoană care simte că are nevoie de ajutor, o face, dar doar dacă se simte destul de odihnită. Sunt și momente când, spune ea, pur și simplu nu simte că ar fi ok să citească. Și atunci nu o face. E ca și cum i-ar spune intuiția ce e mai bine pentru ea. „Nu citesc persoanelor care nu îmi plac, fiindcă energia mea negativă o să se reflecte asupra citirii. Și nu o să iasă bine.” La un anumit nivel, consideră practica asta ca fiind riscantă dacă nu ai intenții pure. „Cred și în karma, la fel de bine cum cred în toate chestiile astea”. Dacă e vorba de tine, nu este bine să fii egoist sau să vrei să îți schimbi viitorul, iar dacă e vorba de altcineva nu trebuie să îi vrei răul persoanei căreia îi citești. De asemenea, cititul în tarot pe bani este un lucru rău, spune ea, și nu este văzut bine în comunitate. Nu e bine să iei bani. „Banii ar veni pentru un serviciu, iar cititul în tarot nu e un serviciu.” Cât despre astrologie, dacă ar citi astrograma cuiva de care nu îi place, Maria spune că ar fi tentată să se axeze mai mult pe lucrurile problematice sau aspectele mai puțin dezvoltate din caracterul său.

În citiri, un rol important îl are și cui i se citește. După ce e amestecat, pachetul trebuie să fie ținut în mână de persoana căreia i se citește. Apoi, persoana trebuie să se concentreze asupra întrebării pe care o are. Din pachetul împrăștiat, persoana este pusă să aleagă cărțile cu mâna stângă, „mâna spirituală”. „Mai trebuie să se concentreze, să stabilească o legătură cu cărțile, dar și cu mine.” Odată citirea încheiată, este foarte important ca pachetul să nu fie atins de altcineva în timp ce e curățat. „Nu toate obiceiurile astea sunt foarte stricte pentru mine”, mai spune ea.

Experiențe

Cu una din prietenele ei, Lorena, cititoare în cărți de tarot și ea, mai face schimb din când în când de experiențe. Își amintește cum Lorena i-a povestit într-o seară cum voia să își ia pachetul de cărți pentru a întreba dacă are rost să muncească atât de mult pentru facultate. În momentul în care a deschis dulapul să-l ia, îi zburase o carte din el. Era o carte ce îi spunea să își continue studiile, să nu se dea bătută și să lupte în continuare, fiindcă în cele din urmă va da roade. Un alt exemplu ce îi place să-l povestească, spune Maria, este cel din ziua în care s-a despărțit de prietenul ei. Cu sentimentele la pământ, se simțea destul de epuizată, iar cărțile nu îi spuneau nimic: „Universul mă vedea moartă.” A dat să le strângă, plângând, făcând mișcări lipsite de coordonare, dar tocmai atunci îi sărise o carte din pachet: seven of cups. Cartea îi spunea că este timpul să plece dintr-o relație nereușită. Maria crede că ăsta a fost unul din motivele pentru care a renunțat să mai tragă de o relație care nu merge: „Mi-am dat seama că universul zice că aveți nevoie dacă nu de o pauză, atunci de o despărțire fiindcă nu sunteți compatibili. Cărțile îți vorbesc atunci când ai nevoie de ele.”

„Toate persoanele cărora le-am citit mi-au spus că li s-a adeverit. Eu nici măcar nu rețin ce le-am citit, dar ele vin și îmi zic că s-a adeverit”. Maria îmi spune că printre primele ei citiri, a interpretat cartea „turnul” ca pe un eveniment major care are să i se întâmple, o renaștere precedată de o năruire. Nu poate să zică că a fost vorba de o năruire, cât despre un început nou. La momentul acela, spune ea, a interpretat cartea ca pe o experiență mult mai negativă decât a fost în realitate. „E o linie foarte fină între a vedea partea plină a paharului sau cea goală.”

De-a lungul timpului, Maria nu crede că oamenii și-au pierdut sau regăsit vreun interes pentru astrologie, respectiv tarot. Tot timpul a existat o legătură puternică între oameni și aceste lucruri. Legătura s-a schimbat, fiind doar modelată de contextul istoric în care societatea se găsea. Maria îmi povestește despre cum și în țara noastră, în trecut, existau destule persoane care se ocupau cu magie, chiar dacă în alte forme: cântece, descântece sau diferite ritualuri: cel cu tămâie când plouă afară sau uscarea unui trandafir pentru a scăpa de coșmaruri. Până și cititul în cărți se făcea cu niște cărți ungurești, inspirate tot din clasicul tarot.

În final, Maria îmi spune că astrologia și tarotul sunt unelte ce ne-ar putea da indicii la care părți din noi ar trebui să mai lucrăm, dar că nu ar trebui să ne ghidăm viața după ele. „E ca și cum ai judeca o carte după copertă. Până la urmă, o persoană poate să aibă anumite trăsături ale zodiei sale sau altele, nu neapărat pe cele rele.”

În România, atât cititul în cărți de tarot, cât și astrologia, sunt două fenomene culturale care au existat și continuă să existe într-un mod diferit în raport cu alte popoare europene. Un fapt interesant este cum, în Evul Mediu, când practicarea magiei era aspru pedepsită prin persecuții, la noi astfel de procese au existat doar într-un număr mic. Mai mult, în cultura română se găsesc concepții unice, specifice, precum concepțiile despre iad, păcat, viața de apoi, practici divinatorii, răspândite atât prin cale orală, cât și prin scris. Un topos fundamental, regăsit în texte semnate de mari scriitori precum Eminescu, Lovinescu, Călinescu sau Sadoveanu, este cartea magică și utilizările ei. „Respectiva carte magică, accesibilă doar inițiaților şi utilizabilă doar de către cei care s-au arătat demni de ea, le deschide acestora drumul către cunoaşterea absolută, către stăpânirea şi direcționarea energiilor ascunse ale universului şi către transfigurarea de sine” spune un fragment din cartea semnată de Ioan-Pop Curșeu, „Magie și vrăjitorie în cultura română”.